Atelierul cu Bob Moffitt şi Darrow Miller de la Poiana Braşov – o scurtă cronică


Într-o ambianţă de poveste, înconjuraţi de măreţia neostentativă a înălţimilor care înconjoară Poiana Braşov (surprinzător de liniştită, cel puţin pentru mine, în aceste zile), a avut loc zilele trecute trainingul organizat de către Big Impact în colaborare cu World Vision România, împreună cu doi invitaţi provocatori şi, aş îndrăzni să spun, incomozi pentru evanghelici din multe colţuri ale lumii: Bob Moffitt şi Darrow Miller.

Voi începe cronica mea cu partea mai puţin reuşită a acestui eveniment, anume promovarea lui. Nu s-a prea ştiut ce este, conferinţă, atelier sau seminar, iar numele lui, dacă a fost vreunul, nu inspira prea multă încredere. Insă, dacă ideea de “lucrare holistă a Bisericii” mai merge cum merge, titlul propus de către cei de la BIG pe propriul lor site a fost de-a dreptul neinspirat: “Impactând comunitatea”. Verbul “a impacta” încă doare pe la noi, nu doar între lingvişti. În plus, nu ştiu cum sunteţi voi, însă eu am o problemă de principiu cu formele de gerunziu în titluri, una pe care, când o să am câteva clipe de răgaz, o să v-o explic pe îndelete.

Trec repede peste aceste aspecte mai puţin plăcute ca să vă spun că atelierul (eu aşa îl numesc) a fost unul de nota zece, atât prin conţinutul său, cât şi prin provocările pe care le-a aşternut în faţa fiecăruia dintre noi. Noi, adică, pastori, lideri în biserici dar şi reprezentanţi ai unor fundaţii sau organizaţii care prin misiunea lor au un impact, intenţionat sau colateral scopului lor principal, în comunităţile în care activează. Marea majoritate a acestora – cam vreo 90%  – sunt evanghelici, lucru care face şi mai interesant de urmărit, pentru mine cel puţin, feedback-ul participanţilor ortodocşi sau greco-catolici cu privire la învăţăturile prezentate la acest eveniment.

Iată câteva din provocările majore pe care cei doi invitaţi ni le-au ridicat la fileu, lăsându-ne să alegem cu toată responsabilitatea dacă să intrăm în joc sau să rămânem (în continuare) spectactori ai istoriei ce curge prin faţa ochilor noştri:

1. Povestea care ne modelează vieţile

Într-o lume post-modernă, care respinge a priori orice meta-naraţiune lămuritoare cu privire la adevăr şi semnificaţii, noi, creştinii, credem încă într-o poveste cu sens (atenţie, nu folosesc aici termenul “poveste” cu sensul pe care îl atribuim acestui cuvânt atunci când ne referim la poveştile pentru copii!). De regulă, numim povestea noastră “Evanghelie”. Este istoria despre care noi credem că modelează radical şi iremediabil istoria lumii în care trăim.

Din păcate, ne spune Darrow Miller, noi folosim o versiune “tăiată” a ei, din care am scos părţi importante; ne-am focalizat pe Evanghelii, pe Cruce şi Înviere – elemente, fără îndoială, esenţiale discursului creştin – şi am uitat de mesajul Creaţiei, de locul şi rostul pe care le-am primit ca oameni în Universul creat de Dumnezeu, de mandatul pe care îl avem între naţiunile pământului şi de dimensiunile răscumpărătoare mult mai profunde al lucrării lui Cristos decât acelea la care în mod tradiţional ne referim când vorbim de mântuirea sufletelor noastre.  

Spre deosebire de perspectivele animiste, supra-spirituale, care ne ispitesc atunci când reducem Evanghelia doar la o poveste despre sufletele noastre care vor ajunge în Rai, şi de cele supra-naturaliste, care neagă orice lucru din afara sferei materialului, noi creştinii avem revelată o concepţie despre lume şi viaţă care adună într-un întreg coerent atât trupul, cât şi sufletul, atât ideea, cât şi fapta, atât harul, cât şi natura, atât veşnicia, cât şi momentul de istorie …

2. O mântuire aşa de mare, care cuprinde mult mai mult decât destinul sufletelor noastre  

Bob Moffitt a intrat aici în completarea lui Darrow pentru a ne atrage atenţia asupra felul în care Dumnezeu nu l-a privit niciodată pe om separat de restul creaţiei şi că El este interesat – într-un mod profund şi suprinzător totodată – şi de destinul lucrurilor care ne înconjoară, pe care, intenţionat sau nu, le desconsiderăm şi le ştergem din tabloul răscumpărării. Priviţi, în Genesa 9:8-17, cu cine încheie Dumnezeu un legământ acolo! Priviţi în Coloseni 1:15-20 la dimensiunea răscumpărătoare a Crucii lui Cristos! Aţi prins ideea, sunt convins.

3. Cine îţi ucenicizează naţiunea din care faci parte?

Bună întrebare! Noi ne preocupăm în mod excesiv de indivizi; vrem să îi vedem că se pocăiesc, că intră în apa botezului şi că apar în registrele de membri ai bisericilor noastre. În cazuri fericite, începem cu unii (cei în care vedem ceva “potenţial”) câte un timid şi puţin convingător proces de ucenicizare. Ne preocupăm de tinerii noştri, de muzicieni în special, şi încercăm să îi controlăm pe căi cât mai bine delimitate în tradiţiile noastre strămoşeşti. Apoi, tremurăm din toţi rărunchii la gândul că s-ar putea ca tot ce am investit în ei să nu poată face faţă tăvălugului secular care intră în vieţilor lor prin media, prin internet, prin muzica şi prin filmele lumii acesteia.

Asta pentru că, în timp ce noi ne luptăm să păstrăm o brumă de cultură “evanghelică” în interiorul graniţelor noastre confesionale, naţiunea noastră este ucenicizată de Copilu’ Minune, de Pepe, de AC-DC, de Cichi Cean, de Antene, de Gigi Becali şi de alţii precum aceştia. Cultura, cel mai influent mijloc de transmitere a ideilor într-o societate, a fost dezertată de Biserică. Ne mulţumim cu o subcultură “indoor”, închisă între pereţii caselor noastre.

Uite aşa ajungem să întâlnim lideri creştini care se plâng că “cea mai bună muzică este în mâinile Diavolului”. Nu discut aici valoarea de adevăr a acestei afirmaţii, însă rădăcinile ei sunt înfipte adânc în solul unei ridicole capitulări a creştinilor în faţa exigenţelor mandatului cultural ce i-a fost încredinţat omului prin Creaţie.

4. Biserica pentru cei din afară

Este, fără îndoială, una dintre cele mai provocatoare idei pentru creştinismul conservator contemporan. Cu cât te apropii mai mult de bisericile conservatoare, cu atât vei vedea că orientarea misiunii lor este spre interior. Se roagă pentru ei şi problemele lor, studiază pentru ca ei să cunoască mai bine Scripturile, cântă pentru urechile lor; dacă se întâmplă cumva să facă ceva pentru cei din afară, aceasta este din scopuri exclusiv evanghelistice.

Atât Bob, cât şi Darrow, au accentuat rolul Bisericii de a demonstra în afară, celor care nu îl cunosc pe Cristos, dragostea lui Dumnezeu pentru această lume. Dacă condiţia ireductibilă – mai sintetic formulată de atât nu se poate – ajungerii la viaţă veşnică este iubirea de Dumnezeu şi de aproape (ex. Luca 10:25-37) atunci nu avem nici o scuză să nu ieşim în lume înspre a le sluji celor pierduţi, între care încă trăim. Aceasta nu înseamnă neapărat predicare!

În ce măsură mai avem timp să facem lucruri concrete, practice şi folositoare pentru cei ce nu sunt membrii ai congregaţiilor noastre? Anticipând răspunsul, în condiţii de onestitate, următoarea întrebare devine cât se poate de firească: ce ne împiedică să o facem? Religia, bat-o vina …

Acestea sunt câteva provocări pe care eu le-am reţinut din atelierul de la Poiana Braşov. Ar mai fi şi altele, precum cele legate de falimentul omului, chiar dispunând de resurse imense financiare, de a aduce transformare într-o comunitate. Un exemplu de manual cu privire la limitele înţelepciunii omeneşti, în acest sens, este Haiti…

Minciunile care ne înrobesc comunitatea … o altă temă de mare interes. Voi reveni asupra ei cu postare în detaliu.

Pentru alţi participanţi s-ar putea ca provocările primite să arate diferit, să fie mai concrete, deşi, în esenţă, ele se fundamentează pe o premisă comună: ni s-a dat mai mult prin revelaţie, în Cuvânt, decât ce am păstrat noi şi este vremea să readucem la lumină, în cuvânt şi faptă, ceea ce a fost uitat de prea multă vreme. Este nevoie de o lărgire a cortului minţii noastre înspre o imagine … holistică, da, aici e rostul acestui cuvânt niţel pretenţios. Este nevoie de o orientare diferită, înspre cei din afară, spre slujire dedicată, fundamentată pe dragostea lui Dumnezeu pentru noi, dar şi pentru aceşti oameni pe care îi considerăm pierduţi. Este uşor să le tocăm mintea cu predici, mult mai greu este – şi mai costisitor! – să ne apropiem de ei, să îi cunoaştem şi să le slujim într-un mod relevant care să le dea speranţă într-o lume rece, indiferentă şi incapabilă să le ofere soluţii durabile problemelor cu care se confruntă.

Pentru acest timp provocator şi, sper, folositor tuturor celor care am participat, eu unul le mulţumesc organizatorilor evenimentului, Big Impact şi World Vision România. Desigur, nu îi pot uita pe cei doi oameni ai lui Dumnezeu care ne-au împărtăşit din cunoştinţele şi experienţa lor în acest timp, Bob Moffitt şi Darrow Miller. Citisem înainte Ucenicia Naţiunilor şi ştiam că Darrow va avea ceva bun şi folositor de oferit: nu m-a dezamăgit. Se vede, în felul său de a gândi, ceva din moştenirea lui Schaeffer şi faptul că a trecut pentru o perioadă prin creuzetul de la L’Abri …

Cum ar fi ca măcar jumătate dintre Bisericile şi organizaţiile reprezentate la Poiana Braşov să îşi asume cu adevărat responsabilitatea de a demonstra prin slujire dragostea lui Dumnezeu pentru România? Eu zic că ar fi minunat. Nu ne rămâne decât să transpunem în realitate ceea ce deocamdată, între noi, se rezumă doar la vise şi idealuri … Dacă nu vom lua uneletele în mâini, ca să punem osul la treabă, nu vom vedea niciodată cu ochii noştri lucrarea măreaţă pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o spre lauda şi gloria Numelui Său. Ar fi tare păcat să ratăm această ocazie, nu-i aşa?

10 comentarii

  1. Intr-adevar, o sinteza extrem de inteligenta si provocatoare.O voi recitit din interes cel putin intelectual.(eram gata sa folosesc un gerunziu dar am remarcat ca nu va plac gerunziile, voiam sa spun ca nu dedic prea mult timp misterelor sau problemelor religioase a caror complexitate ma sperie, dar le respect si cand am putin timp incerc sa ma dumiresc)

  2. Reblogged this on Persona and commented:
    O intilnire importanta.
    Absolut de acord cu Dyo in legatura cu aceasta violentare inculta a limbii romani ci gerunzii barbare. Cind vor invata oare evanghelicii sa nu mai siluie limba romana?

  3. Subiectul intradevar este provocator si plin de adevar !Iar daca noi nu o sa intelegem ca;” Nu ne rămâne decât să transpunem în realitate ceea ce deocamdată, între noi, se rezumă doar la vise şi idealuri” singuri ne autoinselam !Faptul ca pentru implinire trebuie ” să punem osul la treabă”,inseamna ca trebuie sa ajungem la o schimbare dupa cum ap.Pavel explica prin cuvintele din Efeseni capitolul 4 cu 22 la 32.Insa sa nu uitam ca traim intr-o lume imperfecta si stapinita de puterea celui rau pe care il cunoastem sub numele de „Satana” si acesta nu este singur, ci mai are slujitori „si slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii.”
    Pentru unii pare foarte ciudat sa auda astfel de lucruri si sa creada asa ceva.Dar sa nu ne lasam amagiti fiinca este scris;
    „Sfarsitul lor va fi dupa faptele lor.”
    Cati azi ajung sa-i cunoasca dupa faptele firesti?Nu prea multi fiinca nu se da putere de exprimare,iar cand le descoperi faptele firesti prin paginile de accesare ajungi criticat si socotit o persoana ciudata dupa cum si ucenicii au fost;”Si marele preot i-a intrebat astfel:
    28. „Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul sa nu invatati pe norod in Numele acesta? Si voi iata ca ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra si cautati sa aruncati asupra noastra sangele acelui Om.”
    29. Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns, i-au zis: „Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni!”
    Mesajul si azi ar trebui sa fie la fel ,dar din pacate este mai rau ca atunci si cu mai putin curaj din multe motive!Iar ca Bisericile „să îşi asume cu adevărat responsabilitatea de a demonstra prin slujire dragostea lui Dumnezeu”trebuie sa aiba adevarati pastori (lideri,slujitori)si sa nu fie ca mercenarii platiti ,fara afectiune si doar din interes firesc „plata”(salariu).Domnul Isus dezvaluie acest mesaj pe paginile „SFINTELOR SCRIPTURI”,insa se vede ca anii trec si tot mai putin ajung lucrurile sa fie intelese pentruca in Matei cap.24 cu 24 gasim scris;”Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi. ”
    Multi dealungul anilor s-au sculat !Si multi insala chiar pe cei alesi ,chiar daca nu au putere de a face minuni si semne ,dar fac actorie buna si implementeaza legi doctrinale stricte prin care usor ajung pe cei lesne increzatori sa-i manipuleze si sa se foloseasca de zoala ,truda si partea financiara din partea lor transmitind mesajul ;”Va jertfiti si daruiti Domnului”Dar oare asa este?Cand cineva se jertfeste si daruieste pentru Domnul?Sa vedem ce spune DOMNUL ISUS ;
    Matei cap.25;””Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii.
    35. Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M-ati primit;
    36. am fost gol, si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine.”
    37. Atunci cei neprihaniti Ii vor raspunde: „Doamne, cand Te-am vazut noi flamand si Ti-am dat sa mananci? Sau fiindu-Ti sete si Ti-am dat de ai baut?
    38. Cand Te-am vazut noi strain si Te-am primit? Sau gol si Te-am imbracat?
    39. Cand Te-am vazut noi bolnav sau in temnita si am venit pe la Tine?”
    40. Drept raspuns, Imparatul le va zice: „Adevarat va spun ca, ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut.”
    41. Apoi va zice celor de la stanga Lui: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui!
    42. Caci am fost flamand, si nu Mi-ati dat sa mananc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sa beau;
    43. am fost strain, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati imbracat; am fost bolnav si in temnita, si n-ati venit pe la Mine.”
    44. Atunci Ii vor raspunde si ei: „Doamne, cand Te-am vazut noi flamand, sau fiindu-Ti sete, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita, si nu Ti-am slujit?”
    45. Si El, drept raspuns, le va zice: „Adevarat va spun ca, ori de cate ori n-ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati facut.”
    46. Si acestia vor merge in pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti vor merge in viata vesnica.”
    Deci?Intradevar azi este nevoie de ;”Atelierul cu Bob Moffitt şi Darrow Miller „pentru ca Bisericile in frunte cu pastorii si ceilalti slujitori sa ajunga la o schimbare si noua intretinere ce nu duce Biserica in criza si faliment spiritual alaturi de cel financiar !Pentru ca azi Satana la aceste lucruri lucreaza si doreste ca Bisericile de azi sa falimenteze atit spiritual cat si financiar !Domnul Isus alaturi de ucenici inca nu a falimentat”Biserica celor intai nascuti”;ci a facut sa fie „scrisi in ceruri, de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, de duhurile celor neprihaniti, facuti desavarsiti!”Evrei cap12.Si noi sintem la fel indreptati spre ei ,conform mesajului scris in Evrei capitolul 12.Oare de ce nu se doreste mesajul?Si din ce cauza astfel de ateliere de lucru sint prea putine pentru repararea si intretinerea bunului Mers al Bisericilor si a liderilor care au ajuns firesti si ajung sa falimenteze Bisericile spiritual si …?Ce raspuns se poate da?

  4. Ma bucur ca apreciezi pozitiv continutul prezentat la Poiana Brasov. Am vrut sa iau si eu parte dar din motive de sanatate a trebuit sa renunt.

    Recunosc ca partea de prezentare / promovare a avut slabiciuni si imi fac aici mea culpa – a fost 100% vina mea. Exista si explicatii… Evenimentul s-a dorit a fi o sesiune de training dar pentru a-l introduce in agenda BIG Impact a trebuit sa renuntam la deja traditionala conferinta motivationala pe care o organizam in fiecare primavara i.e. cea cu Jill & Stuart Briscoe in 2009, cea cu Ravi Zacharias in 2010 sau cea cu Gary Chapman in 2011. Asa ca, din obisnuinta, unii (chiar dintre cei implicati in organizare) au asimilat-o drept conferinta motivationala desi nu asa a fost intentionata. Cred totusi ca pe site a fost prezentata corect drept sesiune de training. Nu e o scuza dar in perioada de pregatire mai multi dintre cei implicati in organizare s-au confruntat cu probleme personale dintre cele mai serioase, lucru care s-a reflectat calitativ. Noi am început deja evaluarea evenimentului si vom trage toate invatamintele necesare. La urma urmei, cei care au venit la Poiana Brasov au facut-o fiindca au fost informati asupra vorbitorilor si asupra temei abordate, nu datorita formei de prezentare a evenimentului.

    Legat de titlu… si da si nu… „Impactand Comunitatea” a fost o formulare nefericita trecuta pe un banner de prezentare pe site si atat. Stiu ca „a impacta” este un verb la limita suferintei… dar sunt convins (parerea mea) ca e vorba doar de durerile nasterii… si pana la urma e foarte posibil sa se incetateneasca in limba romana, nu ar fi primul caz. Verbul la gerunziu in titlu e o chestie de preferinta personala si nu cred ca poate fi imputata. Pe vremea cand eram tânar si citeam multa poezie am remarcat chiar titlul unui volum al lui Nichita Stanescu: „Oase plângând”. Probabil pot fi gasite si alte exemple in literatura culta.

    Ce ma surprinde insa este ca in ciuda unui feed-back pozitiv de la evenimentul in cauza, prezentam prioritar slabiciunile, mai ales cand ele tin de forma si nu de fond. Sincer mi-ar fi placut sa fi reusit livrarea prajiturii intr-un ambalaj mai comercial dar nu ne-a iesit. Insa acest tip de a prezenta ce a fost bun cu mentionarea prealabila a lucrurilor care nu au corespuns incurajeaza preluari extreme de genul celei facute surprinzator de Danut, citez: „aceasta violentare inculta a limbii romani ci gerunzii barbare. Cind vor invata oare evanghelicii sa nu mai siluie limba romana?” afirmatie care, dincolo de propriile siiluiri ale limbii pe care le introduce imi aduce aminte de titlurile Evenimentului Zilei din prima perioada Ion Cristoiu, ajutând pe cititorul grabit sa traga cocluzia ca principalul merit al organizatorilor a fost violentarea inculta a limbii române, prin siluirea ei cu gerunzii barbare. Asa sa fie?

    Pot să mă întreb si eu, legitim, oare când evanghelicii români vor abandona cârcoteala ca formă de blogging, folosind penița ceva mai creștinește, spre binecuvântare, termen a carui semantica se pare ca ne scapa cu desavarsire. Tot asa ma intreb oare de ce nimeni dintre cei care s-au poticnit în aceste slabiciuni organizatorice nu ne-a lasat in timp util, pe pagina de contact, un feed-back constructiv, spre a ne ajuta sa le corectam la momentul oportun? A face disectia pentru a pune diagnosticul corect cand pacientul e deja mort nu stiu daca ii mai ajuta cu ceva acestuia.

    Ma tem insa ca intrebarile mele vor fi considerate retorice, desi nu sunt.

    1. Voi incepe prin a-ti spune ca nu pot fi considerat responsabil pentru felul in care Danut a apreciat (sau nu) modul in care este folosita limba romana in prezentarea conferintei. Eu am semnalat o slăbiciune, una pe care văd ca o recunosti. Daca ai fi spus „Mulţumesc. Data viitoare va fi mai bine.” cred ca am fi fost amândoi mai câştigaţi.
      Dar, daca tot am ajuns aici, o sa îţi spun că mi se pare disproportionata focalizarea ta pe un paragraf critic, in detrimentul restului. Am spus ca a fost un atelier de nota zece. By the way: Felicitari! Le meritati! Dar nu-mi veniti cu texte de genul „pacient mort” cand primiti un feed-back de care se va putea tine cont in organizarea de viitoare conferinte (deci nu se poate spune ca „nu mai ajuta cu ceva”). Nu este acesta motivul pentru care se cer evaluari ale evenimentului dupa ce acesta a avut loc, iar acolo este evaluata – la o rubrica speciala alocata acestei părţi – şi Promovarea evenimentului?
      Cârcoteli? Ar fi păcat sa rămâneţi doar cu asta. Mingea e în terenul vostru. Eu nu mai am altele de spus pe acest subiect.

      1. Vad ca am atins pe undeva o coarda sensibila… 🙂

        Sigur, nu poti fi responsabil pentru comentariul altcuiva, parerea mea este doar ca ai netezit calea unui asemenea comentariu.

        Eu nu am reprosat faptul ca ai semnalat o slabiciune… ci modul in care ai facut-o, punând-o inaintea a orice altceva. „Voi începe cronica mea cu partea mai puţin reuşită a acestui eveniment”… ei, mie asta mi se pare lipsit de fair-play. Mai ales daca a fost un atelier de nota zece, dupa cum zici.

        Si am tot dreptul sa ma refer la pacientul mort… da, trag concluzii pentru urmatorii pacienti, dar pentru acesta este prea tarziu. Ai putea si tu sa recunosti ca nu cadeau galoanele nicicui daca se semnalau in privat deficientele cand mai puteau fi corectate. Acesta ar fi fost un spirit critic constructiv. In rest, suntem multumitori si pentru ceea ce primim, post mortem, doar ca gustul este ceva mai amar. Lipseste condimentul harului.

      2. Ok, am inteles: iti doreai o corectie privata. Din pacate, plecand la drum cu harul asumat de partea ta, tinzi sa ignori faptul ca poate este un har pentru ceilalti sa invete si ei ceva din toata povestea asta. Valentele harului cred ca depasesc adesea cadrul bland al unei confortabile plimbari prin gradina … noi suntem in alergare, uneori trebuie sa avem ochi ca sa le vedem in toate ipostazele sale, inclusiv in cele incomode …
        Ma rog, eu unul mi-am invatat lectia din interactiunea asta; in rest, Domnul ne va lumina pe fiecare in privinta drumului pe care il avem inainte.
        Toate cele bune,
        Dyo

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s