Mic talcioc de relaţii evanghelice (1)


S-ar părea că articolul de miercurea trecută a readus la lumină, dincolo de unele replici focalizate strict pe subiect, şi o preocupare de fond mai veche a unora dintre evanghelicii români cu privire la raportul dintre calitatea relaţiilor dintre noi şi felul în care reuşim să aşternem publicului larg nişte idei demne de luat în seamă. Ele plecau de la o afirmaţie pe care se baza acel articol, exprimată în felul următor: “nu raţionalitatea şi justeţea adevărului proclamat îi convinge pe oameni să îşi alinieze vieţile după Cuvânt, ci calitatea relaţiei dintre ei şi cel ce propovăduieşte.”

Mă refer în primul rând la comentariile lui Camix şi ale lui Alin Cristea pe care, din lipsă de spaţiu, nu le voi reproduce aici (puteţi să le accesaţi dând câte un clik pe numele lor).

În cele ce urmează nu doresc neapărat să le ofer un răspuns, ci să realizez un inventar al unor teme ce pot fi explorate într-o eventuală serie de reflecţii pe acest subiect. Pe marginea fiecăreia dintre acestea se poate elabora în detaliu, aşa cum eu nu am făcut în postarea mea, una menită a fi o reflecţie personală pe marginea unui fapt concret de viaţă. Dacă voi avea timp şi spaţiu, o să încerc chiar eu să le iau frumuşel la bani mărunţi.

Alin Cristea pomeneşte la un moment dat de Six Degree of Separation, o idee încă interesantă, deşi contestată de unele rezultate experimentale. Eu vă propun un model de lucru privit în special din perspectiva circulaţiei ideilor prin lume, mai specific, a ideilor evanghelice (atâtea câte mai sunt) şi a adevărului pe care pretindem că îl cunoaştem. Nu am pretenţii nici de originalitate, nici de acoperire exhaustivă a subiectului, nici măcar de acurateţe a procedeului de structurare.

Ce fel de relaţii există între noi şi cum circulă ideile prin ele?

1. Nivelul matematic, speculativ:

A. Într-un anume sens, ori cât de îndepărtaţi am fi, despre o relaţie tot se poate vorbi între noi. Ea include distanţe (fizice sau temporale), bariere (din nou, fizice, temporale, dar şi culturale), precum şi evantaiul de stări intermediare dintre absenţa unor informaţii reciproce de bază şi absenţa a însăşi informaţiei cu privire la existenţa celuilalt.

B. Ca o consecinţă a punctului A: o propoziţie care vorbeşte despre absenţa unei relaţii între două persoane este, paradoxal, o afirmaţie relaţională.

C. Relaţiile de genul celor menţionate mai sus sunt, de regulă, neproductive: pentru ca o idee să circule între două persoane care nu ştiu nimic una despre existenţa alteia este nevoie de intermediari, oameni cu care stabilim un cu totul alt tip de relaţii.

Obs. “Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?” (Rom 10:14) ne spune că această scuză nu are căuta între creştini. Trebuie să mergem, să stabilim relaţii cu cei necunoscuţi nouă (şi pentru care, la rândul nostru, suntem necunoscuţi) şi să le mărturisim adevărul. Relaţia trebuie să urce la un alt nivel.

2. Nivelul subiectiv de la distanţă  

A. La modul personal intru în relaţie cu o altă persoană de pe această planetă în momentul în care am aflat că ea există.

B. Pe măsură ce aflu detalii despre “celălalt”, chiar dacă nu mă întâlnesc cu el, o relaţie se construieşte acolo. Această relaţie este modelată, printre altele, şi de faptul că informaţiile care ni se oferă nu sunt neutre, ci interpretări subiective ale mesagerului.

C. Ne formăm astfel de relaţii cu autorii pe care îi citim, cu muzicienii pe care îi ascultăm, cu actorii, artiştii şi politicienii pe care îi admirăm sau, dimpotrivă, îi detestăm. În aceste cazuri, calitatea relaţiei pe care o avem cu aceştia este cât se poate de subiectivă: se bazează pe informaţii mai mult sau mai puţin corecte, percepţii, preconcepţii şi alegeri emoţionale.

D. Calitatea relaţiilor de acest fel este atât de subiectivă încât evidenţe ulterioare, oricât ar fi ele de convingătoare, cu greu o pot zdruncina (uitaţi-vă la câţi oameni şi-au dorit ca Băsescu să nu-l fi lovit pe acel copil, motiv pentru care au fost dispuşi să accepte orice alte bizare explicaţii posibile pe lumea asta, în afară de aceea că realmente preşedintele i-a tras obrăznicuţului o salată!).

Obs. Mai degrabă o întrebare spre reflecţie: în ce măsură percepţia unora dintre cititorii lui Francis Schaeffer este afectată de memoriile filui său Frank, publicate în Crazy for God? De fapt, aţi înţeles, întrebarea este alta: mai stau ideile lui Schaeffer în picioare pentru cineva care şi-a schimbat părerea despre el în urma citirii cărţii lui Frank?

3. Relaţiile din spaţiul virtual

Deoarece ele presupun interacţiuni “live” între persoane care nu se cunosc sau nu se pot întâlni în “viaţa reală” (spre deosebire de relaţia pe o am în mod subiectiv cu un C.S. Lewis sau Bach, cu care nu mai am cum să comunic) relaţiile virtuale sunt un caz mai special – şi mai complex – de relaţii la distanţă.

Relaţiile fundamentate exclusiv pe platformele internetului au o paletă destul de diversificată de nuanţe. În funcţie de personalitatea fiecăruia dintre noi le considerăm pe unele dintre ele benefice, pe altele vicioase; calitatea relaţiilor pe care le stabilim în spaţiul virtual poate să fie evaluată diferit în funcţie de aceste nuanţe. Adică (mai în detaliu decât la punctele precedente):

A. Anonimat – este un caz în care cel puţin una dintre părţi îşi asumă o poziţie de inferioritate în comunicare. Pe unii acest lucru îi mulţumeşte, pe alţii nu.

B. Control – uitaţi de limbajului trupului, de conduita necesară în interacţiunile de zi cu zi, de lipsa timpilor necesari pentru a răspune pertinent unor provocări: ni se oferă şansa să transmitem în spaţiu mesaje mai bine cumpănite şi să avem reacţii mai înţelepte. Aşa să fie?

C. Peisagistică relaţională – Facem, într-o veselie, share de poze şi imagini de tot felul. Măcar ştim, în limite rezonabile, cum arătăm. Sau felul în care ochii noştri văd lumea. Exceptând producţiile unor profesionişti în ale fotografiei, este puţin loc pentru a transmite ceva de valoare prin imagine, pe bloguri şi reţele (da, ştiu, e plânsul şi clătirea ochilor …).

D. O superficialitate generalizat(oare) asumată – bifăm steluţe la fotografii sau articole, dăm un “Like” şi zicem că avem o relaţie. Ce să mai vorbim de zâmbăreţi – sărutări dulci? – sau de limbajul aproape stenografiat în care se comunică pe messengeruri … Dincolo de sarcasmul rândurilor de mai sus, consider că şi aceste gesturi îşi au rostul lor în peisajul general …

E. O patologie a promovării

Internetul modelează un astfel de “tic” comunicaţional, mai ales între evanghelici. O inflaţie de versete, citate, ziceri de duh, referinţe, afişe, banere şi clipuri audio-video … Aş spune că nu este nici rău, nici bine că este aşa; mi-e teamă însă că acesta nu este cel mai bun mijloc de vântura idei în spaţiul virtual. Da, articolele lui Teofil Stanciu sunt lungi şi cer un oarecare efort în lecturare. Totuşi, cred că de aici vine şi calitatea relaţiei, şi calitatea comunicării unor gânduri care să lase urme durabile în rândurile publicului larg. ( Şi ce relaţie de calitate se poate avea cu Teofil, 100% în virtual!)

4. Relaţii din “viaţa reală”

Ei bine, aici e de lucru. Îl las aşa deocamdată. Până la noi ordine, cred că Scriptura are multe să ne înveţe în această privinţă. Totuşi câteva tatonări am mai făcut pe subiect; pe lângă postarea menţionată la începutul acestui articol, aş menţiona aici şi seria Sunt ieri ce-am fost încă de mâine.

*

Închei aici, nu înainte de a arunca la bătaie câteva gânduri despre “calitate”. Percepţiile noastre pentru felul în care acest cuvânt descrie în mod corect o relaţie sunt diferite. “Calitate” poate referi un contact direct, nemijlocit, între noi. Poate, de asemenea, face trimitere la o comunicare profundă (fără să conteze neapărat calea). Sau, pur şi simplu poate desemna un ataşament emoţional faţă de o persoană de care ne despart munţi, văi, ape sau zeci/sute/mii de ani.

“Calitatea” o defineşte fiecare pentru sine. Nu am căderea să dau cu părerea despre relaţii în care nu sunt implicat, dar decid – într-un mod subiectiv şi supus erorii – asupra calităţii relaţiilor pe care le am cu soţia mea, cu copii, cu prieteni şi colegi, cu Dănuţ Mănăstireanu (pe care l-am întâlnit o singură dată până acum), cu Barthimeu (pe care nu l-am întâlnit niciodată), cu Alin Cristea, Răsvan Cristian, Călin Vălean, pety, camix, adama (pe care, tot aşa, nu i-am întâlnit vreodată până acum), cu Beethoven, cu Kierkegaard, cu Peter Weir etc, etc, etc. Pe această decizie personală şi, repet, subiectivă se fundamentează, într-o proporţie ce nu se poate preciza, felul de raportare la ideile pe care le au aceştia. Asta nu exclude în nici un fel efortul conştient de a trece peste unele ciocniri din trecut de dragul unor valori ale prezentului sau chiar redefiniri ale peisajului. Ca să nu ziceţi că vorbesc doar în dungă, o astfel de resetare în atitudine am avut-o faţă de Alin Cristea, din motive pe care unii nu le-au înţeles, dar pe care – dacă va fi musai, cine ştie – într-o zi cu soare le voi explica mai pe larg.

Acest cadru poate fi, am mai spus-o, nedrept atât faţă de oameni, cât şi faţă de ideile lor. Ce dacă? Injusteţea lui nu are nici o relevanţă în faţa faptului că el ne modelează discursurile, dezbaterile, omiliile şi felul înţelegem să facem apologetică. Este realitatea crudă pe care o ilustra şi Aurel Baranga într-o binecunoscută butadă, pe fondul discuţiei dintre doi publicişti:

– Auzi, X a scris o carte nouă.
– Mda, ştiu … O porcărie!
– Aşadar, cunoşti deja cartea?
– Nu, dar îl cunosc pe X.

( sper că va urma …) 

Anunțuri

2 gânduri despre “Mic talcioc de relaţii evanghelice (1)

  1. Dacă David…ar alege oameni după diplomaţie..şi interese proprii.găseşte pe Ioab,dacă alege după vitejie găseşte o mulţime de viteji…,dacă alege un uns în locul lui..,găseşte catindaţi încă cu duimul….Dacă Solomon n-a vrut decât pace şi-a stârpit duşmanii virtuali..când a păcătuit roata s-a întors .Nu e imposibil că.uneori se pot întoarce împotriva ta aceiaşi oameni la timpuri diferite…odată pt tine ,alteori împotriva ta .Odată eşti în fluxul adevărului ,alteori sunt alţii….ferice de cei împăciuitori şi de cei ce se suportă încă când sunt stimaţi puţin şi sunt luaţi de valul încercării..în furci causine de colegi.Să nu vă certaţi pe drumul inspiraţiei…în somnul pâinii liber cugetării prolifice…e un îndemn necesar.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s