Ce-am văzut, ce-am priceput … Reflecţii cine-evanghelice


Pe când aveam vreo doişpe’ ani, cu destui ani în urmă, am văzut The Empire Strikes Back, continuare la Războiul Stelelor, considerat pe atunci partea a doua a seriei.

Filmul m-a impresionat teribil, mai ales că nu văzusem primul episod; atât de mult mi-au rămas minţile la forţă, la felul în care unii dintre eroii filmului puteau controla obiectele din jur fără să le atingă, încât aşezat la masa mea de lucru, fiind plasat prea departe de stiloul de pe etajeră şi având prea multă lene în mine să mă ridic pentru a-l lua, am întins mâna către el şi am încercat din răsputeri să mă concentrez – “să  folosesc forţa” – pentru a-l face să vină prin aer în posesia mea.

Nu vă spun dacă am reuşit: vă las pe voi să ghiciţi. Câţiva ani mai târziu, după ce vizionasem Călăuza lui Tarkovski, am luat o decizie cu privire la cunoaştere pe care nu am regretat-o niciodată, anume de a nu reduce totul la ştiinţă şi creaţie, de a lăsa deschisă portiţa, măcar de dragul aventurii cercetării lucrurilor, domeniului pe care aveam să îl înţeleg mai târziu ca răspunzând la numele de “spiritualitate”.

Mă întreb atunci, cu toată seriozitatea, de ce nişte filme precum Facing the Giants, Fireproof sau Courageous, nu vibrează absolut deloc în inima mea, nu mă provoacă nici măcar la o reflecţie mai de treacă-meargă, darămite la rezoluţii definitorii pentru viitor. Trebuie să fie ceva greşit la mine, doar vorbim despre nişte filme creştine! Am auzit mărturii ale unor oameni care le-au apreciat şi care chiar au avut de câştigat de pe pe urma lor, în viaţa de familie sau în umblarea lor cu Domnul.

Eu vă mărturisesc că nu am putut depăşi bariera unei supărătoare “expresivităţi de lemn”, vizibilă în formulări fandosite, retorici aseptice şi scenarii neconvingătoare în idealismul lor.

Pe de altă parte am observat mai mulţi evanghelici recomandând publicului vizionarea filmului The Other Side of Heaven (2001). Într-un comentariu mai vechi de pe Creştin Total am făcut observaţia că filmul relatează povestea inspirată din fapte reale a unui misionar mormon. Este vorba de John H. Groberg şi de misiunea sa din partea cultului, prin anii 50’, în zona insulelor Tonga.

Contează acest detaliu? Trebuie pus filmul la index din cauză că eroul principal propovăduieşte Cartea mormonă alături de Scriptură şi că în teologia lui el respinge cam tot ce s-a afirmat despre Triunul Dumnezeu de pe la Niceea încolo? Poate un misionar creştin să fie inspirat de exemplul unui mormon? Unii evanghelici consideră că da, acest lucru este posibil.

Alţii au văzut Gandi (1982), cu Ben Kingsley într-un rol memorabil. Eu unul am rămas după vizionarea filmului, încă din vremea studenţiei, cu o puternică admiraţie pentru acest om, chiar dacă este vorba de un hindus cu vederi ceva mai “liberale” pentru contextul în care a trăit.

Lista lui Schindler (1993), emoţionantul film realizat de Spielberg, este inspirat de istoria unui catolic nu prea interesat de lucruri sfinte. Vizionarea acestui film m-a învăţat despre har mai mult decât toate cele trei filme creştine amintite la începutul acestei postări.

Andrei Rublev (1966), povestea unui pictor de icoane, stilizată artistic de geniul lui Tarkovski, este pentru mine unul dintre cele mai bune filme pe care le-am cunoscut vreodată. M-a provocat să nu trec pe lângă întrebările credinţei cu uşurătate, să nu îmi văr capul ca struţul în nisip în faţa provocărilor la care suntem supuşi intelectual şi emoţional de lumea nedreaptă şi insensibilă în care trăim.

Este uşor, la îndemâna fiecăruia dintre noi, să întocmim un pat procustian prin care să ucidem orice încercare artistică din sfera cinematografică înainte chiar de a ne ajunge de pe retină în minte şi în inimă. Există câte o marjă de păgânism, de alunecări de la dreapta credinţă, de tuşeuri “ale altora” în astfel de filme. Cu toate astea, pe unele (încă) le apreciem, pe altele le respingem. (De pildă, mie nu mi-a plăcut Agora) Nivelul de jurizare – încerc acum să tatonez o imagine din spatele cortinei fiecăruia – trebuie să fie undeva la nivelul valorilor, al felului în care rezonează mesajul lor în mintea evanghelică.

Coborând de la nivelul biografic la cel al ficţiunii, mi se pare interesant să observ că pentru destui evanghelici filme precum The Last Samurai, The Gladiator sau Braveheart “prind” mai bine decât Courageous, cu toată strădania (lăudabilă, de altfel) autorilor acestuia din urmă de a-i provoca pe bărbaţi să îşi asume rosturile de taţi în familiile, bisericile şi comunităţile din care fac parte.

Eu unul găsesc mai folositor minţii evanghelice un demers precum Hotel Rwanda decât cel reprezentat de Facing the Giants, unde Dumnezeu este prezentat ca un strălucit rozolvator de probleme, de la sterilitatea unui cuplu … la mingea şutată care trebuie să intre în poartă pentru a le da biruinţă copiilor Săi în faţa necredincioşilor fotbalişti adverşi …

Voi supăra poate dar vă spun că, dacă am de ales, Fireproof nu are nici o şansă ca film de familie în faţa lui The story of us, în ciuda prezenţei greu de plăcutului Bruce Willis în el …

Observaţi că nu pun în discuţie filmele biografice despre Isus (ele au un cu totul alt rost artistic), nici cel de tip Left Behind (fantasmagorii pe care eu unul nu le-aş mai putea viziona vreodată).

Îmi rămâne aşadar pe mai departe regretul că cinematografia evanghelică încă are dificultăţi în a prezenta publicului un demers artistic consistent şi coerent ca mesaj creştin. Courageous este un pas înainte, însă insuficient de convingător. Poate că următorul film al celor de la Sherwood Pictures va îndrăzni ceva mai mult în a ieşi din cutiuţa baptistă …

Între timp,  unii dintre evanghelici vor căuta inspiraţie şi în alte filme care promovează într-un fel sau altul valori. Poate vor găsi în cinematografie şi alte personaje istorice care au făcut o diferenţă în lumea din jurul lor.

Poate vor prefera Apocalipsa după Schwartzenegger (The End of Days – 1999).

The People vs. Larry Flynt (1996)? Just kidding …

7 comentarii

  1. ati vazut the machine gun preacher? asta vizavi de „personaje care au făcut o diferenţă în lumea din jurul lor”. ma rog, cine vede diferenta.

  2. Am vazut Fireproof si m-am simtit vinovat ca nu ma simt miscat dupa vizionarea lui. Da, mesajul etic este cred bun, dar oare ce ii lipsea de nu a reusit sa fie miscator pentru spirit? Sa fie din cauza previzibilitatii? Sa fie din cauza lipsei metaforelor, a componentei artistice? Sa fie din cauza ca pare a iti livra o solutie cvasi-matematica care promite sa functioneze facil? Dumnezeu este si previzibil, si imprevizibil, iar acest film parca lucreaza doar cu previzibilitati. Care e dimensiunea superficiala a filmului, caci, nu-i asa, spiritul omului tanjeste dupa profunzime, ceea ce pare a ii lipsi acestui film?

    1. Este un film didactic care se incheie cu „au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Astfel de materiale, prin natura lor, au menirea sa iti furnizeze o lectie liniara, trasata pe un calapod evanghelic liniar si el: ai fost razvratit pentru o vreme, ti-a ajuns mucul la deget, te-ai pocait, problemele incep sa isi gaseasca raspunsul una dupa alta, esti mantuit si fericit.
      In afara de cartea lui Iov, nu stiu de alta istorie biblica pe tiparul asta; frumusetea ei sta tocmai a nu avea imaginea completa, in a nu eluda viitoare probleme, conflicte, rezolutii, provocari si crize. Nu stim ce s-a intamplat dupa aceea cu famenul etiopian ajuns acasa din calatorie, cu vaduva care pus in vistierie doi banuti (a murit de foame au ba?), cu samariteanca (si-a facut nunta?), cu slabanogul vindecat in Betezda etc dupa ce au fost „fotografiati” pentru cateva clipe – unele foarte scurte, insa foarte intense – din vietile lor.
      Dimensiunea superficiala a filmului sta, dupa parerea mea, in faptul ca ni s-au oferit niste mici fragmente de viata si de intelepciune, avand pretentia ca ni s-a spus totul. Profunzimea incepe odata cu primul pas facut din lumea ideilor la care ai fost provocat sa meditezi, datorita operei ce ti s-a oferit, pe teritoriul celor nerostite si negandite inca …

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s