Dictionar existential – Cer


Cer, ceruri, cu.

Linia orizontului înspre care se îndreaptă sau, în unele cazuri, înspre care se lasă transportaţi de circumstanţe, de alte persoane sau pur şi simplu de mersul lucrurilor, fiecare om din lumea asta. Prinde contur încă din pruncie, din moştenirea înaintaşilor, din visele nepovestite, din uimiri şi nedumeriri.

Cerul ni se zugrăveşte nouă oamenilor în imagini care ne vorbesc despre frumuseţe pe limba noastră, intim legat de ceea ce preţuim în acest colț de lume. Pentru Avraam e Ţara Promisă, pentru Ghilgameş – nemurirea, pentru Apostolul Pavel – Cristos, pentru Beethoven – muzica, pentru Hegel – spiritul, pentru Pitiş – rockul, pentru Hawking – teoria care va explica totul

Când vorbim de plural, cerurile sunt locul în care, la urma urmelor, fiecare dintre noi ajunge într-un bun sfârşit şi primeşte ce a căutat o viaţă întreagă. În această privinţă, universalismul are sens: cei ce au căutat dezordinea pumnului de ţărână, ordonat în chip surprinzător în patimi, pofte şi gânduri, vor fi săturaţi de ea, după cum cei ce au căutat ulciorul de apa vie, fără să se lase fentaţi de bălţile dimprejur, vor găsi fără îndoială Izvorul mult-dorit …

3 gânduri despre “Dictionar existential – Cer

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s