Cărarea spre regăsire – (10) Pilat şi Fermat


Pilat I-a zis: “Ce este adevărul?”
Ev. după Ioan 18:38

Adesea citind despre întâlnirea dintre Pilat şi Cristos am rămas cu o frustrare în inimă, legată de această întrebare pusă de guvernator. De ce nu i-a răspuns Mântuitorul? Ce ocazie mai bună poţi avea cu un necredincios decât asta, în care eşti întrebat cu privire la adevărul pe care pretinzi că îl mărturiseşti? Ce discuţii, ce potop de argumente pro şi contra am fi avut puse la bătaie!

Îmi dau seama că această frustrare provine din contextul în care trăiesc, în care mintea mi-a fost educată să găsească fără preget soluţii pentru dileme de tot felul. Timp de peste un deceniu din viaţă am bătătorit căile matematicii, disciplină care impunea, datorită semnului “=”, găsirea unor răspunsuri corecte, precise, elegante şi bine argumentate provocărilor sale specifice . Nu numai prin matematică, ci şi prin alte discipline, şcoala m-a învăţat că după orice “?” suntem datori cu un răspuns. Absenţa răspunsurilor (corecte, se înţelege) este taxată fără milă prin note proaste, asta ca să ne învăţăm minte că nu se cade ca o întrebările vieţii, mici sau mari, să leviteze în jurul nostru nerezolvate în chip corespunzător.

Aceeaşi matematică m-a pus însă adesea în faţa unor experienţe pe care la acea vreme nu ştiam cum să le interpretez. Existau probleme pe care nu le puteam soluționa, întrebări cărora nu le dădeam de capăt. Unele îmi ocupau mintea vreme de săptămâni întregi. Au fost probleme pe care nu am reuşit niciodată să le rezolv, nici chiar după ce am cerut ajutorul unor profesori. Rămâneau în urma acestor experienţe pagini întregi de mâzgăleli, noţiţe, tatonări şi, nu de puţine ori, devieri de la subiect, explorări ale unor relaţii matematice la care nici nu m-aş fi gândit vreodată …

Un moment plin de semnificaţii al acestei perioade a fost când am citit pentru prima oară despre Marea Teoremă a lui Fermat. Matematicianul francez o formulase în 1637 şi pretindea, într-o însemnare de pe marginea unei cărţi, că a demonstrat-o, însă notiţele care trebuiau să conţină rezolvarea (dacă chiar au existat) nu au fost găsite niciodată. S-au găsit doar nişte schiţe pentru cazul particular n=4; alţi matematicieni au reuşit să o demonstreze şi pentru alte cazuri, n=3 sau n=7 etc. ( Anecdotic, în cartea care am citit-o se spunea că Fermat a început să scrie demonstraţia pe o bucată de hârtie, pe marginea unui volum de matematică, după care, din lipsă de spaţiu, a menţionat: “treceţi pe cutare termen acolo şi faceţi cutare lucru, iar de acolo demonstraţia devine elementară”. Se pare că lucrurile nu au fost atât de simple …)

Chestiunea suna cam aşa:

Ecuaţia xn+yn=zn  nu are soluţii dacă n>2 este număr natural, iar x,y,z sunt numere întregi nenule.

Vreme de trei secole şi jumătate matematicieni de pe toate meridianele planetei au încercat să demonstreze teorema. S-a pus chiar şi un premiu pentru cel ce va formula rezolvarea completă. Cu toate astea, la vremea când am terminat liceul, în 1991, demonstraţia încă nu era găsită. (ea a apărut în 1994 şi ţin minte că am fost extrem de dezamăgit de această veste).

În sine, dacă stai să te gândeşti, enunţul nu are o utilitate practică extraordinară. Nu este ca axioma lui Euclid – nedemonstrată nici ea, că doar de aia se numeşte axiomă! – să ţină pe spinarea ei un domeniu întreg al matematicii şi practicii din viaţa de toate zilele. Este o problemă elegantă şi simplu enunţată, nimic mai mult.

Totuşi, această excentricitate care a învins o mulţime de matematicieni de prestigiu, întrebare căreia nu i s-a dat răspuns pentru atâta amar de vreme, a dat naştere în procesul rezolvării ei la teorii întregi cu privire la numere (cele algebrice, de pildă) şi a impulsionat decisiv dezvoltarea unor direcţii extrem de sofisticate în matematicile superioare.

Cum ar fi fost ca Fermat să fi demonstrat această zicere în întregime pe acel faimos petec de hârtie? Am fi fost văduviţi de o întreagă istorie de reflecţii, cercetări, definiri şi redefiniri, de tatonări, de invenţii, de arhitecturi abstracte cu privire la numere dar şi de naivităţi, romantisme aritmetice, chiar şi prostioare ale unor ahtiaţi după marele premiu …

Teorema lui Fermat, în felul ei unic, m-a ajutat să privesc altfel la relaţiile pe care le am cu mine însumi, dar şi cu cei între care trăiesc.

Am înţeles, pe deoparte, să preţuiesc şi drumul către un răspuns ca pe un rod de care am parte în încercarea de a răspunde unei întrebări. De fapt, poate mai aproape de adevăr, am înţeles ce importantă este ca însăşi întrebarea să aibe timp să lucreze în inima şi mintea celui interogat.

Mă înţeleg pe mine, atitudinea pe care o am atunci când mi se livrează lecţii şi îi înţeleg mai bine, sper,pe cei cărora le vorbesc. Când răspunsurile îmi sunt livrate anticipat, înainte ca nedumeririle să fie verbalizate, înainte de fi provocat cu inadecvarea mea în faţa misterului, drumul mi se închide. Asist din exterior la un expozeu din care aş vrea să învăţ ceva; observ însă că lecţia nu se prinde de mine. Atunci îmi dau seama că am ratat întrebarea care ar fi trebuit să-mi vânture bine inima, să nu-mi dea pace până nu o iau la drum, până nu explorez măcar câteva din variantele pe care viaţa le aşterne înaintea-mi.

Şcoala mi-a furat, într-o mare măsură, bucuria uimirilor şi a explorării celor necunoscute. Au fost căutările neprovocate de alţii, priveliştile neexplicate, armoniile muzicale nedescâlcite (câte dureri de cap nu mi-a dat Fantastica lui Berlioz!) şi suferinţele fără răspuns cele care mi-au modelat paşii pe calea încrederii în Dumnezeu.

Mă întristează să văd cum se predică Evanghelia doar ca răspuns la nişte întrebări nepuse niciodată de către cei ce “ar trebui să o audă”. De asemenea, văd nu de puţine ori că predicile din bisericile noastre merg pe aceeaşi paradigmă a oferirii unor reţete pentru boli nediagnosticate, a rezoluţiilor formulate pentru probleme virtuale, stăine congregaţiei care îl ascultă.

Nicodim trebuie pună nişte întrebări – bune, rele, nu contează – până să audă mult-livratul de către evanghelici, în misiunile lor, Ioan 3:16. La fel şi femeia samariteancă. La fel şi cei doi întristaţi de pe drumul Emausului. La fel şi cei ce au fost doar spectactori ai pogorârii Duhului Sfânt la Rusalii. Famenul etiopian este şi el, prin excelenţă, un neobosit întrebător, cercetător al tainelor pe care Dumnezeu le doreşte propovăduite lumii întregi …

Cum se demonstrează Marea Teoremă a lui Fermat? Unii dintre cititorii acestei postări se vor fi oprit, plictisiţi de matematici, înainte de a ajunge să citească aceste rânduri. În absenţa unei întrebări bune (una care să le pună o bucăţică de jar pe inimi), s-au plictisit, au renunţat şi au pierdut finalul reflecţiilor de faţă. Poate că au găsit deja răspunsul căutat.

Eu unul mă bucur că Mântuitorul nostru  a tăcut la întrebarea lui Pilat. Într-un fel, mă gândesc – exagerând desigur, cum se întâmplă adesea când oamenii gândesc despre adevăr – că dacă El i-ar fi dat lui Pilat un răspuns, creştinismul s-ar fi oprit cumva chiar acolo, în acea clipă, înainte şi de Cruce şi de Înviere. Una din tainele care a animat gândirea creştină de-a lungul secolelor, fără odihnă, a fost tocmai asta a înţelegerii adevărului şi a felului în care el călătoreşte prin vremuri şi spaţii, printre cărţi, clădiri şi oameni întocmai ca vântul despre care nu ştii nici de unde vine, nici încotro se duce, ci doar îi vezi efectele peste tot în jurul tău.

S-a găsit un deştept care să demonstreze Teorema Lui Fermat. Bravo lui! Până când cineva va demonstra şi teorema veşniciei noastre, a frumuseţii paradoxului că suntem trestii gânditoare destinate nemijlocit veşniciei … să ne continuăm alergarea către Cel căruia îi spunem cu multă speranţă şi cutremur: “Vino, Doamne Isuse!”.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s