Reblogged this on Chibzuieli and commented:
Dragă Dyo, acum, când fărâmă din crucea lui Hristos a căzut și pe umărul vostru, fie să nu vă zdrobească ci să vă întărească credința, ca prin aceste împrejurări să-L onorați pe Acela care este singurul care vă poate îmbrățișa și mângâia cu adevărat. Ne rugăm pentru voi.
Reblogged this on Marius Cruceru and commented:
Au plecat doi oameni foarte frumoşi. I-am întîlnit la Potcoava, unde ne adunau pe toţi rudeniile. Dumnezeu să facă dreptate. Acum îi ţin pumnii strînşi, să facă dreptate, dacă nu acum, la Marea Judecată. Doamne drepte, fă dreptate drepţilor Tăi.
I-am cunoscut la Potcoava. Nu pot să cred. A trebuit să îmi calc pe inimă şi să vorbesc cu Viorel ca să cred că este adevărat. Acesta este unul dintre momentele în care regret că sînt pastor pentru că nu aş avea curaj să merg la o asemenea înmormîntare la care tăcerea este cea mai bună predică. Vrednici sînt de mare slavă înaintea Tronului. Primeşte-i, Doamne, aşa cum se cuvine.
Unchiu si Matusa s-au dus la Domnul mai devreme decat am fi vrut oricare din noi…chiar daca durerea e mare si semnul de intrebare a inevitabil (DE CE? ASA? SI ACUM?)…Domnul stie de ce…
Daniela, Ligia si Ronela, si familiile voastre, va salutam cu dor si drag si sa stiti ca suntem alaturi de voi in aceste vremuri de necaz si durere…ne rugam ca Domnul sa va linisteasca sufletele si sa va binecuvinteze cu multa dragoste, pace si credinta…si fiti lumini stralucitioare in intunericul acestei lumi…va iubim si ne rugam pentru voi toti…
Reblogged this on cetatea de piatră and commented:
Am rămas mut de-a dreptul când am primit aseară vestea! Şi cel mai probabil tăcerea va fi singurul răspuns pe care îl pot da cutremurătorului „De ce?” care îmi bântuie gândurile şi-mi apasă inima! Şi cred că singurul şi cel mai potrivit lucru pe care l-am putea face ar fi să ne rugăm pentru familie! Doamne, vino şi adu dreptatea şi pacea cu Tine şi iartă-mi revolta!
La min 2:45…apar parintii mei…la botezul lor din Bahnea…Traian si Geta Moldovan(fosta Bleahu); cu o profunda durere va trasmit si ei sincere condoleate, mangaierea Domnului sa va umple inimile si pacea Lui sa v-o dea din belsug; va purtam in rugaciunile noastre.
Fam. Moldovan – Arad
„Gândeşte-te la tine ca la o sămânţă, iernând cu răbdare, aşteptând să devină o floare la timpul hotărât de Creator, în lumea adevărată, la trezirea adevărată. Presupun că întreaga noastră viaţă privită din perspectiva aceasta va părea un somn amorţit. Acum ne aflăm în tărâmul viselor, dar curând ziua aceea va veni. Chiar acum suntem mai aproape decât eram atunci când am început să scriu această scrisoare”. (dintr-o scrisoare către Mary Willis Shelburne, 28 iunie 1963)
Sincere condoleante
Un astfel de sfârsit tragic si violent a doi oameni atât de frumosi este un soc pentru toata lumea, inclusiv pentru noi care ne aflam în SUA, la mii de kilometri. Nu i-am cunoscut pe socrii tai, dar vazând acest video nu pot decât sa-i iubesc.
E motionant si miscator acest film in care evoci memoria acestor frumosi ai credintei, Vasile si Victorita Pitican.
Dumnezeu sa va dea putere, tie Dyo si in special sotiei tale, sa purtati acum aceasta uriasa cruce.
In loc de cuvinte ar fi deajuns doar lacrimile si rugaciunile…
I-am avut ca oaspeti in familie,inainte de ’89 [pe amandoi] cu prilejul unei sarbatori -Intrarea in Ierusalim.
Imi amitesc mesajul predicat in Bis. Baptista.
[Ps 45].
2Cor 1:7 Şi nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentrucă ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mîngîiere.
Acesti criminali nu merita sa-si primeasca pedeapsa doar la Ziua Judecatii !. Rugaciunile noastre unite si profesionalismul oamnenilor legii vor aduce la lumina si vor limpezi in curand aceasta odioasa si abominabila crima romaneasca !. O lume intreaga priveste si asteapta dezlegarea si limpezirea ei !. Atotputernicul nostru Mantuitor sa mangaie cu mana Lui strapunsa, pe toti cei profund raniti si indurerati din aceasta mare familie !
cea mai socanta veste pe care am primit-o vreodata. i-am cunoscut copil fiind cand veneau in vizita la bunicii mei, cu care fusesera prieteni din tinerete. Sora Victorita tot timpul ne impresiona cu noile poezii si versete memorate, si imi placea sa-i ascult cantand si sa le vad credinciosia si dragostea pentru Domnul lor. Ei sunt acum cu Cel pe care l-au iubit si slujit toata viata lor. cat despre cel/cei care au savarsit o astfel de fapta nu pot decat sa spun „Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!”
si incerc sa ma gandesc la viata lor si frumoasa lor marturie mai mult decat la nedreptatea a ceea ce s-a intamplat pentru ca e ‘ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!.
Condoleante familiei, desi stiu ca nu cuvintele mele pot aduce mangaierea ci Dumnezeu prin Duhul Lui
I had the great privilege to meet the Pinticans on a trip to Sighisoara last year. I interviewed them for a book I am currently writing about the experiences of Evangelicals under communism and afterward. If anyone has memories to share, especially about the Pinticans, I would love to hear from you at cherythrash@gmail.com.
OAMENIi care se numesc „ADEVARATI CRESTINIi”, nu pentru modul in care au trecut din viata la cele vesnice, ci pentru felul in care au trecut prin viata inspre vesnicie!
dyo 
Reblogged this on Chibzuieli and commented:
Dragă Dyo, acum, când fărâmă din crucea lui Hristos a căzut și pe umărul vostru, fie să nu vă zdrobească ci să vă întărească credința, ca prin aceste împrejurări să-L onorați pe Acela care este singurul care vă poate îmbrățișa și mângâia cu adevărat. Ne rugăm pentru voi.
Reblogged this on Marius Cruceru and commented:
Au plecat doi oameni foarte frumoşi. I-am întîlnit la Potcoava, unde ne adunau pe toţi rudeniile. Dumnezeu să facă dreptate. Acum îi ţin pumnii strînşi, să facă dreptate, dacă nu acum, la Marea Judecată. Doamne drepte, fă dreptate drepţilor Tăi.
I-am cunoscut la Potcoava. Nu pot să cred. A trebuit să îmi calc pe inimă şi să vorbesc cu Viorel ca să cred că este adevărat. Acesta este unul dintre momentele în care regret că sînt pastor pentru că nu aş avea curaj să merg la o asemenea înmormîntare la care tăcerea este cea mai bună predică. Vrednici sînt de mare slavă înaintea Tronului. Primeşte-i, Doamne, aşa cum se cuvine.
Reblogged this on cornelilioi.
Unchiu si Matusa s-au dus la Domnul mai devreme decat am fi vrut oricare din noi…chiar daca durerea e mare si semnul de intrebare a inevitabil (DE CE? ASA? SI ACUM?)…Domnul stie de ce…
Daniela, Ligia si Ronela, si familiile voastre, va salutam cu dor si drag si sa stiti ca suntem alaturi de voi in aceste vremuri de necaz si durere…ne rugam ca Domnul sa va linisteasca sufletele si sa va binecuvinteze cu multa dragoste, pace si credinta…si fiti lumini stralucitioare in intunericul acestei lumi…va iubim si ne rugam pentru voi toti…
Emanuel (Many) si Karen Pintican (SUA)
Ce s-a intimplat?
Reblogged this on cetatea de piatră and commented:
Am rămas mut de-a dreptul când am primit aseară vestea! Şi cel mai probabil tăcerea va fi singurul răspuns pe care îl pot da cutremurătorului „De ce?” care îmi bântuie gândurile şi-mi apasă inima! Şi cred că singurul şi cel mai potrivit lucru pe care l-am putea face ar fi să ne rugăm pentru familie! Doamne, vino şi adu dreptatea şi pacea cu Tine şi iartă-mi revolta!
La min 2:45…apar parintii mei…la botezul lor din Bahnea…Traian si Geta Moldovan(fosta Bleahu); cu o profunda durere va trasmit si ei sincere condoleate, mangaierea Domnului sa va umple inimile si pacea Lui sa v-o dea din belsug; va purtam in rugaciunile noastre.
Fam. Moldovan – Arad
„Gândeşte-te la tine ca la o sămânţă, iernând cu răbdare, aşteptând să devină o floare la timpul hotărât de Creator, în lumea adevărată, la trezirea adevărată. Presupun că întreaga noastră viaţă privită din perspectiva aceasta va părea un somn amorţit. Acum ne aflăm în tărâmul viselor, dar curând ziua aceea va veni. Chiar acum suntem mai aproape decât eram atunci când am început să scriu această scrisoare”. (dintr-o scrisoare către Mary Willis Shelburne, 28 iunie 1963)
Sincere condoleante
Un astfel de sfârsit tragic si violent a doi oameni atât de frumosi este un soc pentru toata lumea, inclusiv pentru noi care ne aflam în SUA, la mii de kilometri. Nu i-am cunoscut pe socrii tai, dar vazând acest video nu pot decât sa-i iubesc.
Dumnezeu sa-i odihneasca în pace.
Condoleanta familiei.
E motionant si miscator acest film in care evoci memoria acestor frumosi ai credintei, Vasile si Victorita Pitican.
Dumnezeu sa va dea putere, tie Dyo si in special sotiei tale, sa purtati acum aceasta uriasa cruce.
In loc de cuvinte ar fi deajuns doar lacrimile si rugaciunile…
I-am avut ca oaspeti in familie,inainte de ’89 [pe amandoi] cu prilejul unei sarbatori -Intrarea in Ierusalim.
Imi amitesc mesajul predicat in Bis. Baptista.
[Ps 45].
2Cor 1:7 Şi nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentrucă ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mîngîiere.
Acesti criminali nu merita sa-si primeasca pedeapsa doar la Ziua Judecatii !. Rugaciunile noastre unite si profesionalismul oamnenilor legii vor aduce la lumina si vor limpezi in curand aceasta odioasa si abominabila crima romaneasca !. O lume intreaga priveste si asteapta dezlegarea si limpezirea ei !. Atotputernicul nostru Mantuitor sa mangaie cu mana Lui strapunsa, pe toti cei profund raniti si indurerati din aceasta mare familie !
cea mai socanta veste pe care am primit-o vreodata. i-am cunoscut copil fiind cand veneau in vizita la bunicii mei, cu care fusesera prieteni din tinerete. Sora Victorita tot timpul ne impresiona cu noile poezii si versete memorate, si imi placea sa-i ascult cantand si sa le vad credinciosia si dragostea pentru Domnul lor. Ei sunt acum cu Cel pe care l-au iubit si slujit toata viata lor. cat despre cel/cei care au savarsit o astfel de fapta nu pot decat sa spun „Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!”
si incerc sa ma gandesc la viata lor si frumoasa lor marturie mai mult decat la nedreptatea a ceea ce s-a intamplat pentru ca e ‘ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!.
Condoleante familiei, desi stiu ca nu cuvintele mele pot aduce mangaierea ci Dumnezeu prin Duhul Lui
I had the great privilege to meet the Pinticans on a trip to Sighisoara last year. I interviewed them for a book I am currently writing about the experiences of Evangelicals under communism and afterward. If anyone has memories to share, especially about the Pinticans, I would love to hear from you at cherythrash@gmail.com.
OAMENIi care se numesc „ADEVARATI CRESTINIi”, nu pentru modul in care au trecut din viata la cele vesnice, ci pentru felul in care au trecut prin viata inspre vesnicie!