Să te mai încrezi într-un astfel de Dumnezeu?


Mi-aduc aminte că pe vremea anilor de de gimnaziu, în plină epocă de împliniri măreţe, am învăţat despre cum au fost inventate religiile şi zeii lor. Existau tot felul de evenimente, astăzi destul de banale, pe care oamenii din vechime nu le puteau explica, fie că era vorba de fenomenele meteorologice (fulgerele, de pildă), fie de cele relaţionale (dragoste, război) sau de cele care ţinteau teme metafizice de mare importanţă (viaţă, moarte, destin).

Din spuma neputiinţelor noastre în faţa tainelor lumii s-au născut dumnezeii umanităţii. Ce folos, am înţeles eu, să te încrezi în eresuri când astăzi ştiinţa e pe cale să răspundă la tot mai multe din întrebările care ne-au chinuit pentru atâtea veacuri minţile?

Intrat în cuptorul studenţiei ca ateu convins, aveam să constat că (prea) mult spaţiu de nexplicat se aşternea înaintea-mi, în ciuda trimfalismului care alimenta setea de cunoaştere a unui tânăr informatician la început de ani ’90. Caducă, împotentă chiar în faţa provocărilor din sfera semnificaţiilor, ştiinţa capitula în viaţa mea în faţa preopcupărilor ce ţin de trăiri şi de rosturi în lume.

Din spuma neputiinţelor ştiinţei în faţa miracolului pe care îl trăiam, viaţa mea, s-a născut căutarea de Dumnezeu.

Credeam că L-am găsit … mă rog, că M-a găsit. În orice caz, sufletul meu s-a odihnit într-o mulţime de descoperiri, în care aveam impresia – aşa credeam eu că merg lucrurile – că o imagine minunată prinde tot mai mult contur, asemeni unui puzzle, din fiecare minune trăită cu Dumnezeu pe cale.

Aveam vreo câteva răspunsuri, aveam însă şi o mulţime de întrebări. Uimirile nerăspunse, atât timp cât nu se coboară la statura trivială de “întrebări nebune”, nu fac altceva decât să-mi contureze şi mai bine direcţiile înspre care îmi îndrept paşii.

De pildă, în ce priveşte protecţia lui Dumnezeu, ea era pentru mine un fapt aproape axiomatic. Avem un Dumnezeu bun şi iubitor; cu El vom trece prin zile bune şi zile grele, dar harul Său ne va fi în permanenţă alături. Nu am fost niciodată un idealist (mă amăgesc poate): ştiu că creştinii se pot îmbolnăvi (uneori de boli foarte grele, de neîndurat), pot fi victimele unor accidente, pot să sufere pentru credinţa lor, pot fi abuzaţi, nedreptăţiţi, batjocoriţi, chinuiţi … li se pot întâmpla cele ce li se întâmplă tuturor, la urma urmei. Trăim în această lume crudă; nu am fost separaţi de ea în medii securizate, ferite de intemperii: soarele răsare şi ne arde cu conştiinciozitate în fiecare zi pe fiecare dintre noi, credincioşi sau păgâni.

Au fost creştini care au suferit enorm prin închisori; Wurmbrand numea aceasta o onoare, o cu totul altfel de mireasmă a binecuvântării cereşti. Este evident că harul făcea diferenţa, acea părtăşie indestructibilă dintre mărturisitor şi Tatăl său …

Totuşi …

“Ce fel de Dumnezeu este acesta? Să mai crezi în El? Îşi lasă doi oameni ce I-au slujit pentru atâta amar de vreme să fie ucişi cu atâta cruzime?” Am primit aceste întrebări chiar în agitaţia şi şocul primei zile de la descoperirea făcută de soţia mea, împreună cu mine, în casa părinţilor ei. Dacă crede cineva că de pe buzele mele a ieşit un răspuns duhovnicesc adecvat situaţiei, vreo justificare, ceva, o să vă dezamăgesc. Am tăcut.

Nu m-am ferit niciodată de întrebări incomode, de provocări la adresa credinţei mele; mi-am evaluat adesea, fără anestezie, temeinicia căii pe care m-am angajat cu aproape două decenii în urmă. Nu mi-ar fi trecut prin cap vreodată că întrebări ca cele de mai sus, precum şi altele asemănătoare, îmi vor vântura cu o aşa brutalitate minţile, aşa cum au făcut-o în aceste zile.

Am auzit multe: gânduri, omilii, cântece, poezii, amintiri, mângâieri, încurajări, rugăciuni. Majoritatea au fost potrivite dramei pe care încercam nu să o înţelegem, ci să o depăşim (dacă se poate), cu cugetele şi inimile întregi şi, mai ales, curate înaintea lui Dumnezeu. Nu am găsit însă nici o explicaţie pentru ceea ce s-a întâmplat, pentru felul în care Vasile şi Victoria ne-au fost smulşi; sunt convins că, dacă ea există, nu este pe măsura noastră de a o pricepe. Nici acest lucru nu mă ajută cu ceva: de ce-ar trebui să iau de-a gata unele lucruri pe care viaţa mi le scoate în cale, taxându-le pur şi simplu ca pe nişte mistere, să mă resemnez înaintea lor la gândul că nu stă în puterea mea să le cuprind cu mintea?

Am răs-auzit iarăşi ideea că “Dumnezeu este în control”. Nici acest lucru nu mă ajută acum. I se pot pune acestui Dumnezeu suveran o groază de întrebări despre felul în care a înţeles să-Şi excercite această capacitate cu o săptămână în urmă.

Desigur, am auzit atâtea asigurări şi mângâieri cu privire la destinul veşnic al celor doi care au slujit Domnul pentru o vreme mai lungă decât cea care îmi adună zilele mele pe acest pământ. Fără îndoială că aici e loc pentru alinare, în faptul că ne-am luat “La revedere” de la ei şi nu “Adio”. Şi totuşi, de ce într-un chip atât de oribil? Cum poţi să alături în aceeaşi divină ecuaţie slava cu absurdul, răsplata cu bestialitatea, amintirea zâmbetului credinţei cu oroarea din faţa lipsei de umanitate?

Din spuma neînţeleselor îngăduinţe divine se poate naşte, sunt convins de asta, trufaşa necredinţă. Ce-ar putea-o împiedica să prindă rădăcini şi să năpădească Cuvântul semănat în atâţia ani de zile?

Pentru mine, un posibil drum de păşit ţine de perspectiva pe care o am asupra pierderii.

Suntem mulţi aceia care am avut de pierdut în urma crimelor de la Sighişoara: părinţi iubitori, bunici cum nu-s în lume alţii, socrii care ne-au tratat ca pe copii lor, prieteni de nădejde, slujitori devotaţi în atâtea biserici şamd.

Cu toate astea, perdantul principal este Altul: Însuşi Dumnezeu.

Noi nu avem pretenţia că putem să-i salvăm pe cei dragi ai noştri din orice încercare. El, Cel Atotputernic, poate să o facă, să-şi trimită legiunile de îngeri după bunul Său plac acolo unde este nevoie. Nu a făcut-o. Să fi fost neatent? I-a scăpat pentru câteva clipe intruziunea unui băietan în casa unora care chemau zi de zi în rugăciune Numele Său?

Ne-au scăpat şi nouă nişte detalii, mici la vremea lor, cruciale astăzi; există lucruri pe care dacă le-am fi făcut diferit, poate că s-ar fi scris o altfel de istorie pentru socrii mei. Ne cunoaştem limitările omeneşti. Cum am putea să-I recunoştem lui Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor, vreo limitare, vreo incapacitate, vreo graniţă a cauzalitaţii dincolo de care nu Îşi permite să păşească?

Poate că nu a vrut? Şi-o fi zis “Ajunge!” şi a lăsat evenimentele să se desfacă înspre tragicul deznodământ?

Cum va putea El de acum încolo să ne ceară încredere în protecţia Lui după acest eveniment? Să mă mai urc la volan cu aceeaşi încredere care îi făcea şi pe unii colegii mei să afirme că atunci când eu conduc nu le este teamă deloc în maşină? Dacă mă scoate de nouăzeci şi nouă de ori din necaz dar mă lasă să mă prăpădesc la al o sutălea derapaj, mai poate să-mi pretindă această încredere?

Predică-i unui vecin terorizat de grozăvia celor petrecute pe strada sa despre bunătatea, harul şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Vorbeşte-i despre un Dumnezeu al îndurărilor, pe deoparte, şi unul al măririi, pe de alta. Spune-i că El există şi că veghiază asupra noastră, că ne iubeşte şi că nu ne doreşte altceva decât binele. Despre ceea ce s-a întâmplat în vecinătatea casei sale spune-i că totul a fost “sub controlul lui Dumnezeu” (un predicator a scăpat la serviciul de înmormântare porumbelul care zicea că “El a făcut ca Vasile şi Victoria să plece din lume în felul ăsta”). Dacă nu înţelege, spune-i că planurile Sale sunt de necuprins.

Nebun să fii şi să te aştepţi ca el să te întrebe “Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”. Dumnezeul pe care i-l prezinţi tocmai a fost învins şi nu pare să aibă pretenţii de revanşă. Judecata Finală este (încă) departe şi nu poate ţine – nici nu are această menire – drept paravan pentru toate injustiţiile nerezolvate ale acestei lumi.

Înţeleg cumva că în acea seară de vineri, în liniştea unei străduţe puţin circulate din Sighişoara, odată cu socrii mei a fost lovit, în chiar măreţia Lui, Dumnezeul nostru. Nu ştiu cine a pierdut mai mult, nu stă în puterea mea să fac astfel de evaluări; ştiu că în destule inimi El este luat la bani mărunţi, nu fără temei, cu privire la purtarea Lui de grijă faţă de cei pe care i-a răscumpărat. Chiar existenţa Sa, în atributele pe care I le propovăduim cu emfază în zile bune, I se poate tăgădui. Absurdul are această putere. Haosul poate să înghită, dacă este lăsat, tot ce s-a aşezat cu multă trudă în fiecare dintre noi.

Eu unul încă nu realizez dimensiunea pierderii. Îmi dau seama însă că asupra pierderii suferite de El ar fi câte ceva de luat aminte. Nu o voi putea acoperi eu, nici unul dintre fii oamenilor nu poate. Ce voi putea face în continuare, pe măsură ce voi reveni la “normal”, este să trăiesc în plinătatea lui acest paradox tainic al credinţei, anume că avem un Dumnezeu care poate face orice şi oricum, dar care, pe cât de mare Îi este puterea, pe atât de mare este mizeria pe care o poate incă suporta pe obraji din partea unei lumi tot mai secularizate. Dacă voi cădea şi eu sau oricare dintre noi – mică va fi paguba. El însă va rămâne, luat în continuare la întrebări pentru toate câte le-a cunoscut istoria noastră de până acum – mari şi mici – respins, batjocorit, ridiculizat, negat în existenţa Lui, slab, depăşit, pretenţios, nerecunoscător, părtinitor, neînţeles.

Ah, şi am mai uitat unul … îndepărtat.

Iar Biserica Lui, nevoită se mărturisească atâtea taine tot mai ascunse celor fuduli, se zideşte în continuare prin mărturiile atâtor sfinţi care au înţeles că nu imaginile pe care ni le-am compus cu atâta abnegaţie din bucăţele ne vor mântui, ci mila şi harul unui Dumnezeu care nu încetează a ne uimi în frumuseţe, în tărie, în slăbiciune …

Din spuma neputiinţei lui Dumnezeu de a ne face cunoscute astfel de taine prin cuvinte se naşte adevărata viaţă de rugăciune …

Reclame

40 de gânduri despre “Să te mai încrezi într-un astfel de Dumnezeu?

  1. Sunt intrebari justificate. Cred ca, asa cum Ravi spune, Dumnezeu are perspectiva repararii nedreptatilor tocmai dincolo de moarte. Sau, mai din perspectiva Sa, nu dincolo de moarte, ci in vesnicie, pentru vesnicie.

    Sunt convins ca o clipa de injustitie umana, un moment de crima poate fi reparat de un act vesnic de dreptate (care sa si dureze veznic) din partea Judecatorului cel drept..

    1. Cum o clipa de injustitie umana? Lumea traieste cuntinuu in injustitie fiindca cunoaste in parte, dupa cum spune si Pavel. Lumea se judeca singura prin insasi injustitia ei, nu Dumnezeu o judeca.
      Dumnezeu face altceva, rascumpara lumea din aceasta stare se injustitie.
      Il inteleg pe foarte bine Dyo si ii recomand sa citeasca, daca nu a citit, ‘Dezamagit de Dumnezeu” de Philp Yencey.
      Philip Yencey este dintre putinii oameni care vorbesc cu rost in privinta lucrurilor dramatice sau tragice prin care trec sau chiar sfarsecsc multi crestini. restul e un bla-bla-bla intr-o limba de lemn „evanghelica” dovada unei proaste intelegeri a scripturii si a unei teologii scolastice.

  2. Tristetea ,durerea si nedumerirea in astfel de situatii devine mare si greu de inteles mai ales la cei care trec prin astfel de incercari triste sau altele mai putin triste.Si provocarile apar tot mai puternice la tot ce se intimpla,vedem si inca multe nu cunoastem,dar sa nu uitam ca noi ,ca orice generatie sintem victemele unui lung proces divin pe care multi nu ajung sa-l inteleaga si chiar in viata doresc sa mai abzica sa mai detina o CREDINTA pe care multi azi o confunda cu puterea religiei uitind ca religia este formata si institutionata de persoane umane imperfecte cu un scop aparte ,iar credinta de fapt este cu totul altceva.Si de fapt omenirea este chemata la pocainta si o credinta descrisa pe paginile SFINTELOR SCRIPTURI .Alaturi de credinta multi nu inteleg ca trebuie adaugate si alte calitati descrise de ap.Petru ; 2 Petru cap.1; dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; 6. cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; 7. cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni. ”
    Fiinca aceste lucruri nu au ajuns de toti sa fie intelese si in viata aplicate ,cei care le inteleg primesc lovituri si chiar provocari la fel dupa cum calculatoarele puternice sint provocate de „hackerul” de calculator” si reusesc acestia sa distruga prin virusare unele documente si pe alte calculatoare chiar sa le distruga complect!Este de vina creatorul lor ?Nu are putere de a distruge acesti „hackeri”?Unii nu au nici o explicatie fiinca nu sint in domeniu si altii nici nu inteleg razboiul si conflictul ciberneticii,dupa cum persoana umana nu intelege o mare parte din planul divin si acum lumea traieste in virusul provocat de Satana si creaza multe asa zise malformatii prin care unii ajung la suferinta fizica ,altii din cauza inshelaciunii,minciunii si pretentiilor false ,la suferinta pshihica cu prea putina putere de exprimare tocmai din puterea acestor virusi plantati puternic in cei virusati si inca se dau drept ” niste apostoli mincinosi, niste lucratori inselatori, care se prefac in apostoli ai lui Hristos.”
    Ciudat si greu de crezut ,insa pe mai departe in cartea de instructiuni „Biblia ” gasim scris;” 14. Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina.
    15. Nu este mare lucru, dar, daca si slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii. Sfarsitul lor va fi dupa faptele lor.”
    Se vede ca pentru unii aceste versete nu au ajuns cunoscute si nu le folosesc pentru divirusarea Bisericii si chiar a celor care sint greu virusati si se ratacesc in lume in puteri diabolice realizand suferinta ,moarte,neajunsuri ,certuri,razboaie si ceea ce vedem ca azi se intimpla.Dar toate sint limitate dupa cum si la cazul lui Iov a fost limitat ,ori la altii ajung pina la ceea ce numim „MOARTE” fiinca vedem ca nici unicul FIU AL LUI DUMNEZEU nu a fost scutit ,dar Biblia releva ca in urma mortii El a fost inviat si ap.Pavel scrie;
    „INSEMNATATEA INVIERII LUI HRISTOS” 1 Corinteni cap.15
    12. Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este o inviere a mortilor?

    13. Daca nu este o inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat.

    14. Si, daca n-a inviat Hristos, atunci propovaduirea noastra este zadarnica, si zadarnica este si credinta voastra.
    15. Ba inca noi suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu; fiindca am marturisit despre Dumnezeu ca El a inviat pe Hristos, cand nu L-a inviat, daca este adevarat ca mortii nu invie.
    16. Caci, daca nu invie mortii, nici Hristos n-a inviat.
    17. Si, daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre,
    18. si prin urmare, si cei ce au adormit in Hristos sunt pierduti.
    19. Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii!
    20. Dar acum, Hristos a inviat din morti, parga celor adormiti.
    21. Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor.
    22. Si, dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos;
    23. dar fiecare la randul cetei lui. Hristos este cel dintai rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.
    24. In urma, va veni sfarsitul, cand El va da Imparatia in mainile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice domnie, orice stapanire si orice putere.

    25. Caci trebuie ca El sa imparateasca pana va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale.
    26. Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, va fi moartea. ”
    Deci dupa cum ai ajuns un bun cunoscator in domeniul IT-ului ,merita sa devii un bun cunoscator si al mmesajului Divin si astfel vei gasi raspunsul la multe intrebari dupa cum si ucenicii au ajuns sa cunoasca fiinca tot ap.Petru in urmatoarele versete spune ;”8. Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Hristos.
    9. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umbla cu ochii inchisi si a uitat ca a fost curatat de vechile lui pacate.
    10. De aceea, fratilor, cautati cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodata.
    11. In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos.”
    Sper ca mesajul meu sa te ajute Dyo in multe nedumeriri si pe multi altii ,dar sa nu uitam ca totul consta in felul cum intelegem manualul de intretinere care de fapt releva legile de intretinere ,de reparare,depanare si de repunere in functiune ceea ce este virusat ,fiinca este scris;Apocalipsa cap21;” 1. Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era. 2. Si eu am vazut coborandu-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. 3. Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul de domnie si zicea: „Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. 4. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” 5. Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: „Iata, Eu fac toate lucrurile noi.” Si a adaugat: „Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate.” 6. Apoi mi-a zis: „S-a ispravit! Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. Celui ce ii este sete ii voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii. 7. Cel ce va birui va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul Meu. 8. Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.”
    Merita SA CUNOASTEM MESAJUL SCRIPTURII FIINCA VEDEM CE NE DESCOPERA SI SA NU UITAM CA;”16. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire,
    17. pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.”
    Cei care inteleg mesajul ajung sa faca lucruri bune si chiar prin greutati au putere sa lupte ,sa nu desnadajduiasca si tind sa ajunga la sfintire ,neprihanire pentru a ajunge la desavirsire si intelege totul si primi ceea ce este promis!Sper sa nu va descurajati si sa aveti putere sa luptati pentru ADEVAR,CREDINTA SI VIATA DE ADEVARATI CRESTINI FIINCA ESTE FOARTE BENEFICA ,CHIAR DACA SINT GREUTATI ,SUFERINTE ,BATJOCURI UNEORI CHIAR DIN PARTEA CELOR CARE SE pretind slujitori ,dar sint altceva.Eu doresc ca; „Harul, indurarea si pacea sa fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatal si din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatalui, in adevar si in dragoste!..8. Paziti-va bine sa nu pierdeti rodul muncii voastre, ci sa primiti o rasplata deplina. ..9. Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta are pe Tatal si pe Fiul…8. Paziti-va bine sa nu pierdeti rodul muncii voastre, ci sa primiti o rasplata deplina.”(2 Ioan)

  3. Permite-ti va rog o parere persoanala: Nu-am avut onoarea cunoaste socri dvs, marturiile citite pe blogul dvs destul de pozitive la activitatea dânsilor parca vor a ne scandaliza si mai tare împotriva lui Dumnezeu, personal sunt scandalizat de multe aspecte care par sa ne dovedeasca ca in esenta si crestinismul este o religie de „ei” inventata. Având in vedere faptul ca socri dvs au fost un bun exemplu de crestini nu ramând decâto douo variante posibile;

    1) Crestinismul are si el tot un zeu ineventat de om,

    2) Dumnezeu in Sfânta Treime este Viu si Adevarat, atunci trebuie ca insusi Dumnezeu sa va lumineze cauza pentru care a ingduit aceasta tragedie, Dumnezeu va este dator cu o explicatie ca si in cazul lui Iov,caruia i-a dat raspuns. Am ferma convingere ca Dumnezeu va clarifica cauza de îndata ce se mai cicatrizeaza rana inca insângerata. Prevad ca veti ramâne uimiti la descoperirea ce va fi facuta, as indrazni sa spun inca de pe acum:

    In cazul care am reusit (de mai multa vreme, cca 10 ani), întelege corect motivul ptr care Dumnezeu îngaduie mari sucese fortelor raului rapune pâna si titani ai credintei, veti observa si dvs ca Dumnezeu a avut doar douo soluti si in cazul socrilor dvs,iar cea mai optima mântuiri a fost sa ingaduie petrece astfel. Daca acepta cealata solutie era mai devastatoare ptr biserica, ptr fragila dvs credinta. Regret ca dau un asa brutal raspuns într-un asemena moment când tacerea este mai santoasa, dar sinceritatea si curajul dvs m-au stimulat baga in vorba…

    In alta ordine de idei, personal mai vad un profund mesaj, de o importanta majora catre totii crestini indiferent de confesiune. Dumnezeu incearca transmite de mai bine de 15 ani semnale de importanta majora ptr crestini dar nimeni nu vrea lua seama, iar de vor fi luat seama nu vor avea curajul zice raspicat. Asa ca Dumnezeu este obligat presa prin zguduire. Am ceva temeri ca dvs sunteti o persoana optima pricepe înaintea multora acest mesaj de importanta ce doreste Dumnezeu transmite dar avea si pregatirea necesara formula optim mesajul ptr a fi înteles de cât mai multi crestini la timp. Nu este vorba de profetie in sensu pe care il înteleg majoritatea religiosilor ci este vorba de o stare de fapt existenta aflata in mars fortat pe care crestini cu tot Sfântul Duh cu care se lauda nu au ochi si urechi vazut-auzit! Biserica, crestini in majoritatea lor nu sunt pregatiti infrunta marea confruntare ce urmeaza da ff curând. Vor abdica de la credinta cu zecile de miii dintre aceia care azi par fi cei mai infocati aparatori ai lui Hristos care urmeaza fi „dovedit” a fi fost „marele impostor” , diavolul de mai bine de 2000 ani se lupta dovedi „impostor” pe Hristos, dar niciodata nu-a avut toata infrastructura pusa la punct asa cum este azi, ptr care biserica nu da semne a o fi priceput cum se cuvine, ori unde in marea confruntare biserica, putini crestini ce vom fi ramas va trebui avea mesaj de forta, a aprinde becurile in cel mai dens intuneric din istorie ce se va aseza. Nu, nu este vorba de antihrist, nu inca, este pasul premergator ce trebuie facut pentru ai facilita intrarea in schena. In acest moment biserica este in ce lmai vulnerabila situatie al istoriei ei, vulnerabilitate care se largeste tot mai tare pe zi ce trece, ea trebuie inchisa numai ca Dumnezeu nu mai are prin cine opera si, sunt convins, nici un teolog, nici un crestin actual nu este apt implica in aceasta operatie.

    1. Eu cred ca este varianta 2) mai putin chestiunea cu raspunsul. Una din rugaciunile mele de seara, chiar acolo la mormant, a fost ca Dumnezeu sa imi dea putere sa renunt la obsesia de a cere neaparat raspunsuri la intrebarile care nu ne-au dat pace in aceste zile. Nu pentru a ascunde capul in nisip, precum strutul, ci pentru a intelege ca e vremea marturisirii despre cele care deja s-au zidit in noi …

  4. As dori sa va mai pun in fata o alta perspectiva ce se leaga de cele mai sus spuse.

    Dat fiind problemele create in biserica (toate confesiunile), Dumnezeu nu are decât o singura optiune in acest moment; sa se comporte fata de noi (crestini), asemeni pildei judecatorului nedrept. Dealtfel aceasta pilda vizeaza exact vremurile de sfârsit când Dumnezeu va pare fi surd, orb, insensibil, nedrept fata de propria Creatie! Judecatorul nedrept pare fi mai sensibil si binevoitor decât judecatorul cel bun si milostiv. Hristos asigura ca daca cel nedrept se scoala si face dreptate cu atât mai mult insusi Tatal va face alesilor sai. Si de vom vrea analiza mai adânc… vom observa ca lui Dumnezeu i-a ramas tot o singura optiune , daca nu se lega El insusi astfel ma tem ca unul nu se mântuia din actuala generatie si nici drept interveni si mântui.

  5. cautam justificari …pt ce? ….nu vreau sa par neobrazat dar ca si socrii dv frate au murit si ink vor mai murii si altii …tot crestini si ei …..vrem justificari pt Faptele Lui? de cind Olarul e dator sa explice lutului de ce il framinta si-l modeleaza asa cum o face ? ….. asa cum ziceam mai sus nu vreau sa par neobrazat , cunosc ce inseamna durerea am trecut si eu pe acolo dar haideti sa-L lasam pe D-zeu sa-si faca Voia Lui fara sa-I cerem explicatii ….Avraam nu I-a cerut explicatii cind a trebuit sa-l duca pe Isaac la altarul de jertfa ci pur si simplu a acceptat …nu cred ca i-a placut dar a tacut in fata Creatorului sau si a facut ce i s-a cerut …..nu m-ai puneti intrebari, nu mai asteptati justificari ci acceptati si mergeti inainte ….asteptind si judecind veti ajunge la a pune la indoiala nu doar credinta voastra ci si pe D-zeu .
    am un unchi care atunci cind bunicul meu a murit a zis atit: fiecare om trebuie sa moara o data iar moartea vine in diferite moduri ….acest unchi nu este nici macar pocait dar cred ca D-zeu a vb prin El mai mult decit a vb prin alti pocaiti ,parerea mea ……mergeti mai departe frate , e greu stiu dar nu e imposibil si nu va ginditi DE CE ? ci mai degraba intariti-va unul pe celalalt
    Domnul sa va binecuvinteze

    1. Daca tu te multumesti cu astfel de replici subtiri … e fix problema ta. Eu cred ca in relatii – in orice fel de relatii – este loc pentru intrebari, pentru transmiterea in ambele sensuri de temeiuri ale acestora. Temeiul relatiei noastre cu Dumnezeu este adesea pus la indoiala, nu intotdeauna de catre draci, ci uneori, pentru a ne descoperi starea, de catre Dumnezeu insusi. Despre ce justificari vorbim aici, frate?
      M-am cam saturat de incurajarile de genul celor pe care le-ai propus mai sus; ele tin mai degraba de un soi de hei-rupism crestinesc cu aroma de comunism de prin anii 47-60, decat de ceea ce crestinismul este cu adevarat: o relatie cu Cel ce ne-a dat viata …

      1. Ma bucur ca aveti barbatia ataca problema frontal dle Bodiu. Eu nu mai departe azi dimineata am fost lasat de Dumnezeu in balta când imi era lumea mai draga si,asta dupa un ajutor dat unor crestini (baptisti), de parca se voia pedpesi. fapta.. Mi-am pus aceiasi întrebare pe care o puneti dvs azi pe blog, nu este prima data in viata mea de crestin prin care ma vad lasat balta de Dumnezeu, ma scandalizeza Dumnezeu foarte tare in anumite chestiuni si momente! Nu cred ca exista crestin care sa nu fi trecut prin deceptie, gasim si in patristica numeroase exemple , cu toate ca sunt sfinti parinti ai biserici nici ei nu au scapat de negura deprimarilor.

        Am convingerea ca a sosit ceasul ca crestini sa atace problema cu barbatie , astfel vor gasi si raspunsu adecvat prin care va întari mesajul Sfintei Evangheli, al unei cunoasteri santoase a lui Dumnezeu ce va da nastere credintei de neclintit in cele mai grele momente care ne pasc la fiece secunda.

        Privitor la raspunsul dvs de mai sus, pct 2, am ferma convingere (din experienta mea chiar si de azi), ca Dumnezeu da raspunsu fie ca il doriti fie ca nu il cereti dvs, chestiunea este prea serioasa, numai faptul ca ati pus pe tapet cu barbatie aceasta grea dileama arata ca ceva duce in aceasta directie. Personal in aceasta drama ingaduita de Domnul vad un scop mult mai înalt urmarit de Dumnezeu.

  6. Dragă Dyo, am un respect şi o compasiune greu de explicat în cuvinte pentru tine şi familia ta. Acum e nevoie să vorbeşti tu şi noi să te ascultăm. Mie aşa mi se pare corect. E foarte bine că ai ales acest canal de comunicare care sper să te ajute chiar şi numai pentru că ai un loc unde să-ţi strigi deznădejdea, dar şi să-ţi reafirmi dragostea pentru El.
    Eu am pierdut-o pe mama acum doi ani, după un al doilea accident cerebral. Înainte de a intra în comă profundă, care a durat aproape o lună, a apucat să ne arate cu degetul spre cer. Pleca Acolo! Te rog să mă asculţi: am convingerea că Domnul a fost lîngă ea, aşa cum a fost şi lîngă ai voştri, în ceasul acela negru.
    El poate face ca omul să nu simtă suferinţa, durerea fizică din astfel de clipe. Poate că durerea voastră e mai mare decît a fost a lor şi, oricum, va dura mai mult.
    Dar, ce deosebire este între colţii fiarelor din arenele romane şi bîta nemernicului acela? între acel Nero, ca produs al vremii sale şi criminalul de azi, surogat al lumii sălbatice în care trăim? Eu nu văd niciuna: nici între sfinţi, nici între criminali şi fiecare alcătuiesc o lume aparte şi au un destin diferit. Cînd cele două lumi se întrepătrund, cei ucişi suntem noi, ucenicii Lui. Asta e regula, ăsta e contractul, asta e crucea.
    Dar şi pentru socrii tăi, ca şi pentru sfinţii din arenă, s-a deschis Cerul şi au văzut Slava lui Dumnezeu şi pe Isus la dreapta Tatălui, întinzînd mîinile către ei să-i ajute şi să-i primească. Asta au văzut ei, dragă Dyo, eu în nădejdea asta trăiesc, şi tu ştii mai bine decît mine că promisiunile lui Dumnezeu sunt veşnice şi nu pot fi puse la îndoială, iar Domnul ne-a promis că nicicînd nu ne va părăsi. A fost cu ei acolo şi asta e tot ce contează.

    1. Multumesc Rasvan,
      In ciuda evidentelor pe care sotia mea si cu mine le-am descoperit in dimineata aceea, suntem si noi mangaiati de gandul ca Domnul Si-a primit slujitorii cu cinste, chiar prin perdeaua acelor atrocitati. Se intampla insa ca in timp ce duhurile ni se odihnesc in ceea a pus El in noi in acesti ani – atat de multe si prin cei doi! – carnea ne joaca feste prin amintiri, imagini si intrebari cu putina noima. E o lupta care ne va mai chinui o vreme; faptul ca atatia dintre voi ne-ati fost alaturi, asa cum s-a putut, mai de aproape sau mai de departe, ne-a fost si ne este in continuare de mare folos.

    2. Multumim mult Razvan, cuvinte care dau mangaiere, incredere si viata….poate si acesta este un mic scop al Marelui Dumnezeu in aceasta situatie, sa ne stranga pe cei care suntem ai Lui mai aproape in relatii si dragoste frateasca, fiti binecuvantat, ligia una din fiicele celor trecuti la Domnul

  7. Pentru multi apare frica de comunicare si chiar de a ridica intrebari ,dar sa nu uitam sa avem putere sa comunicam si ADEVARUL sa-l aratam .Daca o sa tacem si nu o sa ridicam intrebari nici raspunsuri nu o sa avem si problemele niciodata nu o sa le rezolvam.Mesajul Scripturii va fi fara putere si comunicarea fara un rezultat .Iar cei in puterea firii o sa aiba o comunicare si mai mare si putere de virusare mai puternica .Sa nu uitam ca incepind de la prima pereche umana in fata responsabilitatii a aparut frica de comunicare ,Genesa cap.3 cu 9 la 24. De atunci incoace multor persoane le este frica sa comunice si sa expuna adevarul si astfel am ajuns la aceste rezultate.Dar vedem ca cineva in viata noastra se ridica cu putere de comunicare si chiar putere de manipular prin mode foarte meschine si cu pretentii foarte mari ,iar cei sinceri sufera si altii chiar sfirsesc dureros .Unii ajung prin puscarii,altii mor ,altii sint persecutati .Totusi sa ne amintim de exemplele pozitive scrise pe paginile Sfintelor Scripturi si sa intelegem evenimentele care apar si suferintele prin care unii trec si de moment par inexplicabile.Dar in timp se releva ADEVARUL.Trist si dureros este ca unii nu-l accepta si ranile ajung pe masura ,iar pacatul se raspindeste ca o GANGRENA si doreste sa infecteze tot ce este bun si demn de apreciat si de luat in considerare fiinca perechea umana a fost creata pentru binecuvintare si ceea ce gasim scris pe paginile Scripturii Genesa cap.1 cu 26 la 31.

  8. Ca sa nu vin cu explicatii de doi bani voi arunca doi banuti: undeva-cumva nonsensul, absurdul trebuie sa fie convertite si ele; nu putem lasa raului nici macar astea. Nu merita Altfel viata n-ar mai fi viata ci moarte ratata.

    Cu intarziere ne-justificata, condoleante, Dyo!

    1. Ma intreb daca prezenta unei cauzalitati reale, care sa mai atenueze din amarul absurdului acestor fapte, ne-ar fi ajutat sa trecem mai usor peste astea. Daca Domnul poate sa rascumpere si asa ceva (sunt ceva indicii in acest sens) … jos palaria in fata Lui!
      Multumesc!

  9. Am avut 6 ani cind tatal meu a fost ucis in bataie la inchisoarea din Alba -Iulia –din cauza credintei in Dumnezeu–- mi-am pus si eu aceste (justificate) intrebari- DE CE?? am ramas orfan de tata chiar atunci cind aveam cel mai multa nevoie de el?– apoi am fost marginalizat chiar si de neamurile mele – stigmatizat –a lui pocaitul– Am crescut urind totul si pe toti din jurul meu si am fost suparat pe Dumnezeu. Nu stiu de ce Dumnezeu m-a mutat din Romania chiar inainte de revolutie ??? aici in U.S.A. Sora mea a luat toata averea parintilor acolo si chiar mormitele mamei si al fratelui platite de mine – ma-am suparat pe ea si din nou am avut intrebari –de ce sora mea,, pocaita” nu e dreapta in actiunile ei?? Si totusi facind rezumatul– la inmormintarea tatalui meu(sursa mama) sa-u predat Domnului 19 suflete – suparat pe sora mea, am inceput sa studiez Biblia ca sa o combat cu argumente biblice si asa am inceput sa-l cunosc pe MARELE CREATOR -DUMNEZEU stapinul universului. Am ajuns la concluzia ca nu ma port certa cu Dumnezeu . El e stapinul eu robul Lui– si zic acum cum zicea odata Iov –Domnul a dat –Domnul a luat –numele Lui sa fie binecuvintat. Va cred ca sinteti in mare suferinta si ma alatur si eu, dar sa ne mingaiem ca EL a dat pe singurul sau FIU la moarte, ca jertfa, pentru ca noi sa avem viata, apoi , martirul Stefan, apostoli Petru, Pavel, martiriI din arenele romane si martirii din epoca luminoasa a comunismului . De ce?? Nu mai pun intrebari Domnului – voia LUI in toate AMIN. Doar Dumnezeu va poate aduce pacea in suflete si adevarata mingaiere . God bless you and yours.

    1. Vezi mike, o moarte pentru Numele lui Cristos este una onoranta, peste care „De ce”-urile trec mai cu sens in contextul bataliei spirituale la care toti suntem chemati. Dar sa vezi niste copii ai lui Dumnezeu ucisi dintr-o suspendare de moment a judecatii unuia care a venit sa ciupeasca si el cate ceva dintr-o casa, intr-o asa de mare disproportie a brutalitatii in raport cu foloasele dobandite (de-a dreptul ridicole) … pentru mine este o culme a absurdului, deocamdata. Multumesc pt binecuvantare.

  10. Lumea în care trăim se prăbușește în nimicnicie, haos și lipsă de sens. Numai când suntem naivi și/sau norocoși nu vedem (pentru o clipă) distorsiunile rușinoase, nedrepte și deșarte din jurul nostru și din noi. Îți dai seama ce durere și pierdere este în inima lui Dumnezeu pentru ce a făcut cu mâna Lui! Un om dăruit cu chipul Lui a ajuns un ucigaș… „un băiat cu chip de copil, pierdut într-o lume pe care nu o înţelege şi în care s-a rătăcit fără voia sa, ori chiar a părinţilor săi.”

    Există lucruri pe care nu le vedem până nu suntem „acolo.” Cei ce n-au ajuns încă, să-i binecuvânteze și să-i ferească Dumnezeu (pe unii, ca să-L poată apăra pe El ca prietenii lui Iov). Când am ajuns „acolo” putem spune:

    Eu sunt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.
    El m-a dus, m-a mânat în întunerec, şi nu în lumină.

    Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mâna, toată ziua.
    A făcut zid împrejurul meu, şi m-a înconjurat cu otravă şi durere.

    Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
    M-a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m-a pus în lanţuri grele.

    Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
    Mi-a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi-a strâmbat cărările.

    Mă pândește ca un urs şi ca un leu într-un loc ascuns.
    Mi-a abătut căile, şi apoi s-a aruncat pe mine, şi m-a pustiit.

    Şi-a încordat arcul, şi m-a pus ţintă săgeţii Lui.
    În rărunchi mi-a înfipt săgeţile din tolba Lui.

    Am ajuns de râsul poporului meu, şi toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei.
    M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.

    Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre, m-a acoperit cu cenuşă.
    Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

    Şi am zis: ,,S-a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.”

    O fi fiind vre-o intrigă sau schemă la nivel cosmic în toată povestea, ca în cazul lui Iov, dar oricât a căutat să o înțeleagă, să ne aducem aminte că lui Iov aceasta nu i s-a descoperit niciodată. În loc de explicații, Dumnezeu i s-a descoperit lui Iov pe sine. Dumnezeu să vă mângâie!

    Istoria nu s-a terminat. Se zice că va fi „o re-așezare din nou a tuturor lucrurilor…”

    P.S. Ar fi trebuit să predic acum două săptămâni, și m-am tot luptat cu cartea lui Iov în anticiparea evenimentului. N-am reușit, și Dumnezeu mi-a luat vocea, zic eu, pentru că nu eram gata (m-am îmbolnăvit la gât pentru câteva săptămâni). Tot nu sunt gata. Desigur, poți să iei un cântec de jale, să-l raționalizezi în trei puncte de predică baptistă, dar cum să împărtășești o lacrimă cu adunarea? Unii cred că învierea lui Hristos este un fel de scurtătură peste circumstanțele haotice ale vieții dar nu este întotdeauna așa. Uneori Dumnezeu zice „acum ia crucea și urmează-mă să oprim căderea în neant și să dăm speranță… Acum vreau să arăt din ce ești făcut.”

    1. Dumnezeu ne-a aratat in zilele astea din ce suntem facuti; un motiv in plus sa caut in continuare Faţa Lui, alta varianta nu exista.

  11. M-au rascolit randurile tale si m-am gandit la un lucru. Poate toate se intampla pentru binele altora? Poate chiar pentru binele criminalului sau a familiei lui?
    Oricum, în orice fel va alege Dumnezeu să îşi dezvăluie planul, fie ca toate să fie uşor de luat!

    1. Vom vedea; ma gandesc ca orice aparenta/vremelnica infrangere a lui Dumnezeu in cele pamantesti face loc unor biruinte de neimaginat. Intr-un fel, dincolo de greutatea de pe suflet, presimt cumva in aer o mare uimire ce va sa vina …

      1. Daca acceptam ideea ca Dumnezeu a fost infrant, atunci credinta noastra este mica. Intrebarea corecta ar fi „De ce ai ingaduit una ca asta?” Adevarul e ca nu stim ce este in mintea (planul) lui Dumnezeu, dar convingerile noastre admit faptul ca „toate lucreaza impreuna spre binele copiilor Sai”. Daca punem problema din perspectiva infrangerii, realizam ca noi niciodata nu am crezut cu inima in Suveranitatea, Omniscieta, Omnipotenta lui Dumnezeu. Cand Iov a avut 10 sicrie in fata, toata averea risipita, Dumnezeu l-a condus sa priveasca cu luare aminte Creatia Sa. Numai dandu-ne seama ca pentru a tine laolalta un asa Univers este nevoie de foarte multa „inteligenta” si putere, atunci realizam ca ceea ce ni se intampla nu piere in voia intamplarii.

      2. Sunt planuri diferite in ce priveste „infrangerea lui Dumnezeu”, cel putin asa cum am folosit eu aceasta sugestie. Nu ma refer la Universul mare aici, ci la inima omului. Acolo, sugerez, in inimile unor oameni El a pierdut o marturie despre caracterul Sau, cel pe care il cunoastem din cartile de dogmatica si care inca ne mai poate uimi.
        Frumusetea este ca intelegand infrangerea aceasta a lui Dumnezeu – chiar si in intelegerea mea despre providenta Lui – sunt mai aproape de El: împreună am pierdut câte ceva in seara aceea de 27 aprile 2012.
        Alminteri, luand la bani marunti aceasta idee (a infrangerii lui Dumnezeu), ea poate ca nici nu este prea „drept-credincioasa”. Suferinta, a noastra, a lui Iov, a oricarui om de pe lumea asta, nu este neapărat corecta dogmatic; Iov nu a pacatuit inaintea lui Dumnezeu si a fost considerat drept nu pentru ca a rostit doar cuvinte corecte din mijlocul suferintei sale, ci pentru ca a ales – in ciuda unor presiuni – sa nu se departeze de Cel ce ii este Domn si Rascumparator. Sper ca nu v-am lasat sa credeti ca as cocheta cu vreo alta cale de-acum incolo, alta decat cea a credintei in Dumnezeu, datorita celor intamplate recent in viata familiei noastre …

      3. Inteleg mai mult acum. Niciodata nu am crezut in cochetarea cu alta cale. Doar asist si eu la faptul ca o trauma profunda ne afecteaza puterni,c iar in astfel de cazuri, in astfel de „cutremure” se testeaza „rezistenta materialelor”. Agreez cu ce a spus Rasvan Cristian. Intr-o perioada imi era tare teama de accidente. Imaginatia, alimentata de frica o lua razna si imi derula in fata ochilor mintii tot felul de scenarii, care mai de care mai inspaimantatoare. M-am rugat si i-am cerut Domnului sa ma elibereze de aceasta teama. Nu a trecut mult si am avut un accident. Un taxi a intrat in plin in mine. Eram intr-un sens giratoriu, circulam regulamentar, iar soferul nici macar nu s-a asigurat. Vorbea la telefon. Am stat cateva minute pe jos si dupa ce m-am sters de putinul sange care mi-a curs din gura, m-am ridicat si mi-am revizuit imaginea despre Dumnezeu. I-am multumit pentru ca mi-a aratat ca, daca e sa am parte de accident, nu voi simti nimic. Chiar nu am simtit nimic. Abea dupa cateva ore am inceput sa scartai pe la solduri, genunci si incheietura mainii stangi. I-am multumit ca m-a lecuit de frica in felul Sau. Stiu, nu se compara cu ce traiti voi. Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca Dumnezeu nu are nimic de pierdut, pentru ca nu depinde de nimeni si de nimic. Numai noi avem de castigat…

  12. personal mi se pare ca toata viata mea de credinta e o echilibristica intre credinta si necredinta. asa cum cei care au fost in mari incercari (bombardarea dresdei, auschwitz) si-au pierdut credinta sau le-a fost intarita. are yancey ceva de spus despre suferinta.

    fiecare alegem continuu de partea cui suntem si ce credem. pina la urma noi suntem cei ce alegem finalul.

    dumnezeu nu se schimba, noi da.

    cind am aflat ca am leucemie mi-a picat bine ca am realizat ca in ciuda faptului ca o aveam de cel putin 5 ani, nu am murit. reamintindu-mi harul domnului din aia 5 ani inconstienti de leucemie mi-am dat seama ca somehow dumnezeu detine controlul situatiei.

    ce se intimpla daca cineva mi-ar fi prorocit ca voi avea leucemie si as fi descoperit-o la timp, nu stiu.sa fie fiecaruia cu masura credintei lui ? poate.
    in acelasi timp „spectacolul” bisericii vii este cel mai bun si potrivit mesaj pentru lumea care este privitoare si pentru bisericile inchise intre patru ziduri.

  13. Am vrut sa te intreb Dyo. Iti poti imagina pe distinsii Victorita si Vasile intrebandu-L pe Tatal: „Ei, chiar nu meritam si noi o plecare de pe pamant asa cum au toti oamenii cumsecade”?

  14. @Paul
    Ţi-am moderat mesajul, spre binele tău; te faci de râs, ca să nu zic că acum chiar că dai dovadă de nesimţire: nu văd pe nimeni cerând lacrimi aici, n-am zis că este sfărşitul lumii, nici nu am idolatrizat oameni …
    În rest, dacă aşa ştii să te comporţi în astfel de situaţii îţi recomand o porţie zdravănă de tăcere şi evitarea fără echivoc a oricărei slujbe care are de-a face cu empatia, compasiunea, mângâierea.
    Iar dacă vei ocoli de-acum încolo acest blog, să ştii că nu o să mă supăr.

  15. …Dyo! poate ti ar face bine sa te retragi un timp si sa comunici doar cu tine insuti…acum legatura ta cu sotia ta o sa devina mai puternica…

  16. … nu, nu cred ca este cazul sa taci si sa tacem. Citesc, cu interes, fiecare rand si poate suna egoist dar prin durerea voastra sunt incurajata… Fiecare avem „de ce”-urile noastre, avem intrebari fara raspuns. Acum, mai mult ca oricand, in suferinta, avem nevoie sa fim imbarbatati si mangaiati unii prin altii. Sa tacem si sa plangem singuri ? Atunci de ce mai suntem frati ?

    1. In sfarsit niste cuvinte cu rost adresate lui Dyo. Simt si eu aproape la fel.
      De cand am citit stirea in EVZ simt o durere in launtru meu ori de cate ori ma gandesc la Dyo si familia lui. Dar ce durere simte Dyo, si mai ales sotia lui?
      As putea sti doar daca as fi locul lui. Nu sunt in locului dar sunt alaturi de el si de familia lui si as vrea ca aceasta sa le ia un pic de povara acestei dureroase cruci.

  17. Am citit si rascitit ce raspunsuri se pot da intr-o astfel de situatie. E scandalos sa vezi ce simplist vrem unii sa rezolvam taine care ne depasesc.
    Dupa moartea subita a fratelui meu de 13 ani, credinta mea a fost puternic zguduita. A trecut mai mult de un deceniu de atunci…in care am sperat ca voi intelege ceva, ca mi se va oferi vreun raspuns. Tacere! Nimic plauzibil, nimic edificator, nimic. De atunci … un stres continuu, o neliniste profunda. Da, Dumnezeu e in control, El este drept dar imparatia asta nu e a Lui. Ea a fost rascumparata dar pentru o alta viata, nu pentru cea de aici. De la viata asta eu nu mai astept nici protectie, nici sa fiu ferita de necazuri. Dimpotriva…stau si astept sa vad ce vine de dupa curba. Azi a fost bine. Ajunge sa am pentru ce multumi. Pentru altii azi a insemnat durere si spaima. Maine poate e randul meu. Lumea asta nu e a Domnului, s-a viciat iremediabil in Eden. La cruce si prin Inviere avem nadejea unei alte vieti. As reformula spusele lui Pavel si as spune…nu pentru viata asta mi-am pus nadejdea in Domnul. Aici ma infasoara legaturile mormantului…! Da, El ma binecuvinteaza mult, ma iubeste mult, a murit pentru mine, mi-a dat viata vesnica si pot trai, pot rabda viata asta pentru ca stiu ca urmeaza altceva. Fara certitudinea asta n-as avea de ce indura viata asta. E prea putina bucurie aici, e prea putin sens…imi aduc aminte de burtile pestelui din Iona de Marin Sorescu. Daca aici cautam raspuns, vom da mereu de alte burti. Asadar eu nu mai caut ci apreciez orice lumina si oaza de liniste dintr-o lume sortita intunericului si deznadejdii. Si cum spune Yancey cred…Viata e nedreapta, dar viata nu inseamna Dumnezeu.

  18. Dyo ,sincer sa fim cu totii la astfel de incercari este greu de a gasi raspuns la intrebarile pe care le ridicam fiinca vedem ca in timpul de acum Dumnezeu nu mai actioneaza ca pe timpul lui „Anania si Safira”(Faptele ap.capitolul 5 cu 1 la 11).Si cei cu puteri firesti cu o mare usurinta i-si ispravesc faptele fiinca nu au un cuget curat si nici un simtamint de afectiune fata de cei din jur.Prin comentariile mele mereu am incercat sa-mi expui rana primita tocmai din partea celor care se pretind slujitori si ajung prin evanghelizari datorita multor lucruri pe care multi azi nu le inteleg si sint captati doar de cuvinte magulitoare si o carisma formala ,dar vreu nu vreu faptele ii dau de gol prin paginile de accesare.Stiu ca pentru multi este de necrezut astfel de lucruri ,dar mesajul Scripturii explica aceste lucuri ,insa ele sint citite doar si nu sint luate in considerare si astfel se ajunge atit in lume cat si in cadrul multor Biserici la evenimente socante ,pline de lucruri firesti dupa cum se intimplau si in Bisericile din Corint sau in Bisericile descrise in cartea Apocalipsei.Se vede ca mesajul tot nu este inteles ,dupa cum nu a inteles nici poporul Israel cand Domnul Isus s-a nascut si ce relatari vedem despre viata lui paminteasca?Si cine ajunge sa-i ceara moartea?Timpul se repeta in puterea actiunii in un mod mai meschin si cu o putere mai diabolica si azi multi doresc sa abzica la Credinta ,dar sa nu uitam ce gasim scris in 2 Tesaloniceni capitolul 2;”1. Cat priveste venirea Domnului nostru Isus Hristos si strangerea noastra laolalta cu El, va rugam, fratilor,
    2. sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi si venit chiar.
    3. Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip; caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii,
    4. potrivnicul care se inalta mai presus de tot ce se numeste „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de inchinare. Asa ca se va aseza in Templul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu.
    5. Nu va aduceti aminte cum va spuneam lucrurile acestea, cand eram inca la voi? 6. Si acum stiti bine ce-l opreste ca sa nu se descopere decat la vremea lui. 7. Caci taina faradelegii a si inceput sa lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreste acum sa fie luat din drumul ei.
    8. Si atunci se va arata acel nelegiuit pe care Domnul Isus il va nimici cu suflarea gurii Sale si-l va prapadi cu aratarea venirii Sale. 9. Aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase
    10. si cu toate amagirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mantuiti.
    11. Din aceasta pricina, Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire, ca sa creada o minciuna,
    12. pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul, ci au gasit placere in nelegiuire, sa fie osanditi.
    13. Noi insa, frati preaiubiti de Domnul, trebuie sa multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, caci de la inceput Dumnezeu v-a ales pentru mantuire, in sfintirea Duhului si credinta adevarului.
    14. Iata la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastra, ca sa capatati slava Domnului nostru Isus Hristos.
    15. Asadar, fratilor, ramaneti tari si tineti invataturile pe care le-ati primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastra.
    16. Si insusi Domnul nostru Isus Hristos si Dumnezeu, Tatal nostru, care ne-a iubit si ne-a dat prin harul Sau o mangaiere vesnica si o buna nadejde, 17. sa va mangaie inimile si sa va intareasca in orice lucru si cuvant bun!
    Este un mesaj profetic si daca sintem atenti asupra mesajului primim raspunsul dorit fiecare si trebuie sa intelegem ca Dumnezeu nu are nici o vina asupra lucurilor care se intimpla fiinca aceste nedreptati sint provocate in fiecare generatie de catre Satan care doreste sa nu mai credem in Dumnezeu si planul divin dupa cum a facut cu prima pereche umana si continua pina cand ziua de judecata va ajunge la final si este descrisa pe paginile Scripturii.Dar nu trebuie sa uitam de acest mesaj simplu,dar plin de adevar;”1. Cat priveste venirea Domnului nostru Isus Hristos si strangerea noastra laolalta cu El, va rugam, fratilor,
    2. sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi si venit chiar.
    3. Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip; caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii,
    4. potrivnicul care se inalta mai presus de tot ce se numeste „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de inchinare. Asa ca se va aseza in Templul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu.”Azi multi asa pretinsi slujitorii lui(Satan ) se prefac in slujitori ai neprihanirii. Sfarsitul lor va fi dupa faptele lor. „2 Corinteni cap.11
    Deci noi sa fim doar atenti fiinca mesajul este scris ,dar sa avem curajul sa acceptam adevarul si sa intelegem mesajul;”9. Aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase 10. si cu toate amagirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mantuiti. 11. Din aceasta pricina, Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire, ca sa creada o minciuna,
    12. pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul, ci au gasit placere in nelegiuire, sa fie osanditi.
    13. Noi insa, frati preaiubiti de Domnul, trebuie sa multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, caci de la inceput Dumnezeu v-a ales pentru mantuire, in sfintirea Duhului si credinta adevarului. „

  19. Draga Dyo,

    Eu cred ca in spatele vietilor noastre se afla un Dumnezeu iubitor, dar si o realitate intunecata…Exista acest intuneric care uneori ne pocneste de nu stiu unde, si pentru care e bine, pe cat posibil…sa incercam sa ne pregatim – desi probabil niciodata nu vom fi deplin pregatiti…Speram doar ca harul lui sa ne dea in acele clipe puterea sa suprevietuim…Eu am intalnit acest intuneric, printre altele, in urletele de suferinta ale unei persoane crestine apropiate mie, care a murit de cancer…

    Ca si crestini, suntem totusi indemnati sa credem ca Dumnezeu este deasupra acestui intuneric, ca lumina lui va birui in final…

    Nu cred ca vom putea vreodata pe acest pamant sa explicam deplin de ce exista raul; nu cred ca pana ne vom intalni cu Domnul vom descoperi cu adevarat vreo teodicee – care sa ne ofere raspunsul…Dar cred ca putem, chiar daca nu avem raspunsuri, sa continuam a crede…

  20. Parfumul scump si fin ce ne impresioneaza cel mai profund cu persistenta lui in timp ,este rezultatul unur flori rare, ce au trebuit sa fie zdrobite pentru producerea lui !.Parfumul ce a ramas si se raspandeste acum dupa plecarea in Vesnicii a socrilor tai ,este o dovada si o marturie a dragostei cresine si nicidecum o infrangere ori o demonstratie a confuziei si nedumeririi. Draga frate Dyo, am constastat in anii vetii mele, ca durerea ,in drumul ei de la acut spre cronic ,muta , lipsita de cele mai multe ori de orizont ,lipsita de motivare si de raspuns,totdeauna reuseste sa slefuiasca , sa finiseze si sa purifice sentimentele celui care in paralel se stradueste din rasputeri sa patrunda taina Crucii lui Hristos !.In final el reuseste revelator sa vada ,sa simta , sa traiasca profund si vibrant , in final sa primeasca antidotul vindecator de mangaiere , datator de viata !.Avem cel mai exemplar in fata noastra pe Fiul lui Dumnezeu, ridicat in vazul omenirii pe o cruce masiva si noduroasa ,apoi ucis lent si sadic de ingustimea ,de orbirea si de afurisenia noastra !. Doar cel ce se stradueste sa patrunda Aceasta Mareata Taina, devine invincibil si triumfator in fata mortii, indiferent sub ce forma o confrunta !.Iar durerea ,orcat de profunda si de necrutatoare , devine un liant de nezdruncinat ,ce nu divizeaza ,ci uneste pe toti cei ce simt DRAGOSTEA LUI ISUS !.Aceasta DRAGOSTE generata de durerea Lui ,este singura capabila sa te mangaie si sa acopere o sumedenie de pacate !. Ma bucur sa constat ca esti un barbat destoinic si intelept , gata sa mergi pentru elucidare inca o mila ,gata sa asuzi lucrand voluntar in Via Universala a Mantuitorului nostru !. Tatal sa-ti intareasca necurmat inima ,sa-ti mangaie sufletul tau si al sotiei tale si sa va intareasca in continuare cugetul vostru ranit ,dar iubitor si cautator de ADEVAR !

Lasă un răspuns la paul Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s