Dicţionar existenţial – tăcere


tăcere, tăceri, cu.

Una dintre cele mai puternice resurse ale sufletului omenesc pentru ieşirea din anostul şir de fapte la care luăm parte sau la care suntem expuşi fără a fi întrebaţi de către cineva. Nu este un timp anume, cât o condiţie în care o persoană se poate afla.

Percepută în mod obişnuit ca absenţă a rostirilor, tăcerea este de fapt cadrul în care cele mai multe dintre trăirile noastre interioare, interogaţiile intime şi răspunsurile la frământări, prind viaţă, înfloresc şi îşi duc luptele pentru supravieţuire.

Când în jurul meu e tăcere, focul se aprinde înăuntru şi pârjoleşte fără milă orice tentativă îngheţare a stării de fapt. Liniştea din afară este camuflajul destinat tăinuirii luptelor inimii.

Nici în relaţii tăcerea nu trebuie văzută neapărat ca o baltă stătută, lipsită de viaţă, o lacună în spaţiul acustic dintre noi, plin, oricum, cu de toate. Absenţa ei poate să încarce de semnificaţii ale modalităţi de comunicare din rândul celor necuvântate: o îmbrăţişare, o mângâiere, o străngere de mână, o lacrimă, un surâs …

Tăcerea este aşadar un har pe care ni-l puetm oferi uneori noi, oamenii, unul altuia. E mare lucru să poţi să taci; se cere disponibilitate pentru asta şi, cred eu, o anume îndemânare. Asta pentru că a tăcea nu înseamnă doar a nu spune nimic, ci a permite celor nezgomotoase, nevăzute, neştiute, abia intuite, să vorbească în locul gurilor noastre.

Să luăm deci aminte la Dumnezeul nostru, un Maestru prin excelenţă al tăcerilor, Cel care atunci când vorbeşte – atât de rar! – îţi înfioară şira spinării prin greutatea cuvintelor Sale, hrănindu-ţi în acelaşi timp sufletul,, dar care te lasă adesea lungi perioade să te odihneşti în tăcerea Lui, spre a te regăsi în ceea ce creştinii numesc în mod obişnuit Cuvântul lui Dumnezeu …

De la backtoclassics.com

Mai există o stare de agregare a tăcerii, una vicioasă, indecentă, neproductivă. Ea îi permite să-şi facă simţită prezenţa chiar în mijlocul unui potop de cuvinte. Cuvinte goale, desigur. Astfel, folosirea unui limbaj de lemn este tot o modalitate de a păstra tăcerea. Este o tăcere care agresează sufletul printr-o neplăcută senzaţie de saturaţie; deşi nu te-ai hrănit cu nimic, stomacul ţi-e plin şi nu poţi face nimic altceva până nu ţi se va oferi cealaltă tăcere. Să taci vorbind: din ce pustiu de iad s-a mai putut zămisli o astfel de grozăvie?

20 de gânduri despre “Dicţionar existenţial – tăcere

  1. Mai este tăcerea sfârșit. Care apare atunci când se cere un răspuns sau două. Nu se știe câtă tăcere e nevoie ca să înțelegi că înțelesul ei e sfârșit, dar acela e înțelesul.

    1. Poate trebuie spus simplu : ,,S-a sfarsit .” Pentru unii tacerea e sfarsitul , pentru altii o firava speranta . Unii au nevoie sa li se infiga cuvantul in inima pentru a intelege ca tacerea e sfarsitul ! Vor sa simta agonia mortii pana sa apuna tacerea si asupra sufletelor lor .

      1. Hai sa ,,spintecam ” ceea ce ai spus tu mai sus referitor la tacere , daca tot ai postat public : Se cere un raspuns sau doua si apare tacerea , si tacere , si nu stiu cata tacere , doar , doar va intelege ca tacerea e un sfarsit , cu toate ca se cere un raspuns care am vrea sa fie dat de tacere ! De ce ? Pentru ca nu avem curaj sa cuvantam … Cum spuneai tu mai sus , depinde de la om la om , dar pentru mine ceea ce ai lasat in scris este o definitie a unei lasitati camuflate ! Categoric primeaza subiectivismul intepretarii , m-am lovit de cateva ,,taceri ” din astea si-am invatat din ele , am invatat sa ma feresc … Nu de ele ci de oameni !

      2. Geaba, Florin, nu toți sunt rău intenționați. Eu nu aș prefera să mă feresc de oameni, ci să acord importanță mai mică. Cu unii nu poți să nu interacționezi, că așa e realitatea. Și apoi unde îți mai manifești dragostea de creștin prin care, ni se spune, ne deosebim de cei necredincioși?

      3. Drept-ii doar ca , zic eu, trebuie stabilite niste limite din start cu cei mai ,,slabi de inger ” ! Eu nu pot gandi ca si tine , eu vin din alta lume , si pentru colegii de facultate ortodocsi am fost mai altfel pentru ca spuneam lucrurilor pe nume ! Tin minte ca eram foarte iubit de fete si-si permiteau tot felul de cochetarii numa sa ma ,,necajeasca” , dar aveau garantia ca inteleg doar atat cat trebuie sa inteleg ! M-au urmarit dragele de ele , ca la inceput cateva nu prea m-au placut … Ma temeam de asa-zisele ,,fratii ortodoxe” , in care nu mai stiai cine-i cu cine , ca dracu de tamaie !

        Si ca sa-ti dai seama cat eram de ,,rau” , ti-am zis ca m-am ars da m-am ars pe la 18-20 de ani , la 24 eram deja ,,forjat” , i-am facut curte unei colege de anul IV , eu eram anul II ! Iesim noi in oras , toate cele in limita decentei , mai invita ea pe nu stiu unde , dar pe holurile facultatii se ferea , vezi-doamne ce-o sa zica colegii ei , cu toate ca eram mai mare ca si varsta decat multi dintre colegii ei ! Fara suparare i-am zis :

        – Draga mea , tu trebuie sa mai cresti pana sa poti sa intretii o relatie serioasa !

        S-a suparat , apoi ulterior a incercat sa repare asa cum fac fetele , prin fetele cu care eram prieten , dar degeaba , orgoliile nu-si au locul intr-o asemenea schema !

        P.S.

        Noi am cam facut faculta in aceeasi perioada ! Cine stie daca nu te-am barfit si pe tine cand ai trecut pe langa noi, cand eram cu ,,hoaverele” pe banci in parc ? Asta era preocuparea lor prin pauze, sa ma provoace sa zic despre lume . Se prapadeau de ras cand puneam ,,luneta ” pe cate cineva si-mi dadeam drumul la fantezie !!! Frumoase vremuri , amintiri si mai frumoase !

    2. Mă gândesc că poate și asta e mai bună decât absența unui sfârșit, atât timp cât el nu implică un q.e.d., cum tocmai am experimentat zilele trecute (again) într-o discuție cu o terță persoană. E sfârșitul care salvează, uneori, o grămadă de timp, timpul pe care tocmai ar trebui să îl investim, mai cu folos, în tăcere.

      1. M-am gandi mult pana sa raspund la comentariul tau : pana si sfarsitul nu se incheie intotdeauna cu-n sfarsit si nici tacerea nu intotdeuna inseamna liniste sau ascultare ! Ai deschis atatea perspective cu articolul , ne-am lansat noi spre alte culmi sau genuni ale tacerii , daca mai comenteaza si altii ,sa vezi un altfel de-a vedea secunda fara de cuvinte ! E fascinant modul nostru de-a gandi atat de divers ! Poate de-aceea a fost nevoie sa apara canonul ? Numai sa nu omoare cuvantul !? S-ar lasa atunci o tacere de mormant , dar nici atunci n-ar fi sfarsitul …. Doamne, cat de mult ne putim inalta cu gandul … numa de nu ne-am mandri …

  2. Mai este tacerea rugaciune , in care Dumnezeu tace , sufletul tace si el , si amandoi asculta tacerea !

    Prima data am auzit acest enunt al rugaciunii la Sfanta Maria-Tereza de Calcutta , l-am regasit si la Sfinti Parinti , dar nu atat de comprimat !

    1. Nu știu, pentru că și aici am fost învățat să zic, să exprim, să nu tac; cei ce nu deschid glasul în închinare sunt priviți, uneori, cu o anume suspiciune. E prea multă gălăgie în jurul nostru: asta nu e neapărat grav – grav e faptul că începe să ne placă …

      1. Nu , aici va contrazic , nu eu va contrazic ci fotografiile cu peisaje va contrazic ! Nu poti sa iubesti frumosul daca nu ai ramas macar o data mut in fata lui si sa-l asculti cum pulseaza ! Pentru mine aceasta este rugaciunea de dinainte de cuvinte , ca si inainte de-a rosti cu sfiala o rugaciune, te scufunzi prima data in tacerea sufletului tau si de-acolo te inalti cu cuvinte dinainte stiute. Acolo unde te-ai scufundat era Dumnezeu care te-a auzit inaite de-a-ti deschide gura sau de-a gandi ! Aceasta este dimensiunea rugaciunii pe care o inteleg eu ca fiind rugaciune …

    1. Tare-as vrea sa va pot contrazice , domnule Zambaccian , dar din pacate cunosc un asemenea om ! Tot astept , poate invata , poate intelege ca numai asa se va putea bucura de cat i-a mai ramas ? Am lasat tacerea intre noi , a mea in asteptare , a lui in nedreptatea unei prea lungi taceri din partea mea … Mi-a fost greu sa accept ca exista si asemenea oameni , oameni care sa se bucure doar de propria lor existenta … Parjolesc tot in jurul lor si se hranesc cu sufletele celor care indraznesc sa ii iubeasca . Doi mi-au muscat pana acum din inima , unul a plecat demult , celalalt e cel pe care il cunosc si de care ma leaga multe , mult prea multe , multe cat o eternitate . Chiar si sentimente curate ma leaga de acel suflet gol …Inca astept sa pot sa-i daruiesc ….!!!

    2. Zici tu, Zambaccian, că respectivul e gol, că poate n-are nimic de zis, dar cine suntem noi să stabilim astfel de fapte? Mie mi se pare că goliciunea sufletească se manifestă în special prin potop de vorbe; în tăcere, măcar, există – sau ar trebuie găsită cumva – o invitație la explorare, la cunoaștere, la dorința de a participa, la implicare în lumea celuilalt. Evident, o astfel de abordare cere și un răspuns, altfel vorbim despre o banală muțenie, care este cu totul altceva.

      1. Chiar dumneavoastra ziceati in articol de tacerea vicioasa , pentru ca tot tacere e si rostirea care nu spune nimic ! Un fel de spune ceva ! Nu vezi ca spun ? Vad ca vorbesti dar nu spui nimic pentru ca taci !

      2. By the way, nu îți mai răspund la comentarii dacă mi te adresezi în continuare cu ”dumneavoastră”. Te asigur, sunt mai tânăr decât par.😉

      3. Bine , faca-se voia ta ! Am avut pe tema asta o discutie draguta cu Teofil si cu Cami . Nu stiu in ce context , ideea era ca vi-am cerut , atat tie cat si domnului Nadaban , sa-mi dati voie sa comentez pe blogurile voastre .
        La care , Cami :
        -Dar e un blog public , poate sa comenteze oricine !
        Teofil , mucalit :
        – Auzi , asta-i baiat crescut la tara !

        Am ras toti trei !

  3. Azi din partea multora se doreste „tacerea” si „supunerea'” in timp ce ei mereu vorbesc si rugaciuni zgomotoase rostesc.Trebuie sa intelegem ca tacerea este o parte negativa prin care omul ajunge azi subjugat si fara putere de comunicare…Chiar Dumnezeu Tatal ,doreste sa comunicam si astfel sa ne expunem sentimentele si aprecierea fata de creatie ,de univers si tot ce se gaseste in jurul nostru . … Puterea de comunicare reda si releva puterea divina a persoanei umane ,dar unii doresc sa ne aduca la tacere si starea de frica din multe motive si este trist fiindca astfel se ajunge la ceea ce vedem in jurul nostru .

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s