“… după har.” – (1) Nunta


Trăim într-o lume săracă. Da, ştiu, planeta asta are capacitatea de a ne hrăni pe toţi, dar nu despre hrană vorbesc eu acum, ci despre cele mai puţin necesare supravieţuirii biologice: bucurii, împliniri, relaţii semnificative. Cum spunea un erou dintr-un film de-al lui Woody Allen: “fericirea omului nu a fost luată în calcul la crearea acestui Univers”. Ne bucurăm cu ţârâita, în porţii extrem de zgârcite; nu de puţine ori aceste bucurii ne sunt furate de neprevăzutele ce ne pândesc la fiecare pas. Fiecare clipă de fericire pe care o gustăm în viaţă stă suspendată, într-un echilibru extrem de fragil, la limită, deasupra oceanului de sărăcie şi răutate al acestei lumi. Gustă fiecare moment, bucură-te de el din plin, căci nu se ştie cât va dura …

Să luăm, de pildă, o nuntă, prilej de bucurie pentru toată lumea. Dacă se întâmplă să te afli în papucii proaspătului mire, înseamnă că acesta este unul din evenimentele de pomină ale vieţii tale. Nu-l vei uita niciodată. Te bucuri de aleasa inimii tale împreună cu cei dragi, părinţi, rude, prieteni de-o viaţă, vecini. Te simţi în al nouălea cer: este una din zilele în care totul este scris pentru fericirea ta …

Totul? Ei bine, nu chiar totul, ai uitat un detaliu: nu ai suficient vin.

Eşti ocupat acum: o sorbi din priviri pe ea, le spui prietenilor tăi că eşti cel mai fericit bărbat de pe pământ. Între timp, printre cei ce servesc la masă, vestea se răspândeşte: tocmai au fost turnate în potire ultimele picături.

Acum că ţi-am spus asta, nu te nelinişti. Astfel de evenimente se întâmplă destul de des în viaţă: nu ai de unde să anticipezi câte resurse îţi vor consuma cei ce îţi sunt alături pe cale. Oamenii sunt imprevizibili: acesta este singurul lucru pe care poţi conta atunci când vrei să-ţi împarţi cu ei împlinirile …

Deocamdată, în toiul petrecerii, habar nu ai ce se întâmplă. Te bucuri de nunta ta. În curând, fericitului eveniment i se va duce vestea în toate împrejurimile datorită acestei carenţe organizatorice; vor uita strălucirea rochiei de mireasă, aranjamentele florale şi buchetul … dar îşi vor aduce aminte că pe când le era lumea mai dragă nu am mai avut vin pe masă. Vai!

Câteva momente mai târziu nunul vine la tine cu un pahar, uimit de conţinutul său: “Cum ai putut să ne ascunzi aşa ceva?”. Guşti şi tu: e minunat, fără cusur. Nu ştii de unde provine, nici nu ai timp să faci investigaţii. E nunta ta, evenimentul pe care l-ai aşteptat de atâta vreme! Nici că se putea un moment mai bun pentru ca acest vin extraordinar să ajungă pe mese! Să ne bucurăm, cinstiţilor meseni!

Doar câteva persoane, nu dintre cele mai importante poate, ştiu de provenienţa acelui vin. Cineva, un musafir care va sta în continuare la masă bucurându-Se de binecuvântarea care a dat peste tine, a făcut un lucru minunat, te-a scos dintr-un iminent necaz iar acum te lasă pe tine să străluceşti mai departe ca “om al zilei”. N-a avut nevoie de o punere în scenă, nici de bine-meritatele aplauze. Nu s-a folosit de ocazie ca să-Şi promoveze agenda în detrimentul clipei tale de maximă fericire. Nu a făcut un show din această minune; slava Sa, care s-a arătat acolo desluşit pentru cei au avut parte să o admire, a strălucit discret printre râsete, chiote de bucurie şi cântece de nuntă prin acest gest făcut ne-la-vreme, pentru care nu ţi s-a cerut nimic în schimb, nici măcar o recunoaştere formală a identităţii Sale.

Frumoasă nuntă! Casă de piatră îţi doresc!

Îmi pare că şi tu şi eu avem împărtăşim aceeaşi ignoranţă cu privire la harul acesta tainic al binelui făcut necondiţionat, în absenţa uneo solicitări din partea “beneficiarului”, expresie a unei providenţe fără nume. Suntem orbi, incapabili să vedem ce ni se întâmplă din perspectiva culiselor. Numim uneori, cu o ingrată inconştienţă, “noroc” acele potriviri fericite pe care se întâmplă să le observăm în cale. Despre alte astfel de “reparaţii” – de câte ori vom fi fost pe buza prăpastiei şi totuşi am fost scăpaţi întregi – nu avem nici cea mai mică idee.

Este o mireasmă a harului, una discretă, neostentativă, care ne păzeşte vremelnica bucurie de lăcomia şi zgârcenia unei lumi pentru care toate au un preţ şi în care, chiar în condiţiile onorării regulilor jocului, tot mai poţi fi tras pe sfoară de către cel ce înmoaie pâinea împreună cu tine din acelaşi blid …

4 gânduri despre ““… după har.” – (1) Nunta

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s