Nod la viață


Constat că urmele lor nu pot fi acoperite nici de soare, nici de valuri, nici de distanțe. Sunt încremenite de parcă ar fi fost săpate în stâncă ş, cu toate astea, atât de fragile, modelate în tainice reprezentări ale conștiinței.

Într-o inimă de carne absențele se atenuează datorită unor continue treceri, ca și cum timpul s-ar contorsiona într-o buclă, lăsându-ne, în ciuda curgerii sale ireversibile, să ne bucurăm de miresmele unor anotimpuri devenite deja “istorie”.

Miresmele acestea nu înșeală: noi înțelegem asta. Istoria nu este un drum deja bătătorit, stocat sub forma unor amintiri la care să facem apel după bunul plac, ci o continuă redesenare a celor trăite în culori noi și vechi. Doar paginile se mai schimbă din când în când … Desenele sunt aceleași.

De aceea suferim.

Nu uităm.

Ne regrupăm forțele, tragem aer adânc în piept și mergem mai departe …

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s