Summitul Global de Conducere 2012 (2)

Preambulul poate fi citit AICI.

Urmărind DVD-ul de prezentare al summitului pentru anul acesta, un cuvȃnt mi-a zgȃriat urechile ȋn mai multe rȃnduri. Nu-mi place, nu mă simt confortabil ȋn prezenţa lui şi, licitez niţel, cred că vă incomodează şi pe unii dintre voi, măcar ȋn unele momente condimentate cu senzaţii tari, romȃneşti: excelenţă.

Suntem ȋn ţara lui “merge şi aşa”, a lui “treacă-meargă”, a lui “mulţi vor vedea, puţini vor pricepe”. Ne mulţumim cu lucruri de mȃntuială, cu spoieli, cu aparenţele unor lucruri de calitate.

Excelenţă ȋn conducere … Trebuie să fie o glumă, nu? Că doar merge şi aşa, cu proiecte ȋncepute şi nefinalizate, cu termene ori bugete depăşite ori – ce să ne mai batem capul? – fără să ne mai ȋncurcăm cu proiecte. Merge şi la plezneală, ce atȃta planificare? La ce sunt bune ştiinţa de carte şi permanenta autoinstruire cȃnd ne descurcăm şi aşa (semi)analfabeţi breji, cum suntem? Viziune? Ne lipsim. Important e unde punem următorul pas: ȋncotro duce calea pe care ne aflăm … vom mai vedea.

Prin biserici – vai, de ce mi-am adus aminte? – acelaşi spirit: se poate şi aşa, cu jumătăţi de măsură, cu muzici expirate, cȃntăreţi nepregătiţi (falseturile şi dezacordurile frecvente ȋmi produceau mari dureri de cap la Mana), vorbitori certaţi cu gramaticile elementare ale limbii noastre şi cu programe trase la indigo după tipare depăşite demult de realităţile zilelor noastre.

Cum s-a văzut la vremea potrivită, marginalizarea evanghelică ȋn spaţiul cultural romȃnesc are de-a face şi cu incapacitatea evanghelicilor noştri de a face faţă standardelor de excelenţă cerute de lumea ȋn care trăim. Culegem ce semănăm.

Vai de mine … excelenţă. Vorbă mare. Aş putea la nesfȃrşit să vă argumentez cȃt de străin ȋi este minţii romȃneşti acest concept.

Zic cei de la GLS –şi pe Bill Hybles l-am auzit sugerȃnd acest lucru, nu doar cu această ocazie – că excelenţa este una dintre valorile pe care organizatorii GLS vor să le cultive ȋn conducere. Dacă e aşa, avem nevoie de asta, fără discuţie. Noi nu suntem genetic structuraţi pentru aşa ceva, motiv pentru care ne-o vom ȋnsuşi (sper) de la cei ce pot să ne-o transmită, ȋn măsura ȋn care şi aceştia se vor dovedi capabili să şi ȋmplinească ceea ce vorbesc …

(va urma)