Verdictul de rigoare


Zice că ȋi pare rău.

Tardivă, odată ce răul ireversibil a fost făcut, această mărturisire pare să nu aline nici cȃt negru sub unghie din suferinţa provocată odată cu nebunia acelei seri de aprilie. Mi se pare evident că va fi ȋnsoţit de păreri de rău pentru mulţi ani de acum ȋncolo. Şi-a ipotecat tinereţea unui nemilos cămătar: puşcăria. A fost prins. Sunt convins că dacă ar putea da timpul ȋnapoi şi-ar trăi altfel acea zi de vineri. Orice ar pune ȋn balanţă pentru a-şi justifica rostul faptelor comise, va găsi – măcar mintea asta de pe urmă i-o creditez – că nu merită.

Nu se cade să analizăm astfel de regrete. Vorbim despre un puşti confuz, rătăcit pe drumuri prost alese. Nu mă aştept să ne ȋnţeleagă. Nu mă aştept să conştientizeze dimensiunea morală a faptelor sale. Ȋnsă …

… nu mă aştept nici ca noi, cei ce suferim ȋn continuare datorită lui, să ȋi ȋnţelegem drumul.

Vi-l mai amintiţi pe Red, carismaticul “fac rost de orice” puşcăriaş din Shawshank Redemption? Haideţi, recunoaşteţi, v-a plăcut de el. Nu prea ai alternative: Morgan Freeman are darul de a te face să ȋi placi aproape toate personajele interpretate. Unde mai pui că a fost intenţia expresă a lui Frank Darabont (regizor şi scenarist al producţiei) de a face din Red un pesonaj agreabil. Este şi motivul pentru care, spre deosebire de cartea după care s-a făcut adaptarea, filmul nu ne descoperă ȋn detaliu faptele care l-au adus la puşcărie (Darabont afirmă explicit asta). Trebuie să fie ceva grav, din moment ce a stat peste patruzeci de ani după gratii, dar nu ştim ce.

De ce ne place Red? Vom găsi lesne cȃteva motive: vocea lui Morgan Freeman, privirea lui, faptul că ȋntre ceilalţi puşcăriaşi el pare a fi unul mai cu capul pe umeri, caracterul introspect al relatărilor sale şi … că nu ştim ce a făcut de-a ajuns acolo.

Va fi lăsat multe lacrimi ȋn urmă, nopţi nedormite, traume, flori pe morminte şi ȋntrebări fără răspuns. Acum ȋnsă, privind la el cu detaşarea spectactorului, uiţi de toate astea şi te ataşezi de bătrȃnul loial, deschis, ȋnţelept ȋntr-o anumită măsură, conştient de vinovăţia sa şi căruia, da, ȋi pare rău de ce a făcut.

E puţin probabil – aş spune, mai degrabă, de neȋnchipuit – că ȋl vom putea privi vreodată pe cel ce ne-a răvăşit vieţile ȋntr-un aşa hal prin crimele comise cu aceeaşi detaşare ȋngăduitoare cu care l-am privit pe Red ȋn Shawshak Redemption. Mă ȋntreb ȋnsă dacă noi am fi ȋn stare vreodată să recunoaştem ȋn el, binenţeles ȋn condiţiile ȋn care chiar ar intra ȋntr-un proces real de restaurare morală şi spirituală, un alt om decȃt ucigaşul celor dragi ai noştri.

A fost prins. Va fi judecat.

Se va da un verdict.

Nu ştiu de ce, dar am impresia mea că nu acest verdict este cel mai important ȋn cazul său. Judecătorii vor cȃntări totul bazȃndu-se pe hȃrtii, dovezi fizice, fapte, mărturii şi legi. Asta este ceea ce au la ȋndemȃnă. Vor măsura nişte drame ȋn ani, ca la băcănie. E tot ce pot face.

Adevăratul verdict se dă ȋn inima fiecăruia dintre noi …

1 comentariu

  1. Reblogged this on From Life flows and commented:
    Să dam un verdict nu e ușor, e usor să judecam….
    Dumnezeu este sigurul care într-adevăr are puterea și înțelegerea verdictelor drepte….să putem să ne împăcăm cu inima noastra este deja un mare pas înainte, să ne așezăm liniștiți pe pernă știind ca viața noastră este în mâna Celui veșnic viu, drept și atotputernic…pe curnând dragi parinți, pentrucă timpul curge repede….

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s