Summitul Global de Conducere 2012 (4)


Am primit o primă reacţie mai consistentă la seria de materiale pe care am ȋnceput-o despre Summitul Global de Conducere 2012. Adică despre:

Summitul Global de Conducere 2012 (1) – Preambul

Summitul Global de Conducere 2012 (2) – Dezideratul excelenţei

Summitul Global de Conducere 2012 (3) – Aşteptări

Reacţia (care poate fi citiă AICI) vine din partea lui Emi Zărnescu şi deoarece ea cuprinde obiecţii suficient de generale pentru a-i reprezenta şi pe alţi sceptici, consider că merită un răspuns separat, ȋntr-o postare.

Iată, așadar, răspunsul meu …

Apreciez drept legitime ȋngrijorarile tale şi mai ales modul ȋn care mi le-ai comunicat, spre deosebire de ioan8 care nu face altceva decȃt să arunce cu aceleaşi expirate etichete. Ȋţi voi răspunde structurat, pe puncte, pentru o mai uşoară urmărire a discursului. Ai vorbit despre o confuzie; sper că lucrurile se vor mai limpezi niţel …

1. Da, GLS este ȋn general despre conducerea Bisericii, dar nu numai. Sunt şi oameni de afaceri care merg la summit; unii ȋşi duc cu ei acolo ȋntreaga echipă de lucru (unul din ei apare cu nume şi prenume ȋn DVD-ul de prezentare). Te contrazic şi ȋn ce priveşte organizaţiile private, nu puţine, care folosesc aceste resurse. Ȋn organizaţia ȋn care lucrez eu, de pildă, am urmărit expuneri de la GLS ȋn cadrul ȋntȃlnirilor echipei noastre de proiect, una interdenominaţională (ortodocşi şi evanghelici), şi cu toţii am apreciat că avem ce ȋnvăţa din asta. Audienţa summitului trebuie deci privită ȋntr-un cadru mai cuprinzător. Dacă un fermier musulman vrea să meargă acolo să ȋnveţe cȃte ceva despre cum să ȋşi facă afacerea mai prosperă … eu zic că vrea un lucru bun!

2. baza conducerii crestine este in primul rand teologica si nu pragmatica sau culturala”. Sunt de acord! Numai că “ȋn primul rȃnd” nu ȋnseamnă “ȋn ultimul rȃnd”. Adică: mai e loc şi pentru altceva, chiar din domeniul celor ce ţin de cultura ȋn care suntem chemaţi să fim o mărturie.

3. Profanizarea “pragmatismului” (ca să nu o numesc demonizare sadea) este unul dintre lucrurile care mă deranjează enorm ȋn mentalitatea evanghelică romȃnească. Văd pastori care se complac ȋn biserici disfuncţionale, care nu au mai văzut un botez de ani de zile, ba mai mult, pierd oameni de la un sezon la altul, dar care se complac ȋn autoamăgiri că “stăm bine spiritual şi Domnul lucrează prin noi”.  Fără a aluneca ȋn extrema unui contabilicism, cel puţin la fel de păgubos, cred că o doză ponderată de pragmatism ( care, apropos, nu ȋnseamnă altceva decȃt că ceea ce faci trebuie să se reflecte ȋn nişte roade cantitative şi calitative) nu ne strică, crede-mă. Mă gȃndesc ȋn special la romantismul (ȋn sens peiorativ o spun) care se poate vedea ȋn mȃnuirea banilor prin unele organizaţii creştineşti …

4. Ȋn ideea de la pct.1 (un cadru mai larg al summitului decȃt cel strict bisericesc), dar numai, tu ȋnsuţi recunoşti că Condolizza Rice “ne poate invata logica si procesul cognitiv al luarii unei decizii”. Aşadar, dacă ne poate ȋnvăţa ceva, de ce să nu luăm aminte?

5. Ai listat cȃteva principii nebiblice. Nu mi-e foarte clar ȋn ce sens, de pildă, GLS a promovat “distractiile la limita senzualitatii”; eu nu am ȋntȃlnit aşa ceva la ei. Este limpede că atunci cȃnd aduni laolaltă o aşa diversitate de vorbitori şi auditori se vor intersecta crezuri, doctrine şi mentalităţi. Ȋntrebarea este dacă avem capacitatea de a discerne pe cele bune de cele nefolositoare sau, ca să nu fim nevoiţi să ne punem mintea şi inima la dreaptă cumpănire, vom arunca, cum se zice ȋn popor, copilul cu apa din lighean cu tot?

6. “Doctrina suficientei Scripturii este data la o parte”, zici. Depinde ȋn ce sferă a cunoaşterii aplici conceptul de suficienţă. Aici te-aş ruga să fii mai explicit.

7. “…filozofia conducerii promovata de GLS este aceasta relativitate a principiile biblice in conducere.” Aici ar fi nevoie de nişte exemplificări. Mie mi se pare că nu sunt nişte relativişti; dimpotrivă, au cȃteva idei fixe despre conducere şi ȋn jurul acestora ţes restul ȋnvăţăturii pe care o ȋmpărtăşesc de la un an la altul; transdisciplinaritatea şi transculturaritatea summitului cer continue actualizări şi nuanţări. Ȋn rest, mi se pare că ȋnvăţăturile lor pleacă de pe aceleaşi fundamente deloc relativiste.

8. “Nu credeti ca se merge pe o directie gresita?” Evident, nu.

5 comentarii

  1. Dyo, apreciez incercarea ta de a analiza in mod serios bazele si posibilul impact al GLS intre evanghelicii din Romania.
    Spre deosebire de domnul Zarnescu, eu nu sunt nicidecum un admirator al modelului ‘seeker sensitive’ de la Willow Creek si nici al lui Bill Hybels. Cu atit mai putin al lui Gil Bilezekian, care este creierul din spatele acestei intreprinderi. Vizita mea in 1996 la acest megachurch (maturisesc dintru inceput ca sunt extrem de alergic la acest concept), ca si intilnirea cu Bilezekian, m-au lamurit pe deplin. Dilema mea s-a nascut dupa ce am vizita biserica la un serviciu divin. Doua lucruri m-au intrigat. Primul a fost faptul ca desi slujba – muzica, drama prezentata in program au fost de calitate. n-am avut nicidecum acolo sentimentul transcendentei. Straniu. A fost ca la un spectacol religios. Desigur absolut subiectiv si contestabil. Dar asta am simtit eu. Si asta e incontestabil. Am fost insa unplut de oroare cind am vazut acel food court in jurul salii (era sa zic ‘de spectacol’ – un soi de Freudian slip :-(). Acesta era deschis si in tipul spujbei. Impresia mea, cinica, e drept, a fost ca prostii sunt inauntru la inchinare, si desteptii sunt afara, maninca si se distreaza de cei dinauntru. Stiu ca sunt rau, dar asta am gindit atunci. Totul mi s-a lamurit cind ne-am intilnit a doua zi cu Bilezekian (care nu m-a impresionat deloc ca teolog) si ne-a explicat ca nicunul dintre cei din conducerea bisericii (desigur in afara de el, dar el nu era oficial un lider, chiar daca el tinea in mina toate sforile) nu avea preatire teologica; poate s-or mai fi schimbat lucrurile de atunci. Toti erau fosti sefi de companii si manageri. Atunci am inteles ca aveam de-a face mai degraba cu o companie religioasa de calitate, decit de o institutie eclesiala.
    Intre timp, Hybels, dupa care nu ma dau deloc in vint, a mai cistigat citeva puncte in ochii mei (dar cine sunt eu, in definitiv?) cind a admis ca modelul lor a fost un esec din punctul de vedere al uceniciei crestine. Ma intreb de ce le-a luat atita timp sa inteleaga ceea ce se vedea cu ochiul liber, dar bine ca a recunoscut. La noi n-ar face nimeni asta nici sa-i pici cu ceara. Vi-l inchipuiti cumva pe Paul Negrut sau, sa zicem, pe Gelu Paul, recunoscind ca modelul lor a fost un esec. Doamne fereste! N-ar fi in interesul cauzei.
    Pe de alta parte, trebuie sa adaug ca am avut intotdeuna un respect special pentru Lynn Hybels, din pricina pasiunii ei pentru justitie sociala si pentru sustinerea bisericii din Orientul Apropiat, in mod special din Palestina.
    Desigur,GLS este altceva decit Willow Creek, dar cele doua nu pot fi disociate. Sunt de acord cu domnul Zarnescu cu privire la faptul ca romanii ar trebui sa invete cite ceva legat de competenta si excelenta, chiar daca, la fal ca lui Dyo, termenul imi ridica mari semne de intrebare. Ca sa nu mai vorbesc de pragmatism, ale carui radacini seculare, chiar anticrestine, se vad cu ochiul liber, in ciuda incercarii disperate a evanghelicilor americani de a-l ‘crestina’. El este insa, cred eu, putred la radacina si nu poate fi rascumparat. Si asta se vede din consecinte. „pomul dupa roade se va cunoaste’, spunea Cristos.
    Cam atit, deocamdata, caci, sunt sigur, am reusit deja sa enervez prea multa lume, ceea ce, trebuie sa recunosc din nou, este deliberat, chiar daca nu-mi fac mari nadejdi ca asta va trezi pe cineva. Unii (cam 85 la suta dintre noi, se spune) n-ar gindi nici sa-i omori.

  2. Reblogged this on Persona and commented:
    Dyo continua analiza lui cu privire la Global Leadership Sumit, de data aceasta incercind sa dea un prim raspunsobiectiilor formulate fata de opiniile lui de domnul Zarnescu.
    Iata ce am comentat eu la aceasta postare:

    Dyo, apreciez incercarea ta de a analiza in mod serios bazele si posibilul impact al GLS intre evanghelicii din Romania.
    Spre deosebire de domnul Zarnescu, eu nu sunt nicidecum un admirator al modelului ‘seeker sensitive’ de la Willow Creek si nici al lui Bill Hybels. Cu atit mai putin al lui Gil Bilezekian, care este creierul din spatele acestei intreprinderi. Vizita mea in 1996 la acest megachurch (maturisesc dintru inceput ca sunt extrem de alergic la acest concept), ca si intilnirea cu Bilezekian, m-au lamurit pe deplin. Dilema mea s-a nascut dupa ce am vizita biserica la un serviciu divin. Doua lucruri m-au intrigat. Primul a fost faptul ca desi slujba – muzica, drama prezentata in program au fost de calitate. n-am avut nicidecum acolo sentimentul transcendentei. Straniu. A fost ca la un spectacol religios. Desigur absolut subiectiv si contestabil. Dar asta am simtit eu. Si asta e incontestabil. Am fost insa unplut de oroare cind am vazut acel food court in jurul salii (era sa zic ‘de spectacol’ – un soi de Freudian slip :-(). Acesta era deschis si in tipul spujbei. Impresia mea, cinica, e drept, a fost ca prostii sunt inauntru la inchinare, si desteptii sunt afara, maninca si se distreaza de cei dinauntru. Stiu ca sunt rau, dar asta am gindit atunci. Totul mi s-a lamurit cind ne-am intilnit a doua zi cu Bilezekian (care nu m-a impresionat deloc ca teolog) si ne-a explicat ca nicunul dintre cei din conducerea bisericii (desigur in afara de el, dar el nu era oficial un lider, chiar daca el tinea in mina toate sforile) nu avea preatire teologica; poate s-or mai fi schimbat lucrurile de atunci. Toti erau fosti sefi de companii si manageri. Atunci am inteles ca aveam de-a face mai degraba cu o companie religioasa de calitate, decit de o institutie eclesiala.
    Intre timp, Hybels, dupa care nu ma dau deloc in vint, a mai cistigat citeva puncte in ochii mei (dar cine sunt eu, in definitiv?) cind a admis ca modelul lor a fost un esec din punctul de vedere al uceniciei crestine. Ma intreb de ce le-a luat atita timp sa inteleaga ceea ce se vedea cu ochiul liber, dar bine ca a recunoscut. La noi n-ar face nimeni asta nici sa-i pici cu ceara. Vi-l inchipuiti cumva pe Paul Negrut sau, sa zicem, pe Gelu Paul, recunoscind ca modelul lor a fost un esec. Doamne fereste! N-ar fi in interesul cauzei.
    Pe de alta parte, trebuie sa adaug ca am avut intotdeuna un respect special pentru Lynn Hybels, din pricina pasiunii ei pentru justitie sociala si pentru sustinerea bisericii din Orientul Apropiat, in mod special din Palestina.
    Desigur,GLS este altceva decit Willow Creek, dar cele doua nu pot fi disociate. Sunt de acord cu domnul Zarnescu cu privire la faptul ca romanii ar trebui sa invete cite ceva legat de competenta si excelenta, chiar daca, la fal ca lui Dyo, termenul imi ridica mari semne de intrebare. Ca sa nu mai vorbesc de pragmatism, ale carui radacini seculare, chiar anticrestine, se vad cu ochiul liber, in ciuda incercarii disperate a evanghelicilor americani de a-l ‘crestina’. El este insa, cred eu, putred la radacina si nu poate fi rascumparat. Si asta se vede din consecinte. „pomul dupa roade se va cunoaste’, spunea Cristos.
    Cam atit, deocamdata, caci, sunt sigur, am reusit deja sa enervez prea multa lume, ceea ce, trebuie sa recunosc din nou, este deliberat, chiar daca nu-mi fac mari nadejdi ca asta va trezi pe cineva. Unii (cam 85 la suta dintre noi, se spune) n-ar gindi nici sa-i omori.

    1. Observ ca am lasat loc unei confuzii (am corectat-o intre timp): textul din aceasta postare este raspunsul meu la o interpelare a lui Emi Zarnescu. Conteaza mai putin pana la urma cine ce a zis; important este ca, daca e sa judecam asupra ce este GLS, sa o facem cu seriozitate si cu argumente.
      In ce ma priveste, vazand cateva din prezentarile de la summit nu am avut niciodata impresia ca as putea sau ar trebui sa inteleg „a face biserica” asa cum o vad ei, dar asta nu inseamna ca ceea ce pun ei la indemana liderilor, de orice fel ar fi acestia, nu poate fi de folos. Macar daca s-ar face o evaluare reala – chiar si numai la nivel individual, de cititor de bloguir, daca nu la nivel comunitar – a ceea ce este GLS pentru mediul evanghelic romanesc tot se poate spune ca s-a realizat ceva, macar in ideea de a incepe sa gandim inainte de a da verdicte …
      Priveste, daca ai rabdare, la ce asocieri recurge ioan8 (click AICI) in problema GLS. Te doare capul …

  3. Intai vreau sa fac o precizare fata de raspunsul domnului Manastrineanu: nu sunt nici pe departe un admirator al miscarii “seeker sensitive” si dezagreez total cu aceasta miscare. Ba din contra am o aversiunea fata de incercarea unor cercuri crestine de a impune un trend cultural asupra bisericilor locale, considerand modelul lor de conducere/lucrare unul de urmat.

    Acum ma voi referi doar la punctual 1 din raspuns, pentru ca ar trebui sa am un raspuns foarte lung ; insa ca o precizare – unele lucruri pe care le-am amintit sunt rezultatul acestei filozofii, si nu promovate in mod explicit, o filozofie a trendului cultural care vede aproape orice chestiune ca o problema de cultura sau ca o exprimare a creativitatii, desi sunt in contrast direct cu invatatura biblica.
    Voi relua aceste detalii intr-un alt raspuns, daca discutia va perminte.

    Deci…

    Conform site-ului de prezentare (http://www.willowcreekglobalsummit.com/about.asp), GLS are ca principal scop formarea liderilor crestini si dezvoltarea bisericii locale. Problema este urmatoare: daca biserica locala este principala tinta atunci fie si-au gresit tinta ( ceea ce este putin probabi) fie nu au inteles natura bisericii locale. In ce ma priveste cred ca a doua variant este cea mai probabila si in acest caz avem o chestiune grava.

    Conform si celor scrise de domnul Manastrineanu in legatura cu experienta domniei sale la Willow Creek, chestiunile teologice sunt pe planul doi sau trei sau total neimportante tocmai pentru ca liderii din spatele GLS nu au pregatire teologica si nu sunt foarte interesati de problemele teologice, ceea ce imi intareste convingerea cu privire la directia pe care vor sa o dea bisericilor, si anume una seculara, factorul spiritual si transcendent fiind total neimportant sau, mai grav, neinteles. De aici si accentual pus pe pragmatism si acceptarea filozofiilor de business in conducerea bisericii.
    Ei au creat de fapt o organizatie care seama cu Biserica dar care nu face parte din Biserica, bazata pe un credeu asemanator dar diferit fata de teologia istorica ( este o formulare generala, dar spatiul nu permite o detaliere a chestiuneii ).

    Afirmati ca summit-ul nu inseamna si o expunere trans-credeu. Ba tocmai aceasta este – o transpunere trans-credeu a filozofiei de lucrare, a filozofiei de “a face biserica”, o redefinire a lucratorului crestin, chiar o redefinire a bisericii locale.

    Ori confuzia este tocmai aici: conducerea bisericii nu inseamna doar formarea unei echipe de lucru, dezvoltare personala, etc., ci presupune in primul rand directionarea spirituala a comunitatii, (Efeseni 4:11-16) lucru pe care GLS il “omite” . Este deci o redefinire a viziunii generale cu privire la Biserica.
    Prin natura ei spirituala, Biserica are nevoie de o conducere spirituala care trebuie sa tina cont intai de principiile biblice si apoi de cele pragmatice.

    Nu sunt impotriva pragmatismului, insa principiul calauzitor nu este pragmatismul ci ascultarea de Cuvant. Faptul ca multi lideri crestini nu inteleg ca ascultarea de Cuvant inseamna si facerea de ucenici (ceea ce presupune o doza de pragmatism) aceasta nu inseamna neaparat lipsa de pergatire ci mai degraba neascultarea de Cuvant, lene spirituala si complacere intr-o stare de amorteala langa un foc care mai are putin si se stinge. Oricine isi doreste sa asculte Cuvantul va gasi cai si de a-l vesti altora.
    Asa cum am amintit, nu sunt impotriva dezvoltarii personale in ce priveste conducerea, insa sunt impotriva redefinirii Bisericii si a principiilor care stau la baza conducerii ei.

    Deci, reluand ideea tintei sau scopului GLS, cui se adreseaza?
    Numarul tot mai mare de persoane din mediul de afaceri si alte organizatii participante ma face sa inteleg ca tinta este gresita. Oare ce ar putea sa faca un pastor-invatator intr-un business? Dar un apostol sau evanghelist? Acestea sunt unele din darurile spirituale care stau la baza conducerii Bisericii, nu?
    Nu vad cum vorbitorii din mediul de afaceri ma pot invata pe mine, un lucrator crestin chemat sa faca ucenici pentru Cristos si nu pentru biserici sau organizatii non-profit, sa creeze un mediu de rugaciune si crestere spirituala in cadrul bisericii sau grupului meu de influenta. De exemplu, acesti vorbitori habar nu au cum ar trebui sa se relationeze un diacon sau pastor sau episcop/supraveghetor la problemele oragnizatorice ale bisericii; avem deci o incompatibilitate clara care imi pune la indoiala beneficiile aduse de GLS Bisericii.

    Insa dupa cum se observa, GLS incurca borcanele: biserica nu este o organizatie non-profit, nici business si nici o organizatie de binefacere, ci o entitate spiritual care il are in centru (sau asa ar trebui) pe Cristos Domnul, nu agenda nationala sau mondiala.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s