De ce (şi mai ales cum) iubeşte Marius Cruceru femeile?


Mi-a fost dat astăzi să citesc două articole scrise ȋn registre opuse, avȃndu-l ca subiect principal pe Marius Cruceru. Mărul discordiei ȋl constituie ȋnvăţătura domniei sale ȋn ce le priveşte pe fiicele Evei, una conservatoare din cȃte ȋnţeleg eu, atȃt cȃt mă duce capul, citind unele articole de pe blogul său personal.

Ȋl avem, pe deoparte, pe Iosif Prodan, un tȃnăr (neliniştit?) din Iaşi; acesta, ȋntr-un articol extrem de ȋndrăzneţ, ia la bani mărunţi ȋnvăţăturile transmise de pastorul orădean tinerilor cu prilejul unei conferinţe de la Iaşi de la ȋnceputul lunii noiembrie.

De cealaltă parte, Răsvan Cristian ȋi răspunde mai tȃnărului blogger ieşean cu o emoţionantă apologie la adresa lui Marius Cruceru, o postare cum nu credeam că poate ieşi din tastatura sa. O surpriză interesantă, recunosc.

Sunt necăjit acum: eu ce mă fac? Unde-i dreptatea?

Mai important, din punctul vostru de vedere: de ce-aş intra şi eu ȋn ciorba asta, aruncȃnd pe piaţă un articol cu un titlu atȃt de puţin liniştitor?

Păi, să vă spun de ce: pentru că cred ȋn importanţa mizei articolului lui Iosif Prodan ȋn mediul evanghelic romȃnesc. Marius Cruceru este la ora actuală una din personalităţile cele mai influente ale acestui spaţiu; expunerile ideilor sale ȋn public (nu contează mijlocul folosit) sunt ȋnsoţite aproape instantaneu de adeziuni necondiţionate din partea celor care gȃndesc ca el sau de reacţii energice de respingere, precum cea a lui Iosif. Dacă le adăugăm acestora şi amprenta inconfundabilă a temperamentului său, meniul devine cu adevărat unul exploziv.

Nu ne e indiferent felul ȋn care apreciază Marius Cruceru femeile. Nu ar trebui să ne fie indiferent nici felul ȋn care noi evaluăm atitudinea sa faţă femei. De ce? Pur şi simplu pentru că fiecare cuvȃnt al său se simte enorm, ne umple pavilioanele urechilor cu felurite şi greu de măsurat foşnete şi lasă urme greu de şters pe retine. Fiecare gest al său cȃntăreşte terabiţi de ȋngrijorări, aplauze, conflicte interioare, sentimente şi resentimente.

Cȃnd Cristian Ionescu încearcă să ne modeleze gusturile, ȋntr-o sinceră (dar fadă ȋn semnificaţii) iubire faţă de cȃntări de biserică devenite chivot, ȋmi vine să rȃd; cȃnd Marius Cruceru, unul care ȋşi hrăneşte setea de muzică cu Bach şi cu partituri pentru lăută (pe care le cȃntă, zic eu, cu mult har), vorbeşte (nici măcar nu mai contează despre ce anume) … e cazul să fim atenţi, ne place, au ba.

Am lăsat şi eu pe blogul contestatarului universitarului orădean un comentariu, ȋn care constatam cu surprindere trendul privitor la căsătoria cȃt mai devreme (opus celui din 1 Corinteni 7, mai moderat ȋn privinţa sfaturilor pentru necăsătoriţi) şi rememoram o neconcluzionată dispută pe care am avut-o pe mariuscruceru.ro pe tema “soţiei casnice”.

Nu am fost deloc critic cu Iosif; de pildă, i-aş fi putut semnala că a te da pe tine exemplu, ca păstor familist, nu este o meteahnă,  ci un a must do; ea nu ȋi ȋndepărtează pe oameni de lumea reală, ci potenţează lucrarea Cuvȃntului predicat ȋn rȃndurile celor care ascultă, observă şi iau decizii pe baza ȋnvăţăturii primite. Este musai ca cel ce vorbeşte altora din Cuvȃnt să poată proba cu propria sa viaţă realitatea cuvintelor pe care le rosteşte. De vorbăreţi nu duce lumea lipsă.

Apoi, “anti-intelectualism” la Marius Cruceru … e prea mult. Există idei ale domniei sale – nu chiar atȃt de complicate ȋn nuanţele lor, cum sugerează Răsvan – cu care nu sunt de acord, dar nu cred că pot să ȋl acuz de “anti-intelectualism” (by the way, nu am ȋnţeles nici eu ce legătură are anti-intelectualismul cu ȋndemnul adresat tinerilor de a nu merge la cinema).

Am considerat că ȋi ajung lui Iosif reacţiile pe care le-am anticipat ca răspuns la acest articol destul de incisiv (coroziv?). Prima dintre acestea, măcar ȋn ordinea ȋn care au ajuns la mine, este cea a lui Răsvan.

Aflu de la el că Marius Cruceru “idealizează femeia, ȋi acordă un rol fundamental atȃt ȋn familie, cȃt şi ȋn societate”. Alt+Tab către cealaltă postare. Acolo se vorbeşte despre considerarea ei drept “un obiect” sau “instrument sociologic”.

Grele vorbe. Ȋntre aprecierea lui Răsvan şi deloc reverenţioasele licenţe ale lui Iosif se deschid hăuri deasupra cărora nu e bine să ne ȋntindem aripile. Ȋnainte de a plana peste o astfel de privelişte se cuvine să mai chibzuim oleacă.

Pot să consider nepractice, depăşite şi (cu totul irelevant ȋn planul comunicării) fundamentaliste sfaturile lui Marius Cruceru care le plasează pe femei la locul acela al ei, blamat de feminişti şi de lumea noastră supra-modernă, adică acasă. Nu cred că ȋnţelege implicaţiile economice ale sfatului său; ȋn acest caz, exemplul său personal scȃrţȃie şi oricum este irelevant ȋntr-o Romȃnie atȃt de dezordonată ȋn plan social.

Pot să nu fiu de acord cu modul insidios ȋn care uneori pune pe tapet exemple de fete/femei nemachiate şi acoperite corespunzător. Chiar nu se găseşte pe la Emanuel un exemplu de fată care să ȋşi ia cu brio examenele de licenţă/masterat fără să poarte batic pe cap?

Pot, pȃnă la un punct, să privesc cu condescendenţă la demersul curajos al unui “tinerel” de a contesta perspectivele unui om considerat, din nou de la Răsvan cetire, una dintre puţinele valori pe care le mai avem ȋn spaţiul nostru evanghelic. (Cam necizelat articolul lui Iosif, abundă ȋn exprimări ȋn care impetuozitatea tinerească ȋi sufocă limpezimea exprimării.)

Dar …

Am eu dreptul să vorbesc ȋn chip uşuratic despre cum apreciază Marius Cruceru femeile?

Dragă Iosif, nu-i de nasul nostru. Cȃnd o să mai creşti, o să ajungi să ȋnţelegi că dinamica unor astfel de relaţii (ȋn special cu femeile şi fetele din familie) se modelează nu prin interpelări agresive pe bloguri, ci chiar acolo, ȋn pacea şi zbuciumul vieţii de familie, sub dalta incomodelor veghieri şi modelări reciproce, pe genunchi adesea, ȋn credincioşie, ȋn frustrare, ȋn iubire, ȋn mȃnie, ȋn linişte, ȋn dispute, ȋn sprijin şi devotament …

Reclame

54 de gânduri despre “De ce (şi mai ales cum) iubeşte Marius Cruceru femeile?

  1. Foarte interesantă postarea ta, dragă Dyo. Apreciez răbdarea pe care o ai şi analiza meticuloasă a subiectului. Indiferent la ce concluzii vei ajunge, cred că stilul rece, distanţat, abordat de tine e cel mai potrivit în cazul de faţă.

  2. Buna analiza ta, Dyo! Doar 2 chestiuni am de spus:

    – prin meseria pe care o are si slujirea sa, Marius vede multe cazuri de tineri care-si distrug viata si de aceea casatoria la virsta frageda poate fi o solutie care rezolva multe probleme.
    – pentru Marius, paradigma sotiei casnice functioneaza de aceea nu are de ce sa nu o recomande si altora. Asta nu inseamna ca cine nu urmeaza sfatul sau pacatuieste.

    1. Ok, mersi. O observatie: o paradigma functionala in cazul meu (sa zicem cea in care si eu si sotia avem slujbe) nu e musai sa devina ortodoxie pentru cei ce urmeaza alte modele. Este nevoie de mai multa moderatie pe acest subiect, unul cu implicatii nu doar spirituale, ci si in plan economico-social.
      Ceea ce ma ingrijoreaza aici este insa altceva: nu este fair sa implici – nici macar „prin recul”, ca sa il parafrazez tot pe Marius Cruceru – ca daca femeia are o slujba e musai sa fie acolo o pofta de inavutire, de ambitii (desarte) pentru realizarea a unei cariere, dezinteres pentru copii etc.

      1. Sînt de acord cu dvs. Am și răspuns într-un comment pe blogul meu la această chestiune: „dacă MC crede și repetă de oricîte ori are ocazia că o femeie care lucrează e automat carieristă și stă 12 ore la servici nu înseamnă că e și adevărat. femeile pe care eu le cunosc lucrează 8 ore/zi și o fac pentru că salariul soțului nu acoperă toate cheltuielile familiale”

  3. Reblogged this on Persona and commented:
    Povestea continua, cu Dyo la aparat si cu discutii la blogheri pe care de mult nu-i mai frecventez.
    Cred si eu ca aceste discutii despre locul femeiii in comunitatile evanghelice ar trebui purtate. Pentru a pune stavila misoginismului si fundeamntalismului desuet care domina acest context in chestiunea in discutie.

  4. Dyo, asa cum spui, chestiunea locului femeii in comunitatile evanghelice merita o discutie serioasa. Ma tem insa ca nu suntem inca pregatiti. De aceea e buna si zgindarirea din cind in cind a status-quo-ului. Ca sa nu se faca ‘coaja’ prea groasa.

    1. Sunt de acord Dănuț, numai că deocamdată nu s-a găsit o gazdă pentru un așa colocviu. Încă se dau replici prin spațiul blogosferic după ureche, în situații neprevăzute, precum cea prilejuită de postarea lui Iosif. Puțin, mult prea puțin ..

  5. Dyo, după cum știi, situația nemernică în care mă aflu nu îmi prea permite să mă angajez într-o dezbatere amplă pe care ar merita-o subiectul, articolele apărute și agora care din cînd în cînd apare pe blogul tău.

    Doar în trecere menționez cîteva chestiuni la care ar merita să chibzuim, mai agresiv / dinamic sau mai molcom:

    1. După ce criterii evaluăm o persoană a fi personalitate influentă în spațiul evanghelic românesc?

    Scrii: „Marius Cruceru este la ora actuală una din personalităţile cele mai influente ale acestui spaţiu.”

    Dacă scriai chestia asta acum cîţiva ani, poate că treceam mai uşor peste ea.

    Dacă scriai acum că Marius Cruceru e un personaj care reuşeşte să atragă atenţia, era cu totul altceva.

    Poate eşti prea sensibil la prezența lui Marius Cruceru în spațiul virtual, dar vizibilitatea nu înseamnă neapărat influență.

    Dacă eu sînt, așa cum scria Vindecătoru, evanghelicul român cu cea mai mare vizibilitate pe Internet, asta înseamnă că sînt una dintre personalitățile cele mai influente în spațiul evanghelic românesc?…

    Beni Fărăgău mai este una dintre personalitățile cele mai influente în spațiul evanghelic românesc? Sau Dănuț Mănăstireanu?

    Atunci cînd afirmăm influența unei personalități, trebuie să delimităm perioada, competențele și rezultatele concrete.

    2. Ceea ce numești o emoționantă apologie la adresa lui Marius Cruceru e mai degrabă o REACȚIUNE, nu o ACȚIUNE – acest clivaj este o mare problemă în spațiul evanghelic românesc.

    Iar prezența agasantă în blogosfera evanghelică a Vindecătorului cu subiecte în legătură cu care nu își face temele are de a face cu un alt parametru, negativ, al spațiului evanghelic românesc.

    E de ajuns să amintesc că scria că 100 de baptiști au fost bătuți la Ruginoasa, cînd de fapt, așa cum arătat EU, au fost 9, și îl pomenea pe Beni Fărăgău ca pastor penticostal (!), iar despre mine a lăsat comentariul cu totul impertinent al unei femei care a afirmat că eu aș fi fost dat afară de la Universitatea Emanuel, cînd, de fapt, eu am fost, dimpotrivă, un lider al studenților căruia i s-a recunoscut influența pe care am avut-o în cea mai importantă perioadă din istoria Universității Emanuel (1997-1998).

    Vindecătoru nu are competențe suficiente pentru dezbateri publice despre spațiul evanghelic românesc.

    Iar stilul lui pseudo-pamfletar a fost sancționat chiar de către Marius Cruceru, cel care l-a nășit ca blogger, și care s-a delimitat public de finul său într-ale bloggingului.

    Dar, cum tot declară, Marius Cruceru nu e blogger și nu face blogging…

    Alt subiect despre competențe…

    3. Din nefericire, Marius Cruceru nu este cel mai potrivit exemplu de excelență în spațiul evanghelic românesc (decît dacă chiorul e împărat în țara orbilor). Cum am afirmat (și oarecum arătat), Marius Cruceru introduce o nouă mediocritate în spațiul evanghelic românesc.

    Nu am cum să fiu de acord cu tine că Marius Cruceru ar cînta cu har la lăută. Nici la chitară… Și sînt gata să continui discuția pentru toate cele 22 de instrumente la care zice că cîntă…

    Subiectul ACESTA este extrem de important pentru spațiul evanghelic românesc – EXCELENȚA în ceea ce facem. Prin excelență nu înțeleg profesionalism, ci cu totul altceva, mult mai important. Ține de identitatea personală (și confesională) și afirmarea ei…

    4. Marius Cruceru e un personaj necesar pentru actuala perioadă a istoriei evanghelicilor români. Mai degrabă AICI aș vedea eu importanța discuției despre Marius Cruceru – dar asta implică nu doar reacțiune din partea susținătorilor sau opozanților, ci analiză critică, cu date concrete, monitorizări, statistici, exemple, contextualizare și sinteză.

    În ceea ce mă privește, dintotdeauna am avut simpatie pentru Pătrățosu, așa cum am declarat nu o dată, dar nu am lăsat ca vreo astfel de simpatie să îmi afecteze luciditatea și discernămîntul în a separa mizele mari de cele mici.

    Vindecătoru nu participă în spațiul virtual cu nici o miză mare.

    E unul dintre bloggerii minori…

    Pe cînd Pătrățosu are marele merit de a introduce în dezbaterile publice mize mari.

    În același timp, are și păcatul de a fi tratat cu neglijență mizele mari…

    5. Discuția nu este despre cum „arpegiază” Marius Cruceru femeile.

    Discuţia este, IAR, despre Marius Cruceru, omul-orchestră care a înghesuit pătrățoșenic un spațiu rotund, precum cel virtual, într-un pătrățos pătrat unde ia curbele în unghi drept…

    Apar pe undeva în blogosfera evanghelică informaţii despre rectorii şi decanii baptişti şi penticostali de la Bucureşti? Știm dacă cîntă Constantineanu (nu cu gura, că e cam răgușit) la vreun instrument? Sau cum „arpegiază” Mariş femeile, evreii, Străjerii sau nonfotbaliştii? Se dă cu parapanta vreun secretar bucureștean?

    FELUL în care Marius Cruceru folosește spațiul public ar trebui să ne pună pe gînduri.

    Uneori reușește să introducă mizele mari, dar, în același timp, seduce cititorii prin diverse artificii. Iar faptul că îi asumute, precum o haită, asupra preopinenților săi majori, nu îi face deloc cinste decanului orădean…

    În ultimii ani, publicul său s-a maturizat și are nevoie de un flux ideatic CONSISTENT, pentru care Marius Cruceru nu mai are timp (și poate nici chef, ticurile sale au devenit locuri comune).

    La fel, și Vladimir Pustan a avut de a face cu această realitate a maturizării audienței sale și a trebuit să se gîndească la o strategie adecvată acestei realități.

    Concluzia: Cît de paranoic e Marius Cruceru și cît îi face și pe alții să fie paranoici?

  6. O analiza la rece o consider utila vizavi de un subiect atat de amplu si de controversat totodata. Acuzatiile, calificativele si atacurile la persoana sunt paradigme decupate din tabloidele contemporane care nu merita multa atentie, dat fiind faptul ca nu respecta o nici o axioma crestina.

    Vizavi de influenta si vizibilitate, in occident influenta si prezenta in spatiul virtual este atat o carte de vizita foarte importanta, cat si o referinta demna de luat in considerare. In Romania inca lucrurile nu s-au ridicat la acelasi nivel, dar este posibil ca in cativa ani lucrurile sa se schimbe. Cred ca Marius Cruceru este foarte vizibil in spatiul virtual, iar vizibilitatea de o anumita marca te poate transforma intr-un formator de opinie.

    Solutiile pe care le promoveaza Marius in expunerile domniei sale urmaresc un scop bine definit, nu consider ca promoveaza idei fara un substrat bine intemeiat, prin asta nu validez sau invalidez corectitudinea si eficienta solutiilor oferite. Matematic vorbind poti contesta/valida o demonstratie care sta la baza unor idei analizand axiomele care stau la baza, fluxul logic de idei daca este bine calibrat(sau nu) si desigur daca solutia gasita este una optima sau nu intr-un anumit context.

    La nivel axiomatic cred ca lucrurile sunt bine fundamentate pornindu-se de la o baza robusta biblica a discutiei.

    Pentru a putea intelege cadrul general(problematica) de la care a pornit Marius Cruceru, ar fi util de vazut peisajul si gama de probleme pe care si-o propune sa o rezolve. Pentru ca nu am participat si nu am vazut o inregistrare a conferintei m-as hazarda sa definesc problematica de la care s-a pornit. In schimb ceea ce putem observa cu totii este criza din lumea evanghelica in care educatia copiilor si integritatea familiilor crestine sunt profund marcare si nu intr-un sens pozitiv (din pacate). Oricum o nuantare ar fi bine venita, altfel flowul de idei s-ar putea sa fie razant paralel si perpendicular 🙂

    Daca solutiile oferite de Marius sunt optime sau nu intr-un anumit context este o problema care trebuie bine dezbatuta cu argumente pro si contra raportate la diferitele clase sociale carora li se adreseaza. Banuiesc ca solutiile se pretind a fi globale, ca atare ar trebui sa fie aplicabile oriunde, totusi as indrazni sa spun ca trebuie sa fim atenti cu globalizarea solutiilor oferite fiind s-ar putea sa fie inoportune in anumite cazuri. O analiza pe cazuri ar fi utila. Tendinta de generalizare este un reflex logic natural, in schimb se poate dovedi de multe ori ca fiind o atitudine gresita.

    De ce ideile fundamentaliste ar putea reprezenta o solutie(sau nu)? Solutiile care au trecut testul timpului se considera un drum bine definit care poate re-echilibra balanta. Acele solutii au fost construite pornindu-se de la niste principii, un cadru dat si si-au dovedit eficienta. Intrebarea este daca odata ce cadrul s-a schimbat acele solutii se dovedesc la fel de eficiente. Orice solutii am adopta, oricat de bine ar fi definite teoretic ele nu au testul timpului, ca atare nu se poate afirma (in)eficienta lor.

    Consider oportune dezbaterile deschise si de tine si de Rasvan si este foarte bine venita o analiza mai detaliata pe idei decat pe persoane. Imi place cum spui „mi-am mai cizelat si eu reactiile” – aici ma regasesc si eu 🙂 . Prefer sa pot sta departe de atitudinile regasite in tabloide 🙂 .

    1. Eu nu am intenționat un atac la persoană, ci am vrut să contest ideile și discursul fratelui Marius Cruceru. De altfel, cred că mi-a ieșit. Nu e vina mea că se oferă ca exemplu în conferințele sale (de aici venind și confuzia dacă contestăm omul sau ideea – aici sînt una și-aceeași).

  7. apropo de ultimul paragraf: daca cineva isi face public un punct de vedere, poate fi criticat in ultima isntanta si de pisica vecinului. asta e riscul, sa te ia la bani marunti si cei incompetenti dar care pot sau stiu totusi sa gindeasca.

    1. Da, asa-i cand iesi la drumul mare cu ideile tale, in ziua de azi: exista sanse ca o multime de nepoftiti, prosti sau destepti, sa te ia la scatoalce. Riscurile meseriei, ce sa-i faci!

  8. Pe când o discuție despre „locul femeilor….bla bla bla” care să reflecte conținutul demografic al bisericilor noatre, a spațiului evanghelic, a societății, etc….). Adică să participe la ea și 2 femei la fiecare 15 bărbați :).

    Ce bine știm noi, bărbații, despre locul femeii aici și acolo :).

    1. Cam în această direcție băteam și eu. De ce nu văd, de exemplu, vreo femeie din mediul evanghelic românesc care să aibă blog și să intre în toate dezbaterile astea? Eu intuiesc un răspuns: pentru că mediul e schizoid. Nu folosesc cuvinte mari – uitați-vă numai cît de ridicol e să vorbim despre drepturile și poziția femeii fără ca măcar una să intre în discuție…

      1. Aici te contrazic: femeile din mediul evanghelic care au bloguri, atatea cate sunt, au lucruri mai bune de spus si de facut in spatiul virtual. Exista, fireste, si exceptii …
        O nelamurire am: a inceput cineva (barbat, femeie, nu conteaza) vreo dezbatere despre „drepturile și poziția femeii”? Tare as vrea sa particip si eu … 😦

      2. Îmi place ironia dvs, dar poate ar trebui să abordăm serios chestiunea. Ați citit eseurile publicate de Marius Cruceru pe blogul său? (iată un punct de pornire a dezbaterii) Dacă da, cum vi se pare tînăra generație cînd e cu pixu-n mînă?

      3. Iosif, nu exista nici o dezbatere pe tema asta in spatiul evanghelic, ci doar harjoneli fara cap si coada. Cu astea nu vom ajunge prea departe.

      4. Pentru ca jocul nu e intotdeauna „fair” si pentru ca printre barbatii implicati in „discutii” invariabil se gasesc si misogini dar si o GRAMADA de o politete si curtoazie chestionabile.

        Si discutiile tind sa sfarseasca in derizoriu. Dar ma prind, daca domniile voastre doresc. Ma prind in discutie, numai sa ma dumiresc de und eo pot apuca.

      5. N-ai nici o sansa daca ne domnesti. 🙂 Iti recomand, ca un prim pas intru biruirea derizoriului, sa ne vorbesti la per tu. Serios!

  9. În primul rînd, aș vrea să remarc titlul postării dumneavoastră, care mi se pare extrem de nimerit.
    Trecînd apoi spre conținutul textului, nu înțeleg de ce îl „văruiți” pe Marius Cruceru, dedicîndu-i fraze encomiastice. Faptul că ideile sale atrag automat adeziuni necondiționate e de rău! Tocmai asta m-a intrigat și pe mine de am scris textul inițial: faptul că mințile tinere cu care MC are o relație foarte apropiată nu sînt educate să discearnă ci li se dă de-a gata e o mare problemă. Și mai apoi argumentul dvs cum că „n-ar trebui să ne fie indiferent felul în care Marius Cruceru apreciază femeile pentru că fiecare cuvȃnt al său se simte enorm” (și ați mai continuat cu vreo două motive din acestea metaforice pe care n-are niciun sens să le mai reproduc) e nerelevant.
    Ajungînd în fine la ceea ce îmi semnalați (ați fi putut s-o faceți, totuși pe blogul meu; sau ați vrut să vă păstrați ideea pentru un post pe blogul personal?), desigur că nu simplul fapt de a un exemplu cu tine e problema, ci a insista „pînă la Dumnezeu” cu persoana ta. Problemele apar cînd între tine și condițiile socio-economice în care familia ta se află și restul mirenilor e un hău indescriptibil. Asta am zis în postarea inițială și asta repet acum. N-ai cum, pur și simplu, să vii și să le spui unor oameni care poată că n-au de lucru, că femeia ar trebui să stea acasă pentru că tu ca profesor universitar reușești această performanță (fericită pentru soția domniei sale, din cîte înțeleg – foarte frumos din partea lui, nimic de comentat aici)! Este complet deplasat!
    În legătură cu anti-intelectualismul, mi s-a adus această critică și pe blogul meu, unde mi s-au cerut dovezi temeinice. Am lăsat următorul comentariu: „mă tem că nu am argumente solide pentru anti-intlectualismul fratelui Marius Cruceru, dar am citatul său despre cinema, care spune cam cît lăutărism încape în lumea evanghelică (vis-a-vis de consumul de cultură, în general), care spune că nu se complică să educe o generație tînără ci preferă să interzică cu nonșalanță, care manipulează inutil (la sfîrșitul conferinței ținute de Marius Cruceru la Iași, gazda evenimentului a ținut să tragă o concluzie „sper ca după mesajul fratelui MC să nu mai vedem așa de mulți tineri pe la cinema și pe la mall”; poate că MC a fost bine-intenționat inițial, dar cînd te adresezi unor fundamentaliști ar fi mai bine să-ți alegi atent replicile)”.
    Mai departe faceți o mică confuzie (dar care vă construiește bine argumentul): eu n-am afirmat niciodată că Marius Cruceru crede despre femei că sînt „obiecte” sau „instrumente sociologice”. Am folosit aceste „licențe” în legătură cu un singur exemplu pe care MC l-a dat, în legătura cu fiica sa (recitiți punctul 4 din articolul meu inițial). Consider că îmi răstălmăciți cuvintele – eu unul n-aș putea trage vreo concluzie despre opinia lui MC față de femei în general, din postarea mea. „Grele vorbe” e de pe alt canal.
    În final, consider și eu că poziția femei nu se stabilește nici de la amvon, nici prin cărți și nici pe bloguri. Ci exact acolo unde ați indicat și dumneavoastră.

  10. Imaginea femeii casnice este foarte gresit definita de Iosif, descrierea lui imi readuce imi minte peisaje unor femei reduse intelectual, care isi petrec toata ziua spaland vase, gatind si strigand la copii sa faca liniste, imbracata negiljent, neingrijit, istovita de robotirea zilnica sisifica. Mi se pare o viziune extrasa din istoria veche cand cultura, educatia era privilegiul unei clase foarte restranse de oameni.

    Exista o paleta foarte larga de activitati extrem de constructive, care solicita intelectul la cote foarte ridicate, care modeleaza personalitatea si elimina elementul de plictis din viata femeii casnice.

    In fond nu se amendeaza imaginea femeii casnice contemporane, ci imaginea femeii casnice din istorie. Cred ca s-ar cuveni o redefinire a femeii casnice in termenii contemporani, raportat la paleta de posibilitati si activitati care ii pot defini personalitate, pot ocupa timpul.

    As creiona imaginea femeii casnice moderne, ca a unei femei inteligente, ingrijite, interesata sa optimizeze educatia copiilor, prin studiu, analiza comportamentului copiilor, gasirea de solutii optime, echilibrarea parghiilor familiale, creerea unui ambient placut din punct de vedere al personalitatii familiei, a unei femei interesata si axata pe optimizarea procesului de formare al familiei.

    In ce priveste activitati ca si gatitul si spalatul hainelor, viziunea sclavei care executa sarcini sisifice, ar trebui inlocuita cu o imagine realista, in care tehnologia inlocuieste efortul. Spre exemplu italienii se axeaza foarte mult pe bucataria in 30 de minute. Pentru cei care nu stiu, eficienta, gustul bun, aportul de nutrienti necesari este asigurata, deci se poate optimiza ideea de bucatarie romaneasca care te pironeste langa cratita timp de 5 ore.

    Occidentul se axeaza tot mai mult pe ideea antreprenoriatului, in care nu statul intr-un birou ore interminabile alaturi de colegi stresati este cheia succesului. Tehnologia moderna a deschis o poarta unei game foarte largi de ocupatii, care solicita foarte mult performanta personala. De fapt asta este rostul tehnologiei, de a suplini activitatile sisifice, rudimentare, deschizand porti spre activitati de nivel mai inalt.

    1. Cred ca, in principiu, orice imagine impusa ca dreapta-umblare are in sine un potential neziditor. Cazuistica contemporana, mult mai diversificata decat cea din sec. I, nu ne mai da voie sa venim cu sabloane; suntem prea multi pe planeta asta ca sa incapem in cutiute de gen „femeie casnica”, imbracaminte corecta pentru barbati, dar mai ales pentru femei (tot la ele e baiul!), modul de gestionare a spatiului de inchinare, expresii artistice permise in biserica s.a.m.d.
      Pacatul nostru este ca mergem in culturi si sapatii diferite cu Evanghelia si, in loc sa-l predicam pe Cristos acolo, incercam sa ii facem pe noii convertiti sa arate ca noi. Cunosc comunitati in care un mesaj de genul „femeia sa-si vada de casa iar barbatul sa intretina familia” ar pica exact ca nuca-n perete, din moment ce pentru a-si ingriji cei sapte-opt copii intr-o casa de 3/4 trebuie sa munceasca amandoi, cu ziua, pe pamanturile celor mai instariti, pentru o paine zilnica pe masa.
      Dar, revenind la noi, cei carora ni se adreseaza si Marius si Iosif, beneficiari ai ultimelor cuceriri ale stiintei, nu mi se pare ca tehnologia ne-a dat mai mult timp pentru relatii; cred ca doar a convertit timpul pe care speram sa il obtinem gratiei ei, in pierderi de vreme ceva mai sofisticate (TV, Internet, retele de socializare, bloguri, shopping …).

      1. Era vorba doar de o alternativa, nu de un tipar, o alternativa care sa spulbere imaginea omului casnic ca fiinta redusa, primara. In gandirea contemporana romaneasca femeia (sau barbatul) casnic sunt deprivate de privilegiul de dezvoltare din punct de vedere intelectual, nu beneficiaza de sansa de a se etala pe sine printr-o cariera care sa ii ridice standardele.

        Eu nu vorbesc din perspectiva economiei romanesti unde predomina niste sabloane impuse, despre care nu vreau sa comentez din anume motive 🙂 . In schimb exista lucruri aplicabile si care functioneaza cu succes in antreprenoriat. Nu detaliez fiind ar trebui sa descriu un tablou foarte larg, in schimb vad in jurul meu solutii cutting edge care funcitioneaza excelent.

        Tehnologia iti da sansa sa alegi intre mai multe optiuni si iti pune la dispozitie noi posibilitati. Daca omul ramane rob al show-urilor ieftine tv, al retelelor ieftine de socializare in care iti expui poze nude(sau aproape) si flecaresti toata ziua, atunci…. prostia sora cu fudulia… ; isi converteste timpul si resursele in ceva si mai ineficient, daca nu se ridica de la nivelul de jos imi vine sa ii dau dreptate lui Darwin si sa ma intreb daca suntem mai aproape de maimuta sau de …. Vedem fiecare din noi specii de oameni care ne dau motive palpabile sa ne gandim la apropierea dintre om si maimuta, dar asta este legat de cum isi defineste fiecare propriile asteptari.

      2. Poate că ai ceva dreptate, dar … nu cred că progresul tehnologic rezolvă în vreun fel problema rosturilor femeii în societate și, cu atât mai puțin, în biserică. Îndeosebi când ne referim la spațiul eclesial, toate cuceririle științei sunt boante în fața prejudecăților care se bat cap în cap într-o încleștare ce nu se vă slăbi decât în veșnicie, poate …

      3. Posibil ca fac anumite greseli cand aplic niste paradigme asupra societatii romanesti, exista diferente mari intre ce vad zilnic si ceea ce nu am vazut de ani 🙂 .

  11. Mno, ce sa zic. Atunci merge si la per tu.

    Am dat de intreaga discutie de la un link postat pe facebook, mai exact link la articolul cu pietricica de pe fundul lacului.

    Sa imi pregatesc costumul de scafandru, sa nu-l pregatesc?

    Articolul lui Iosif nu mi s-a parut decat poate pe alocuri nuantat catre extreme: partea cu anti-intelectualismul lui MC nu o pot accepta nici eu, e ridicol. MC nu ii dispretuieste nici pe cei mai putin pregatiti intelectual, dar nu ar indemna nicidoata tineretul la respingerea culturii. Cred ca el respingea un mod de consum aparent al culturii, pentru inlesnirile oferite de intuneric…cu respingerea asta suntem cu totii de acord, nu?

    Modelul barbatului care sa castige painea (si restul celor trebuincioase in casa) este…hm…ademenitor. 😀 Insa din conjunctura socio-economica putem sa tragem concluzia ca asa ceva este nepractic. Eu si sotul meu locuim in Bucuresti, cu chirie, si suntem amandoi angajati. Ca sa traim decent, fara visuri de marire, avem nevoie de amandoua salariile: chirie, facturi, mancare, haine, etc.

    E o utopie interesanta, si mi-as dori sa fac si eu parte din ea: sa-mi educ viitorii copii acasa in sistem de homeschooling pana la varsta liceului, sa pot sa ma ocup de proiecte de DYI cu care sa impodobesc locuinta, sa pot citi si scrie dupa pofta inimii, etc. Din pacate momentan nu e posibil. Statul acasa nu m-ar leza, si nici nu mi-ar restrange libertatile asa cum nici munca nu ma face sa ma simt mai putin femeie sau mai putin implinita ca viitoare mama.

    Sunt totalmente de acord ca un pastor sa se dea pe sine exemplu. Daca predicile si discursul tau recomanda un anumit model sau o anumita paradigma peste toate celelalte, ar fi bine si frumos ca propria ta familie sa functioneze in mod optim in acel model. Cred ca aici Iosif a nuantat prea mult.

    Deasemenea Dyo, iti inteleg mult prea bine comparatia dintre ideile care purced de la CI si cele care purced de la MC si am inteles si metaforele de care te-ai servit. Sunt de acord cu tine ca intregul demers al lui Iosif trebuie sustinut si ma bucur ca ai facut-o.

    Ok: pentru moment cred ca am schitzat ideile de pornire. Cum continuam?

    1. O întrebare am, după atâtea acorduri 🙂
      Cum aude o femeie un mesaj precum cel al lui Marius Cruceru? Ce simți când îl auzi: presiune, indiferență, vinovătie, revoltă etc?
      Dar în ce privește felul acesta de discuții bărbătești?

      1. Depinde foarte mult de intentia vorbitorului si de conditia sa: conditia intelectuala, cea de formator de opinie, de vizibilitatea sa si de numarul de „followers”. Cu cat omul e mai inteligent si mai popular si cu cat discursul sau e mai bogat in idei de genul asta (misogine si de desconsiderare a locului femeii in familie/mediul eclesial) cu atat mai mult ma…intristez.

        Asta este principala mea reactie. Este tristete.

        Fata de toti aceia care injosesc drepturile femeii de a contribui la inaintarea societatii si a imparatiei.

        Citeam mai demult un articol la CI despre faptul ca femeile nu ar avea de ce sa cante in biserica. Pentru ca a te inchina prin cantare e echivalent cu a aduce indemn la rugaciune. Lucrurile de genul asta ma revolta.

        La fel cum ma revolta si desconsiderarea realizarilor unei femei pe motiv ca nu poarta batic sau pe motiv ca se machiaza sau foloseste lac de unghii. Sau pentru ca poarta parul tuns. Sau orice motiv din gama asta ridicola de motive.

      2. @alexandra
        Apreciez sinceritatea răspunsului.
        Înțeleg din el – corectează-mă dacă greșesc – că felul în care percepi mesajul este strâns legat de calitatea mesagerului. Dacă – exemplul următor este pur teoretic – Marius Cruceru și Cristian Ionescu ți-ar transmite exact același mesaj: „femeie, locul tău e la cratiță!”, înțeleg că te-ar întrista mai mult demersul primului dintre cei doi … Am zis bine?
        (Încerc să înțeleg aici o dinamică în comunicare, nu am alte intenții când pun astfel de întrebări 😦 )

      3. „Cum aude o femeie un mesaj precum cel al lui Marius Cruceru? Ce simți când îl auzi: presiune, indiferență, vinovătie, revoltă etc”

        Sa luam in considerare si intelegerea sau mila fata de cel ce scrie si de slabiciunile omenesti.
        Si sa nu ne vedem victime.
        Indiferenta denota nepasare fata de om iar revolta e aducatoare de tensiune arteriala si atac de cord.
        .

      4. Ma tot intreb de ce nu se pune punctul pe ‘i’? Din tot ce citesc pe aici ‘femeia la lucru’ e rezultanta unor forte foarte presante avand ca sursa limitarea financiara. Oare de ce nu ar lucra femeia pentru ca asta vrea? Pentru ca a fi casnica inseamna a se plictisi ingrozitor, a fi mama inseamna a nenoroci o fiinta pentru care nu are suficienta rabdare. Pentru ca valoarea muncii ei e incontestabila, recunoscuta international si cu potential de a rasturna viitorul. … si tot asa.

        Pana la urma, cerintele lui Marius Cruceru la adresa femeii sunt extrem de nedrepte. De mici suntem pregatite intr-un mediu competitiv educational, excelenta e incurajata la maxim in biserici, facultatea a devenit obligatorie. Este o consecinta imediata ca sfaturile de a sta acasa si a ingriji de prunci pica de undeva din stratosfera. De ce m-as baga la o slujba atat de grea, fara posibilitatea de desfacere a contractului, fara perioada de proba? Unde sunt mai mari sansele de reusita: in cariera pentru care am fost pregatita 8 ani de cele mai bune academii din lume, sau in rolul biblic in care sunt aruncata implicit?

        Sper sa nu asculte prea multe fete sfaturile lui Marius Cruceru, pentru ca sunt mari sanse sa esueze lamentabil. Iar pastorii traditionali ar trebui sa puna bazele unei universitati in domeniu. Dupa accea, astfel de pretentii pot deveni justificabile.
        Asta simt eu: discrepanta intre pretentie si realitate … de un umor amar, caragialesc.

    2. în privința anti-intelectualismului am mai răspuns și rămîn la poziția inițială (întuneric e și la teatru și la operă și la orice alt spectacol cameral; chiar și la filarmonică…).
      în ceea ce privește faptul că MC s-a dat pe sine ca exemplu și că eu l-am criticat pentru asta, am făcut-o tocmai pentru că în acest fel s-a îndepărtat de realitatea și unor altor cupluri (precum cel al tău, alexandra, care nu poate funcționa precum al lui, care e extra!). Desigur că sub alt aspect, n-am nicio problemă cu ce exemple dă. Dar aici merita menționat.
      În rest, mă bucură poziția ta. Pînă acum am primit doar comentarii de la fundamentaliști sau indivizi care se aflau în treabă…

  12. Dyo: da. Pentru ca „with great power comes great responsibility”, si eu extind responsabilitatea asta si in privinta inteligentei, a calitatilor de intelectual, a vizibilitatii si credibilitii sale (a mesagerului) in spatiul public, samd.

    Desi ma deranjeaza mesaje de genul asta si din partea oamenilor „obisnuiti”, asteptarile mele de la ei nu sunt mari. Desi vizibilitatea unuia ca CI este mare, si sunt multi cei care il cred si isi iau de la el tonul, ritmul si masura, asteptarile mele de la el si cei ca el sunt minimale. Ma supara unele tentative ale sale, dar tind sa fiu ingaduitoare. Nu am ce sa cer.

    Daaar, altfel stau lucrurile cu oamenii din categoria pe care i-o opunem in discutia de fata. Ei stiu mai multe, au studiat mai multe. Pot mai multe. Si apoi…e natural sa le cerem mai multe, nu?

    Daca l-ar apuca talibanismul religios pe DM sa spunem, nu ai fi si tu la fel de mirat si de intristat? 🙂
    Dyo, te urmaresc de niste ani. 🙂 Crede-ma ca as sti sa vad intentiile ascunse daca ar fi. Nu cred ca cititorii tai te pot acuza de rea-vointa (cititorii care te cunosc, nu postacii de serviciu).

    Iosif: iti inteleg postura. Si am inteles si ce ai spus, nu am contestat decat faptul ca portretul tau a avut tuse cam groase in partea aia cu intelectualismul, si ne-a picat greu unora dintre noi. Dar are si sublinierea rolul ei, asa ca nu ti-i iau in nume de rau.

    Cat despre felicitari…as vrea sa le iau ca pe un compliment insa mi-e rusine sa tratez normalitatea ca pe ceva ce merita laude. Intelegi?

      1. Nu-i nici un bai, dar ce sa fac eu cu un miel? Am doua pisici, si un acvariu cu pesti. 😀

        Nu imi poti datora mai bine…un peste de acvariu: sa zicem un neon? Hai ca iesi mai ieftin. 🙂

  13. Aline, aflatul in treaba este o chestiune extrem de serioasa, accesibila doar unor initiati.
    Restul? Nu se alfa nicaieri, leviteaza fără rost prin blogosfera … 😦

  14. Ooo, Dyo, dar cum am ratat un asemenea articol?! Și încă de pe ce vremuri.. Mai ales că lumea se întreba pe aici dacă sunt femei prin blogosferă și spun ceva (și noi chiar spuneam poate chiar la sursă). 🙂

    Nu, nu cred că e vorba de anti-intelectualism, cred că e pe de o parte generalizarea cu valoare de regulă absolută pentru ceilalți a unui particular fericit trăit de el. Iar pe de altă parte cred că e vorba de orgoliul masculin care apreciază o femeie intelectuală (dar mai mult în secret), însă în polemicile publice cu audiență serioasă, nu-i va da dreptate. 🙂

    1. De la bunica mi-a rămas o vorbă: cine-i cu patimă e și cu păcat. Cred că sunt inevitabile unele orgolii în domeniile noastre față de care nutrim afecte speciale. Ele nu sunt scuzabile, dar pot fi înțelese. Mie mi-e mai ușor să fac asta – să înțeleg, vreau să zic – atunci când îmi aduc aminte de ale mele răbufniri, despre care sper că între timp s-au mai temperat … 😉

    2. 🙂
      Mie mi-a trebuit mult timp să înțeleg asta, după multe polemici, deși sentimentul de frustrare e același chiar dacă înțelegi (atâta că îți selectezi mai aspru polemicile în care să intri, nu toate bătăliile merită purtate). Să știi că ideea ta nu contează atâta vreme cât ești femeie; decât dacă ai fi fost bărbat… Da, bineînțeles că îți vine să te gândești la Yentl în momentele alea. 🙂 S-ar putea face o teologie întreagă pe Yentl.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s