Summitul Global de Conducere 2012 (2) – Mesajul Condoleezzei Rice

V-am spus că voi face o excepţie ȋn ce priveşte evaluarea prestaţiei vorbitorilor de la Summit ȋn cazul Condoleezzei Rice, şi anume că voi scrie despre discursul ei ȋnainte de desfăşurarea celorlalte evenimente GLS 2012 din Romȃnia. Motivul? Nu veţi găsi mesajul ei pe DVD-ul aferent evenimentului (din pricini care au de-a face cu drepturi de difuzare etc). Dacă veţi participa la summit, o să ȋl vizionaţi ȋn plen, veţi putea lua nişte notiţe şi … cam asta e tot (se interzice ȋnregistrarea din sală). Caietul de studiu, distribuit fiecărui participant, tratează extrem de lapidar discursul ei.

Totuşi, cred că mesajul fostului Secretar de stat al SUA ȋşi are importanţa lui, cu atȃt mai mult cu cȃt am auzit deja unele sceptice şi chiar zeflemitoare interogaţii cu privire la oportunitatea prezenţei ei la un astfel de eveniment (“Ce poate Condoleezza să le spună liderilor creştini?”).

Păi, să vedem dacă o femeie provenind din mediul guvernamental american, o republicană mai abitir decȃt Miţa noastră de la Ploieşti, are ceva de spus bravilor lideri creştini, mai mult sau mai puţin bărbaţi …

Ȋntȃi de toate, strict din punctul de vedere al prestaţiei de vorbitor, Condoleezza a fost la ȋnălţime. Şi-a consultat foarte rar noţiţele, mult mai puţin vizibil decȃt Ortberg, Hybels sau Jim Collins. Astfel, a păstrat un permanent contact vizual cu auditoriul (atȃt cȃt se poate vorbi de aşa ceva ȋntr-o sală ca cea de la summitul american) şi a vorbit cu o convingătoare (cel puţin pentru mine) pasiune şi determinare pe tot parcursul jumătăţii de oră pe care a avut-o la dispoziţie (nu a fost un discurs lung …). Să fie experienţa, pregătirea din spatele scenei sau pur şi simplu faptul că a vorbit din inimă? Cin’ să judece astfel de lucruri?

Totuşi, mi se pare că nu a fost foarte inspirată cu posturile pe care le adopta ȋn momentele de apel la ȋnvăţăturile creştinismului, cu un zȃmbet niţel standardizat şi o atitudine cuvioasă, de mucenică, cum am văzut prin unele icoane. Dacă a fost vreun consilier de imagine care a sfătuit-o să procedeze astfel, eu l-aş concedia imediat. Oricum, este singurul aspect negativ pe care l-am semnalat ȋn această sesiune.

Ȋn ce priveşte conţinutul, iată cȃteva observaţii / reflecţii personale asupra discursului Condoleezzei …

A ȋnceput prin menţionarea a trei şocuri care au provocat lumea ȋnspre destul de consistente re-evaluări de paradigme ale securităţii: 11 Septembrie, criza economică mondială şi “primăvara arabă”. Cȃt de siguri ne simţim ȋn lumea actuală? Păi … n-avem voie să ne culcăm pe-o căciulă. Indiferent de concepţia despre lume pe care ai adoptat-o, creştină sau seculară, vei fi adesea provocat să mături ce-ai crezut despre siguranţa ta şi a celor dragi pȃnă la un anumit moment, după care să procedezi la redefiniri.

Ȋmi pare că sentimentul de siguranţă privit ca obiectiv al unui proiect (politic or whatever) ne dă cu tifla adesea, nu doar cu prilejul marilor şocuri. Da, e bine să fim precauţi, să ȋntocmim planuri de securitate, dar nu să ne facem din asta un ideal ȋn viaţă. Securitatea va fi ȋntotdeauna o componentă adiacentă unui proiect ce ȋi depăşeste miza prin semnificaţii şi valori. Altfel, singură, ea nu conduce decȃt la alienare şi paranoia, indiferent că vorbim de comunităţi sau indivizi …

Condoleezza ne propune un ingredient ceva mai sustenabil viselor noastre de lideri: universala aspiraţie umană către libertate. Ea ȋnfloreşte pretutindeni, ȋn orice inimă şi ȋn orice mediu; este una din miresmele esenţiale ale credinţei creştine.

Plecȃnd de pe o astfel de platformă, liderul nu poate fi altceva decȃt un optimist incurabil şi asta pentru că nu s-au inventat ȋncă pe astă lume nişte lanţuri invincibile. Vom avea momente grele, vom simţi că nu putem desface putenice legături, vom fi copleşiţi de necazuri: urmăm ȋnsă un Biruitor, pe Unul care a transformat durerea unei ȋnfrȃngeri dintr-o vineri ȋn bucuria Ȋnvierii din prima zi a săptămȃnii …

Ce alt exemplu mai bun pentru a ilustra acest adevăr decȃt destinul celei ce ne vorbeşte? Reţin provocarea transmisă printr-o altă ȋntrebare, ȋntr-o formulare ceva mai apropiată de a Condoleezei: Cum ar putea o fetiță neagră, născută ȋntr-un Sud ȋncă segregaţionist, să devină Secretar de stat al Statelor Unite?

Printre altele, acest discurs ȋmi pare că dă cu tifla unui tip de gȃndire fundamentalist care nu vede nici o perspectivă validă ȋn jur, pȃnă nu este rezemată de un verset din Scriptură. Se pot defini concepte, se pot urmări valori şi din afara spaţiului creştin. Nu mai putem, ca creştini, să pretindem la nesfȃrşit inventarea roţii, ȋn timp ce ȋn jurul nostru zboară avioane.

Valoarea fiecărei fiinţe umane – să vedeţi ce linişte s-a făcut ȋn ambele săli cȃnd a menţionat acest concept!  – pare să fie unul din mărgăritarele disputate astăzi de către creştini şi seculari. De regulă, se ratează ideea ȋn mod glorios de ambele părţi, chit că din partea noastră, nu prea s-ar prea găsi scuze. Nu avem voie, ca lideri creştini, să uităm de implicaţiile revoluţionare pentru misiunea noastră ale lui Galateni 3:28. Din păcate, uneori o facem, ȋntr-o păcătoasă şi greu de iertat inconştienţă …

Nu ne-a dat “X paşi pentru a fi un lider mai bun”, nici nu ne-a oferit vreo exegeză biblică; n-a făcut altceva decȃt să creioneze un tablou. Ni l-a oferit spre vizionare, lăsȃnd mingea ȋn terenul nostru, ca noi să hotărȃm cu ce vom rămȃne din toată povestea asta. Nu a fost o ȋnvătăţură din care să concluzionăm un “trebuie să”, ori una care să ne modifice ȋn mod direct calendarul conducerii, ci una care ne-a supus perspectiva creştină unui deloc comod scrutin a intergităţii şi consistenţei.

Deşi nu ȋi agreez unele din opţiunile ce i-au jalonat cariera politică, nici perspectivele sociale pe muchie de cuţit, cred că a meritat să urmăresc discursul Condoleezzei Rice. Fără să vorbească ȋn neştire a spus mai multe decȃt mulţi dintre vorbitorii noştri consacraţi ȋn spaţiul public. A rostit exact atȃtea cuvinte cȃte avea nevoie pentru a-şi face cunoscut mesajul . Pot să spun fără ezitare că şi-a meritat din plin aplauzele de la final …