(Circulă, din cȃte observ, acest filmuleţ pe unele bloguri evanghelice, fără prea multe comentarii. Ȋntrebarea a fost suficient de provocatoare ca să pierd cincizeci de minute din viaţă pentru a-l auzi. Cu atȃt am rămas, fie-mi iertat.)
Aceeaşi retorică obosită: secularismul trebuie respins pentru că e urȃt şi nu dă răspunsuri cu care se poate trăi, ȋn timp ce teismul este bun pentru că răspunde elegant la ȋntrebări fundamentale. Care din cele două o fi concepţia adevărată … de parcă ar mai conta!
Asta e prima mea obiecţie mesajului lui Voddie Baucham. Criteriul de alegere a răspunsului corect este unul estetic/pragmatic: creştinismul trebuie să fie corect pentru că e frumos și util. Oare budismul este chiar atȃt de urȃt, credeţi? Eu am auzit adepţi ai unor doctrine orientale care lăudau cu toată convingerea frumuseţea lor tainică: astea nu le conferea ȋn nici un fel o valoare de adevăr, dragii mei.
Alege răspunsul care te satisface, dacă nu ai ajuns încă la unul, zice Voddie Baucham. Acesta este o strategie de marketing religios ieftin, nimic mai mult. Mă gȃndesc că ar trebui totuşi să descoperim adevărul aşa cum este el. Nu credeţi?
A doua obiecţie are de-a face cu deturnarea răspunsului, previzibilă, ȋnspre răutatea omului. Ok, e limpede că omul are o contribuţie semnificativă la răul care se adună ȋn lume. Nu ȋnţeleg ȋnsă un lucru, dacă vorbitorul tot a adus vorba de japonezi: ȋn privinţa tsunamiului cu ce-am greşit, păcatele noastre?
Vinovăţia este un fel de mediu vital ȋn care trăim: aseară, dar ce zic eu, chiar ȋn dimineaţa asta (chiar ȋn acest moment, frate Voddie Baucham!) ai păcătuit. Ȋn timp ce “ai milă de mine, păcătosul” este o ȋnţeleaptă şi necesară atitudine ȋn faţa Domnului nostru (nu subiect de omilie), a folosi o astfel de retorică pentru a răspunde ȋntrebării din titlu ȋmi sună mai degrabă a manipulare, decȃt a argumentare, chiar pe bază de versete, dacă altfel nu se poate. Din pricina asta vom avea din nou un cod galben de ninsori ȋn zilele următoare …
A treia obiecţie: omul chiar pretinde că a răspuns la ȋntrebare! Nici măcar Mȃntuitorul nu Şi-a permis să ofere un răspuns (vezi episodul cu galileenii măcelăriți de Pilat); nu pot să cred că tocmai a venit un predicator ȋn costumul său drăguţ şi a rezolvat problema din trei versete … Pas.
dyo 
tare titlul. : ))
asa e; unii au impresia c-au raspuns la toate intrebarile, si de fiecare data tu esti cel vinovat, la tine este problema. deci nesatisfacator. 😀 : )) sau mai e intrebarea aia: de ce nu raspunde Dumnezeu la rugaciuni? pt ca ceri cu gand sa risipesti in placerile tale. tz tz tz. : ))
Ce e cu accentul traducatorului? E american si a invatat limba romana? Daca da, o vorbeste perfect desi traducerea e subtire. Daca e roman, e penibil.
e român, dar a stat ceva vreme la studii în America.
4-5 ani? e imposibil sa te pricopsesti cu accent dupa atata vreme. in fine… nu asta conteaza, ci teologia lui, care din punctul meu de vedere nu e prea ok.
Se intampla sa imprumuti amprenta limbii straine pe care o practici. Italiana spre exemplu e si mai contagioasa, mi s-a intamplat sa nu ma pot controla si sa articulez cuvintele cu accentul pe prima parte a cuvintelor si sa utilizez melodicitatea italiana. Deci nu este prefacatorie, ci reflex natural care rezulta in urma utilizarii doar a unei limbi straine. Traducerea este slabuta, prea multa parafrazare si mai vorbeste si rar 🙂
Nu am urmarit pana la final, se pare ca la inceput accentul american e mai puternic, apoi il cam pierde. Nu e o traducere grozava, dar nici foarte slaba. Baiatul se straduieste, cred ca live suna mai bine decat pe computer. Nu e usor sa traduci in fata unei audiente asa mari. Cut him some slack guys
O fi vorba de ideea că trebuie să înţelegem acum şi aici tot ce mişcă sau stă încremenit în universul credinţei. Câtă vreme după fiecare „Aha!” mai urmează un „Totuşi…” ceva nu e în regulă cu noi, adică sigur nu suntem pe lumea ailaltă sau încă nu suntem creştini adevăraţi.
Reblogged this on Persona and commented:
Daca ne putem da mai destepti ca Dumnezeu, de ce sa nu incercam?
Eventual, Îl învăţăm şi puţină teologie, ca să ştie şi El ce înseamnă să fie Dumnezeu …
Si au fost si bannere mari cu aceasta intrebare pe afisul de promovare in statiile de tramvai din Oradea… 🙂 Aici viata nu e chiar asa… dionisiaca. 🙂
E cazul să vă compătimesc?
Om vorbi cind om mai avea timp… 🙂
Aha, l-am reperat. Se pare ca e pastor la Oradea si il cheama Cristian Sonea. Oare cat o fi studiat in State de o fi dobandit accentul asta ca si eu am trecut pe-acolo (in Anglia am stat si mai mult) si totusi reusesc sa vorbesc romaneste. L-am vazut predicand pe site-ul bisericii Speranta si nu reusesc sa-mi dau seama pe cine imita pentru ca e clar ca face eforturi disperate sa nu fie el insusi. Cine ma ajuta sa-si dea un 10 cu felicitari! Raman la parerea mea. Tanarul e penibil, dar din pacate e reprezentativ pentru o intreaga generatie de clone ce bantuie prin amvoanele multor biserici – victime. Aceste personaje traverseaza o criza de identitate pe care nu ar trebui sa o transfere ascultatorilor nevinovati.
Toata admiratia pentru stoicismul membrilor acestei biserici…relevante.
Oh, si apropos de Voddie Baucham, exista voci care sustin ca in ciuda pozitiei sale teologice conservatoare, mesajul sau are unele accente moralizator-semi-pelagiene. Paregzampl, se pare ca este un fan al lui Finney si al valorilor americane traditionale si mai putin al sistemului de valori definit clar de Cristos. Cu toate acestea, e un bun vorbitor si are o reputatie destul de solida in cercurile conservatoare americane.
Nu-ti fie cu suparare faithman, dar din spatele anonimatului nu mi se pare ca e fair sa emiti pareri de acest fel despre persoane pe care le identifici cu nume si prenume. In astfel de cazuri, omul nici macar nu ar avea cui sa-i raspunda …
Ok, Dyo. Nu e cu suparare. Candva am sa postez cu numele meu real insa pentru moment nu am considerat ca are vreo relevanta cine sunt ci mai degraba ce am de zis. Si ce am zis am zis. Raman la convingerea ca astfel de personaje, suspecte de un afect penibil, ne compromit tocmai in ochii celor pe care ne straduim sa-i slujim. Cred ca o cerinta minima pentru un slujitor este slujirea in adevar. Ceea ce inseamna nu numai sa propovaduiesti adevarul ci si sa fii adevarat. Ori clonarea unei alte personalitati (din orice ratiuni: pecuniare, de super-ego sau ca si rezultat al unei dileme identitare) nu poate decat sa discrediteze. Ah, si inca ceva. De obicei o fatza cere un nume. Odata ce te expui public identitatea ta nu mai poate ramane privata. Postarea clipului presupune devoalarea implicita a identitatii „eroilor” de la Oradea. De asemenea, daca omul doreste sa raspunda, sa dea click pe butonul „Raspunde”.
steven furtick
Expunerea este subtire ca si continut, iar timpul de traducere o lungeste cu 300% 🙂 . Ma gandesc daca nu cumva este adresata celor care nu cunostiinte biblice deloc, poate pentru aceia are o rezonanta. Regret dar nu am avut rabdare sa ascult toata expunerea, probabil fara traducere as fi inteles mai bine decat in forma actuala 🙂
faithman,
e trist ca am ajuns sa criticam si noi ceea ce ne e mai la indemana fara sa putem si iubi intre timp. La ce bun? Sau altfel: la al cui bun? Fara dragoste nu suntem decat un chimval zanganitor. Daca vrem sa indreptam pe altii, poate ca ne-ar pasa mai mult de ceea ce va ajunge la urechile lor (sa stiti ca e foarte simplu sa ajunga) ca sa ii indrepte intr-adevar. Dar depinde ce dorim sa facem cu ceea ce avem de spus.
Eu unul sunt adeptul comentariilor anonime, nu de alta, dar sunt cele mai sincere. Prefer să mi se spună verde-n față (adică pe net) anumite chestii, decât să fiu luat cu mieroșaguri amețite (ce se vor sfaturi duhovnicești) spuse față-n față. Puțini sunt oamenii care îți spun în față ceea ce au de spus (cu sinceritate, naturalețe și bun-simț), iar aspectul personal – în anumite privințe – poate dăuna. În cazul în care Cristian Sonea se simte vizat de comentariile lui Faithman (adică socotește că omul are dreptate în privința problemelor de traducere), atunci să facă bine să și le rezolve. Dacă nu, nu. Pe de altă parte, nu cred că un slujitor al lui Dumnezeu are nevoie de calmante injectabile în urma unor comentarii de pe net, iar dacă are atunci să se lase de slujire că nu-i pentru el.
Eu cred ca de aia avem pe lumea asta un nume si un prenume … pentru a le folosi ca atare. Iar sinceritatea care nu poate sa treaca bariera unei identitati asumate e neconvingatoare. Nu am nimic impotriva comentatorilor anonimi – e dreptul lor sa isi protejeze identitatea dupa cum cred ei de cuviinta; semnalez doar ca in dezbateri, polemici si mai ales in acuze, anonimul se foloseste de un handicap al celui adresat cu nume si prenume, iar acest lucru este unfair. E ca o disputa intre un lunetist ascuns in liziera padurii si pistolarul aflat in camp deschis … nu se cade, dragilor.
Fiecare cu părerea lui, nu se moare din asta. Nu văd de ce criticile anonime ar putea fi lipsite de onestitate (mai ales dacă țintesc aspecte valide). Nu sunt de acord cu injurii și alte apelative folosite pe unele bloguri de genul celor administrate de Alin Cristea, de pildă. Alea nu ajută deloc nici măcar când sunt însoțite de cartea de identitate a producătorului. Până la urmă, ce preferi: o critică anonimă aspră, însă decentă, sau o calamitate urât mirositoare gen Alin Cristea? Eu unul o prefer pe prima – ar trebui să mă ajute la o introspecție cât de cât. A doua nu mă ajută chiar cu nimic.
Prefer sa stiu cu cine discut, de regula, dar nu fac un capat de tara din asta. Critica constructiva imi este de folos; nu prea inteleg cum se impaca constructivitatea asta cu absenta unei relatii deschise intre cel ce critica si cel ce o primeste. E un drum cu sens unic; nu ma dau in vant dupa asa ceva.
Problema predicatorilor americani e că nu se pot plia pe constituția narativă ce ne definește ca nație. Ne plac poveștile, iar când ascultăm Scriptura, tot povești vrem să auzim. Îmi zicea cineva deunăzi că reține mai bine o predică povestită (cu textul biblic în față, adică o predică expozitivă însă nu hiper structurată pe puncte și subpuncte) decât una „lucrată” homiletic și declamată cu emfază și aplomb. Vreau să ascult și eu un predicator care vorbește normal, nu forțat, nu pozând, nu strivit de convențiile de imagine întipărite în subconștientul comunităților noastre. Popii (nu toți) ortodocși dacă nu vorbesc mieros, pe nas, într-o gamă minoră, iar uneori cântat nu-i bine; tot așa, la noi, păstorii dacă nu țin Biblia în dreptul inimii când se suie la amvon, nu zbiară, nu transpiră, nu se uită la ceas (ca să nu termine la vreme) și nu-și tamponează fruntea asudată cu batista din dotare nu-s buni lucrători… La penticostali dă bine să și plângi un pic (ba chiar mai mult) după cum îmi spunea recent un amic penticostal nefăcând haz de necaz și fiind îngrijorat de-a dreptul de lista „calităților” impuse neoficial predicatorilor.
serios? de cate ori ai vazut tu un pastor penti plangand? ca eu am vazut fff rar si de mult. cu impunerea neoficiala a calitatilor, cred ca bati campii.
Măi, dar supărată mai ești… Atâta bai să fie în bisericile evanghelice din România: că bat eu câmpii.
Internetul nu este cel mai bun context pentru o relație deschisă între cel ce critică și cel criticat, cred eu. E mult prea plat (probabil din cauza monitorului…), perspectivele pe care le oferă – deși multe (prea multe) sunt lipsite de… nu știu cum să-i zic… apropierea unei discuții față-n față. Poate că greșesc eu, dar discuția față-n față de la computer nu-i tot una cu cea față-n față fără ecran (și milioanele de privitori dintre care cei mai mulți habar n-au despre ce e vorba, dar totuși se simt datori să comenteze). Dar, cum zici, n-are rost să facem capăt de țară din asta.
Acea biserica este in Romania? Vad ca a fost importat modelul de peste ocean cu succes. Aducem si formele si fondul de acolo. Din pacate. Biserica a devenit o mega corporatie cu reprezentante in diferite tari ale lumii.
Nu am inteles de ce trebuie sa vina un pastor vorbitor de limba engleza sa ne spuna aceleasi lucruri pe care le-ar putea spune zeci de ai nostrii. Doar ca sa justifice niste cheltuieli? O plimbatura fara rost pentru a rosti mereu si mereu aceleasi fraze, altoite mai nou cu opinii vis-a-vis de creatie/evolutie ale „omului lui Dumnezeu” care n-are ceva mai bun de facut decat sa alimenteze aceasta controversa care este una strict culturala si nicidecum stiintifica.
Umanistul secular, evolutionistul prin excelenta a devenit brusc dusmanul credintei pt ca nu mai lasa gandirea mitologica sa ii guverneze viata si mintea.
Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El. (Eccleziastul 3:14)