Observ că nici n-am intrat bine ȋn pȃine pe serialul despre fundamentalism, că deja mi-am şi făcut un prieten ȋn persoana lui Rădoi Nicolae. Ȋntr-o postare pe care, fie-mi iertat, nu cred că a scris-o el, acesta reacţionează ȋn spirit – cum altfel? – fundamentalist la cele expuse de mine ȋn primele episoade (da, ştiu, trebuie să ȋl duc mai departe, răbdare …).
Voi trece peste inexactităţile (dezinformări?) legate de persoana mea: nu sunt inginer şi nu mi-am trăit viaţa printre utilaje agricole (verile petrecute in copilărie la adunatul fȃnului nu se pun: foloseam furci). Ca un element suplimentar de culoare ȋn ale felului deficitar ȋn care autorul şi-a făcut temele, ȋn textul iniţial m-a plasat ȋn Mediaş; noroc că s-a descoperit un binevoitor să ȋi corecteze neştiinţa.
Nu cred că a citit toate cele patru episoade ale serialului meu, altfel ar fi observat că unele dintre iritările sale își găsesc răspunsul în ultimul dintre ele. Linkul furnizat de domnia sa referă episodul doi.
Ȋi recunosc autorului dreptul de a folosi de o abordare pamfletară a subiectului (deşi asta va impieta asupra şanselor de a ne angaja ȋntr-un dialog real pe tema fundamentalismului): sunt “deştept” aşadar, am veleităţi de teolog (fie, primesc: acu’ să vă văd!), sug “la ţȃţa murdară a mişcării bisericilor emergente” (nu dai un premiu şi pentru lirismul unor postări evanghelice, Alin?) şi, purtat fiind de pasiuni medievale(!), ȋmi ȋncerc şi eu sabia ȋmpotriva unui curent demn de cinste …
Cu “paranoic”, recunosc, mă descurc mai greu. Nu ȋnţeleg acest tip de apologetică, pus ȋn slujba apărării fundamentaliştilor (şi a puritanilor), citez: “educați, voioși, atletici, echilibrați, plini de viață, afectuoși”.
Recitiţi postarea de pe blogul lui Nicoale Rădoi (AICI) şi spuneţi-mi apoi că el este „educat, voios, atletic, echilibrat, plin de viață, afectuos”. Puteţi să citiţi ȋntreg blogul, ca să vă construiţi un argument solid. Ȋn caz că reuşiţi să dovediţi acest lucru, eu mă declar ȋnvins ȋn această dispută prin neprezentare …
dyo 
Cei care nu au o teologie a acumulării, a sedimentării şi a cristalizării teologice, respectiv o teologie a tradiţiei, vor pendula necesarmente fie spre fundamentalism (îngheţarea vieţi Duhului la o anumită perioadă istorică sau curent teologic) fie spre liberalism și melanjul cu „lumea” (renunţarea la perimetrul ortodoxiei teologice).
Nicolae Radoi pendulează spre fundamentalism. Într-un final, fără echilibru, toţi pendulăm, fără oprire.
Stimate Vasile, nu descrieți o pendulare, ci o nivelă de zidar – o meserie la fel de onorabilă ca și cea de șofer, cu competențe bine definite – pe o creastă de zid chinezesc. Echilibrul nu este neapărat nemișcare, poate mișcare imperceptibilă și necatastrofal, vremelnic și reversibil (asta ca să fim în trei puncte) scăpată de sub controlul unor amplitudini rapid amortizate. În orice caz, echilibrul admite impresia generală de mișcare uniformă cu țel bine definit (uneori aplauze, alteori doar terra ferma fără reflectoare). Asocierea cu tradiția nu cred că favorizează automat echilibrul acesta dinamic (pe care, evident, l-aș propune ca model pentru acumularea teologică, diferită de acreția teologică haotică sau de eterna reîntoarcere a erorilor), pentru că oferă tentația puternică a punctului fix, real, imaginar sau doar fantasmatic-ideologic. De asemenea, cred că o schematizare a mișcării evanghelice (în sensul transconfesional, cel decelabil în orice tradiție, oricât de veche sau de recentă) prin polarizarea fundamentalism-liberalism este doar atât – o schematizare care servește unui scop mult prea limitat.
ha! blogul lui rădoi tipic pentru ilustratia cu care defilează: sau şofer de camion sau camion. i se poate ura: ţine banda! dar nimic mai mult… o sa moara in acelasi camion a fundamentalismului care nu mai are legătură cu realitatea. seamănă cu jiji becali din pontul aista di videre.
Combate tare, dom’le!
Pacat de reclama involuntara pe care i-o faci bagandu-l in seama.
Scriitura lui se reduce in fapt la o simpla injuratura.
Poate ca nu e involuntară reclama asta. 😉 Ce să-i faci, sunt blogger, nu sfânt!
Acum serios: e și aceasta o reacție de consemnat la catastif, bună, proastă … judecați voi.
Înjurătura rădoinicolaesceană e simplă, nu simplistă… 🙂
Si care ar fi alternativa la fundamentalismul lui Radoi? Teologia care se schimba in functie de vremuri .Asa se intelege din comentariile de mai sus.Si fundamentalism nu inseamna chiar „inghetarea vietii Duhului ‘cum spune Vasile.
Mie mi se pare ca nu exista alternative mai proaste la fundamentalismul lui N. Radoi.
Da aveti dreptate.”Fundamentalismul biblic” ne invata ca atunci ,cand cineva are de reprosat ceva ,cuiva ,merge si ii spune „intre patru ochi”.Va intreb ,a venit Radoi la dv,sau v-a contactat in vreun fel ,sa va spuna nemultumirile fata de dv?
Pe de alta parte ,stiu ca atunci cand auzim lucruri rele despre noi ,ne facem o „mea culpa”,in limbaj biblic,o cercetare de sine ,sa vedem daca nu cumva e adevarat cele auzite .Si ,eventual sa ne pocaim inaintea Domnului.
In schimb ,prin postarea dv si comentariile urmate ,a urmat o „executie publica” a lui Radoi.
Iata ca exista o alternativa alternativa la fel de proasta ca a lui Radoi.
1. Nu, n-a venit.
2. M-am cercetat si pot sa iti spun ca nu sunt adevarate cele auzite.
3. Unde vezi executie publica? In timp ce el a putut folosi fara sa-l traga nimeni de maneca cuvinte care fac de rusine orice discurs pocaiesc, chiar fundamentalist, te rog sa imi arati cu ce expresii nepotrivite l-am executat eu pe dumnealui.
V-am cerut voua sa judecati starea de fapt; daca asta este alternativa proasta la care faci tu referire … eu nu mai am de spus nimic in aceasta privinta.