Învierea morților sau adormirea celor vii?


Constat, nu fără o anume surprindere (și amărăciune în același timp), cât de puțin este prezentă învățătura despre învierea morților în mărturisirea evanghelică autohtonă. Este predicată la înmormântări și, prin ricoșeu față de cea a lui Cristos, la Paști.

În rest … liniște. Aceeași liniște o observ și prin cărți de teologie. Găsesc autori de lucrări cu privire la escatologie care abia amintesc despre înviere (de ex. Ladd, Montgomery). Hoekema este ceva mai detaliat, deși în Biblia și viitorul va fi preocupat mai mult de premilenismul dispensaționalist decât de “unul din elementele centrale ale escatologiei creștine”. Broșurica lui Cullmann (Nemurirea sufletului sau Ȋnvierea morților?) se topește într-o suspectă indiferență a autorilor evanghelici (în sensul cel mai larg al termenului) față de subiect.

Citesc un comentariu pe Corinteni al unui respectat și respectabil autor de studii biblice: alocă 75 de foi acoperirii femeii și doar patru secțiunii “Cum vor învia morții” din 1 Corinteni 15. Ne vorbește în 43 de foi despre capitolul 14 din epistolă, cel cu vorbirea în limbi (deși nu este penticostal), în timp ce învierii morților îi va aloca un total de doar 32 de file.

Un alt autor se pierde în detalierea capitolului șapte din carte (despre însurătoare, deh!) pentru ca la discuția despre înviere să ne expedieze obosit în câteva fraze savante … Un altul – și ajuns aici, chiar că mă las păgubaș – alocă subiectului o proporție de 8/200.

Dar …

„Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri” nu e un slogan bun de aruncat asupra unei lumi păcătoase, ci rodul pe care îl vom culege și noi în biserici pentru nepăsarea pe care am manifestat-o față de una dintre cele mai puternice afirmări a măreției și puterii lui Dumnezeu: credința că El își va întinde odată mâna peste țărână și va reda sufletelor noastre trupurile de odinioară, germinate în neputrezire, pentru a-i răsplăti fiecăruia după calea pe care o va fi urmat în această viață.

(Mai) Credem asta?

18 comentarii

      1. Şi-am făcut și hora… cu țipurituri!

        Dar de unul singur… Sau, mă rog, cu chitara în brațe, pe care o loveam precum un șaman, în timp ce mă învîrteam…

  1. …evanghelia lui Pavel este o evanghelie a rastignirii…evanghelia invierii va veni odata cu …Ez.37…intoarcerea lui Israel catre Dumnezeu si intoarcerea Lui Dumnezeu catre Israel …crestinismul dintre neamuri nu poate suporta si nici intelege doctrina invierii…

    1. Ultima dintre afirmatii este, de departe, o exagerare. Nu mi se pare ca gruparile crestine mesianice a facut prea multe in a afirma un crez limpede in aceasta privinta. Poate imi dovedesti contrariul …

      1. …ai putina rabdare…reasezarea tuturor lucrurilor prin cei doi maslini la lumina celor doua sfesnice, va aduce o schimbare totala in gindirea teologica…,,caci, daca lepadarea lor a adus impacarea lumii,ce va fi intoarcerea lor din nou,decit viata din morti,,…

  2. Invierea mortilor nu este o problema in dezbaterea de azi, e crezuta,inteleasa? ,insa baticul, glasolalia ,cravata,si dansul,astea’s subiecte relevante, „demne” de luat in seama, subiectele ce ne preocupa. Cullman a sesizat ca ne-am luat dupa filozofia elina cand un Augustin sau Vasile cel Mare credea ca sufletul e nemuritor. E greu sa te descotorosesti de bagajul a culturii care te-a format. Eu nu-i condamn,au avut si Parintii minusurile lor, de laudat la ei e ca se preocupau de subiecte importante, si teologia izvora din ortopraxie.

    1. Din partea ortodoxa și Kalomiros face aceleași observații cu privire la ispita elină în conceptualizarea vieții sufletului.
      Nu trebuie să fim prea duri cu Părinții: cred că au vrut să prevină un pericol mai mare care pândea antropologia creștină, anume acela care-i nega sufletului capacitatea de a experimenta ACUM realitatea lui Dumnezeu (în proporții de neprecizat, e o taină aici) chiar dezlipit de trup (adormit). E capcana în care cade (ironic, nu?) Cullman, din păcate, cu toate că pledoaria sa pentru înviere merită tot respectul. Kalomiros pretinde că ortodoxia a corectat problema prin accentul translatat pe persoană în discursul despre om, nu pe sufletul derivat conceptual din platonism. O fi așa, nu știu.
      În lumea baptistă românească dr. Alexa Popovici propune credincioșilor un tratat rezumativ intitulat (cum altfel) Nemurirea sufletului, victimă a aceleiași capcane eliniste. Păcat de atâta muncă!
      P.S. Ca să le fie clar tuturor: cred în faptul că sufletul supraviețuiește trupului, dar nu pentru că ar fi în esența nemuritor (sau de esență divină, cum credeau grecii păgâni), ci pentru că așa vrea Dumnezeu (El este Cel care îl păstrează în vederea învierii morților, a răsplătirii fiecăruia după faptele lui).

  3. Problema „muririi si a nemuririi” sufletului cred ca sta in modelul pe care-l adoptam dihotomist trup-suflet sau trihotomist trup-suflet-duh, in teologia rasariteana modelul adoptat este cel dihotomist trup-suflet, nemurirea nu implica preexistenta sufletului si este oarecum de esenta divina intrucat e „suflarea de viata” a lui Dumnezeu nu e facut dintr-o materie externa ca trupul, care-i luat din tarana, si n-as crede sa fie o capcana elinista mai ales ca exista destule tratate „Contra elinilor” in literatura patristica…

    1. rămîne de văzut cum un suflet creat prin om şi din om poate migra şi vieţui în lumea spirituală a lui dumnezeu. deasemenea cum poate acesta să ardă veşnic fără să se consume şi să trăiască veşnic sau să moară veşnic. interesant că pînă la macabei evreii nu au avut habar de rai. probabil din cauza revelaţiei progresive… 🙂

  4. In cel mai timpuriu credeu extra-biblic, lipseste ideea coborarii lui Christos in iad, judecata imediata de dupa moarte a pacatosilor (aceasta fiind pusa dupa venirea lui Christos) precum si chinul etern al acestora. Oare de ce?

    THE APOSTLES CREED

    Cc. 135 AD in Rome, in Greek language

    The Apostles’ Creed is the earliest extra-biblical Christian creed. The idea of Christ’s descending in hell, the after-death judgement and the endless torment of the sinners is not hinted. In Gaul, in the fifth century, the phrase „he descended into hell” came into the creed.

    „I believe in God, the Father Almighty; and in Jesus Christ, his only begotten Son, our Lord, who was born of the Virgin Mary by the Holy Ghost, was crucified under Pontius Pilate, buried, rose from the dead on the third day, ascended to the heavens, and sits on the right hand of the Father; whence he will come, to judge the living and the dead: and in the Holy Spirit; the holy church; the remission of sins; and the resurrection of the body.”

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s