Ȋnvierea morţilor sau adormirea celor vii? (încă una ș-am plecat)


Răsfoiesc “Să ne cunoaştem crezul” de Iosif Ţon, să văd dacă afirmaţiile mele de sȃmbătă – cam generale şi, tocmai de aceea, contestabile – sunt sau nu infirmate de acest demers de referinţă al acestui (ȋncă) influent ȋnvăţător evanghelic.

Vreun capitol despre ȋnvierea morţilor? Nici vorbă!

Poate o secţiune ȋntr-un capitol mai larg, legat de cele viitoare? Nu …

Poate un recul pe această temă la (sub)capitolul dedicat Învierii Mȃntuitorului? Nţ!

Dar oare apare pe undeva prin carte expresia “ȋnvierea morţilor”? Nu am găsit dar, e adevărat, modulul pentru “Search” din creierul meu nu a reuşit să scaneze ȋncă toată cartea.

Poate găsiţi voi ce n-am aflat eu. Dacă e aşa, voi da o dezminţire, cu scuzele de rigoare. Pȃnă atunci rămȃne cum am stabilit. Adică nicicum.

16 comentarii

    1. Da asa este ai dreptate, vor ramane cartile lui la loc de cinste, adevarurile eterne nu mor. Am beneficiat multi ani de invataturile sale, dar ca penticostal la origini impartasesc doar unele din observatiile aduse lui. Dar cum sunt optimist cred ca va reveni asupra unor puncte care nu au o acoperire riguroasa biblica 🙂

      De ce crezi ca se evita dezbaterea doctrinei invierii mortilor? Intuiesc ca atunci cand ai deschis ciclul de articole aveai in vedere un anume motiv(sau mai multe).

      1. Deocamdată constat această carență în discursul teologic evanghelic de la noi (intuiesc că și prin alte părți este cam tot aceeași situație). Am eu niște prezumții cu privire la motivele care ne-au adus aici, dar e nevoie să le mai aprofundez un pic. Până atunci, aștept reacții care să-mi infirme sau, dimpotrivă, să-mi adeverească acuratețea observației mele.

      2. Dyo, eu as porni de la Cristologie. Pana la urma daca Cristos a inviat, si noi avem nadejdea asta. Intrebarea este: cine este Cristos …

      3. N-aș trece atat de repede peste Cristos a înviat; se pare ca erau unii corinteni care credeau ca poti primi acest lucru – ca element de baza al Evangheliei – si sa respingi totusi credinta in invierea mortilor, în favoarea credinței dominante în epocă, nemurirea sufletului (în esența lui divină, cum fusese definit de Platon). Pentru Învierea lui Cristos exista dovezi, martori; nu a vazut nimeni cum este învierea lui Pavel in trup de slava, a lui Apolo, a lui Chifa sau a mea (cazurile relatate în Matei 27:51-53 nu se califică,sunt de alt tip, altfel ei ar fi fost pârga celor adormiți, nu Cristos). Argumentațiile din 1 Cor 15 – peste care tocmai trecem la timpul de studiu din biserica noastra – adresează, printre altele, și această importantă provocare.
        În adevăr, este important să știm cine este Cristos și să avem o perspectivă cât mai largă asupra lucrării sale. Evanghelicii tind adesea să focalizeze totul pe ispășire, îndreptâțire sau, într-o singură suflare, satisfacție prin substituire. Celelalte aspecte ale lucrării lui Cristos – între care și Învierea – sunt adiacente Crucii, nu uitate, dar de importanță secundară. Astfel, creștinul poate să accepte că a murit odată cu Cristos, prin credința în jertfa lui, însă are dificultăți în a înțelege că lucrurile nu se opresc aici, că viața lui este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu și că așa va ramâne în veșnicie, că odată Înălțat și glorificat El va atrage la Sine pe toți oamenii … Când privesc în acest chip Evanghelia, problema nu este dacă ea poate sau nu să mă convingă cu oferta ei, ci dacă am suficient de multă încăpățânare și prostie să-i rezist. Pentru că Mântuitorul a declanșat prin TOT ce a făcut în urma Întrupării Sale un tzunami împotriva căruia trebuie să fiu nebun să încerc a mă împotrivi.
        Din păcate, am domesticit Evanghelia, am transformat-o într-un produs ca oricare altul, iar acum ne găsim în nefericita postura de a ne chinui să convingem. Cu ce?

      4. Inca o observatie: s-ar parea ca mediul evanghelic este mult mai receptiv in ce priveste escatologia la literalismul cu iz de SF al milenismelor (indeosebi cele dispensationaliste) care au facut sarea si piperul unor productii precum Left behind, decat la pasul absolut necesar care ce ne va asigura trecerea din natural in vesnicie, unul marturisit de biserica credincioasa inca din bunele ei inceputuri …

  1. Unul dintre citatele des intalnite in apararea ideii ca mortii mor doar cu trupul, nu si cu sufletul si prin urmare sufletul nu moare si nici nu invie, ci numai trupul cu care se „reuneste”, este Matei 10:28. Legat de mesajul acestui verset, am descoperit o redare foarte interesanta a versetului din Matei 10:28, pe e.catena.
    Matt. 10:28 – NIV, NAB – in First Apology of Justin

    and, „Fear not them that kill you, and after that can do no more; but fear Him who after death is able to cast both soul and body into hell.”[43]

    Este cel mai vechi citat al Matei 10:28, scris inainte de anul 160. Este foarte interesanta aceasta redare a versetului, mai ales ca este sustinut atat de contextul mai larg care spune „iar cine-şi pierde sufletul („psyche” in textul grec, Biblia Ortodoxa reda aici corect) lui pentru Mine îl va găsi” (deci sufletul e muritor, caci ce pierzi nu il poti pastra, insa se poate recastiga). In textul grec al lui Iustin in locul lui „hell” apare „gheena”. Pe de alta parte Matei 10:28 varinta Iustin Martirul, este foarte armonioasa cu Luca 12: 4. Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceasta n-au ce să mai facă.
    5. Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeţi.
    Se naste intrebarea, nu cumva textul lui Matei 10:28 a fost „reformulat” inspre sustinerea doctrinei nemuririi sufletului? Nu este singurul text care apare „altfel” la Iustin Martirul, de aceea putem presupune ca chiar el sa fi fost primul care sa fi „jonglat” un pic cu textul formuland „atat trupul cat si sufletul” (care vedem la Luca 12:4,5 nu apare si probabil sa nu fi fost nici la originalul lui Matei 10:28), dupa care un altul (probabil un ucenic), vazand curajul lui Iustin de a modifica textul, sa fi prins curaj sa faca si el o reformulare care ulterior a devenit textul standardizat pe care il avem astazi. Iustin Martirul si Filozoful s-a stabilit la Roma si a format o scoala teologica, care a putut influenta in sens negativ viziunea despre suflet, el sustinand ca sufletul nu moare pana la judecata definitiva si abia atunci va fi anihilat, pana atunci fiind constient.

  2. Iata o marturie socanta in ultima rugaciune a episcopului martir Policarp al Smirmei (secolul II), liderul intregului rasarit, undeva pe la anul 155 sau 156, in care se spune ca sufletul invie impreuna cu trupul. Unde s-a rupt firul? Sau sa afirmam ca Policarp este gresit?
    „Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului Tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa Ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei Tale: Te preamaresc, că m-ai socotit vrednic pentru aceasta zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor Tăi, în paharul Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul Sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei Tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum Tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea Te laud, te preamăresc si te slăvesc vesnic, prin al Tau Mare Preot ceresc, Fiul Tău drag, Isus Christos. Prin El si impreuna cu El, a Ta este slava luminoasa, in Duhul Sfant acum şi în eternitatea care va veni. Amin.” Varianta Episcopului Eusebiu de Cesareea, Istoria Eclesiastica

  3. O alta problema ce poate fi sesizata aici este redarea diferita din Luca 23:43 la Codexul Curetonian (sec V):
    „Amen, I say to thee to-day that with me thou shalt be in the Garden of Eden.'”–F. C. Burkitt, „The Curetonian Version of the Four Gospels,” Vol. I, Cambridge, 1904
    ” I say today to you, you will be with me in paradise. „The manuscript gets its curious name from being edited and published by William Cureton in 1858. The manuscript was among a mass of manuscripts brought in 1842 from a Syrian monastery in the Wadi Natroun, Lower Egypt, as the result of a series of negotiations that had been under way for some time; it is conserved in the British Library. Cureton recognized that the Old Syriac text of the gospels was significantly different from any known at the time. He dated the manuscript fragments to the fifth century; the text, which may be as early as the second century, is written in the oldest and classical form of the Syriac alphabet, called Esṭrangelā, without vowel points.[7]” Curetonian Gospels – Wikipedia.

    Varianta din Textul Curetonian nu este singulara: „In Luke 23:43 the variant I say today to you, you will be with me in paradise supported only by unspaced dot in Codex Vaticanus and lack of punctuation in earlier Greek MSS” Curetonian Gospels – Wikipedia
    „Early Greek manuscripts had no punctuation, but occasionally it is found in some MSS, and this is the case here, where B (the Vatican 1209) has a lower point ((hypostigme) after semeron. Regarding the punctuation used by this MS, it was noted that in general „B has the higher point as a period, the lower point for a shorter pause.” (A. T. Robertson, „A Grammar of the Greek New Testament,” Nashville, 1934, p. 242) The ink of the uncial letters in codex B was at one time a faded brown color, and in a later
    century a scribe traced over many of the letters and punctuation marks.
    However, in Luke 23:43 the ink of the lower point is the same as the letters of the text, and thus it can be traced back to the fourth century C.E.
    The Vatican 1209 uses punctuation marks also in other places. Thus, at Romans 8:5, ABCL and 26 cursives have a point after sarka.” Luke 23:43 – Where does the comma go?
    John Albu, 1996

    Domnul Isus n-avea cum sa fie deja in paradis in seara rastignirii, deoarece dupa inviere el a spus „inca nu m-am suit la Tatal meu” (Ioan 20:17), iar un alt paradis, fara Tatal, este de neconceput. Actualul text al lui Luca 23:43 cu mersul automat in rai in seara rastignirii a fost standardizat gresit, in ciuda evidentelor contextuale si manuscriptice.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s