Cina cea fără de taină (6)


„…să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea …”

1 Corinteni 11:24,25

Să fie ca şi cum ai rememora ceva ce s-ar putea să uiţi? E mai mult de atȃt. Acelaşi cuvȃnt al pomenirii este folosit şi de autorul epistolei către Evrei cȃnd vine vorba de aducerea aminte a păcatelor. Aducerea aminte a păcatelor era reȋnoită din an ȋn an, deşi ȋn tot acest timp ele nu erau ispăşite (sȃngele ţapilor nu putea face asta), ci trecute de Dumnezeu cu vederea …

Nu Mă treceţi cu vederea: dimpotrivă, mȃncaţi şi beţi spre pomenirea Mea.

Pomenirea avea darul de a-l expune pe cel ce participa la eveniment trăirilor primordiale asociate unui trecut la care el nu mai avea acces. Mestecȃnd la masa pascală ciudata pastă făcută dintr-un mix excentric de ierburi şi arome  evreul, de la mic la mare, simţea ȋn gura-i străpezită amărăciunea robiei strămoşilor lui. Mȃnca apoi mielul fript şi bea din vinul promisiunii ce-şi aştepta ȋmplinirea ȋn Canaan. Amărăciunea de pe chip i se tranfosrm în plăcere, în bucurie … Pomenirea pascală evreiscă ȋnsemna pentru cel participa la această sărbătoare nu doar o masă comemorativă ȋn cinstea unor fapte despre care citeşti ȋn cărţi, ci identificarea ȋn plan existenţial cu cei ce au fost parte a desfăşurării acelor fapte.

Adică, ȋn termeni ceva mai noi, masa pascală era ȋmpărtăşirea cu destinul poporului evreu răscumpărat, pe drumul de la crunta robie egipteană la slujirea singurului Dumnezeu adevărat, Cel ce merită ȋn adevăr toată slava şi mărirea …

Cȃnd privesc la Cină ca la o pomenire, ȋn sensul evreiesc al termenului sugerat mai sus, ȋnţeleg de ce ea este ȋmpărtăşirea cu trupul şi sȃngele Mȃntuitorului: mă face şi pe mine un martor al Crucii, unul deloc pasiv din moment ce mărturisesc că am murit şi eu ȋmpreună cu El, fiind apoi, tot ȋn El, adus la viaţă …

De aceea desconsiderarea ei, prin participarea mea indolentă sau prin absenţă, se resimte ȋn primul rȃnd ȋn viaţa mea. Sufăr din pricina asta. Am ratat ȋncă o mărturie, ȋncă o ocazie de a retrăi alături de Mȃntuitorul meu măreţia Jertfei. Nu-mi pot permite un astfel de lux.

11 gânduri despre “Cina cea fără de taină (6)

  1. Multumesc, Dyo, pentru aceasta serie de reflectii pe tema Euharistiei.
    Imi amintesc din vremea copilariei evlavia cu care evanghelicii, chiar in absenta unei teologii adecvate, se raportau la acest act sacramental. Din pacate, acele vremuri sunt demult trecute si ce vadem acum este o veritabila batjocura.
    Dumnezeu sa aiba mila de noi toti!

  2. Fără euharistie nu există biserică. Dacă se mântuie omul întreg avem nevoie de Cristosul întreg. Nu umblăm cu ocaua mică şi jumătăţi de măsură monofizite sau docetice pe aici.

  3. „54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
    55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
    56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
    57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
    58. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.”
    (Ioan 6:54-58)

  4. „Cȃnd privesc la Cină ca la o pomenire, ȋn sensul evreiesc al termenului sugerat mai sus, ȋnţeleg de ce ea este ȋmpărtăşirea cu trupul şi sȃngele Mȃntuitorului”.
    Numai ca ce-ti da tie pastorul la „Cina” este simbol; cu asta te impatrtasesti chiar daca iti amintesti, evlavios, de Hristos.

  5. @Am ratat ȋncă o mărturie, ȋncă o ocazie de a retrăi alături de Mȃntuitorul meu măreţia Jertfei. Nu-mi pot permite un astfel de lux.

    Marturia o depunem in fata oamenilor si e expresia unei realitati duhovnicesti.

    Aceasta „retraire” a Jertfei, are loc la nivel sufletesc si trupesc in cadrul Cinei. E ceva!

    La nivel duhovnicesc; traiesti fiecare clipa prin aceasta Jertfa si te inchini Celui ce a adus-o. Nefiind limitat, de locatie, de sarbatoare sau alti oameni.

  6. Ce spune Ioan Cadar? Ioan 6 este despre euharistie? N-am auzit așa ceva până acuma. Eu credeam că se interpretează spiritual sau alegoric sau cumva altcumva dar nu cum scrie.

    1. Ioan Cadar își poate permite să citească Ioan 6 altfel decât evanghelicii: el este ortodox.
      În ce mă privește, eu citesc aceste lucruri ca fiind adresate în cheie spirituală, dar, chiar și așa, nu cred că sunt Euharistice.

  7. Dyo, trebuie citit bine Ioan 6. Să vedem ce zice Isus, de câte ori zice ceea ce zice, pe cine enervează ce zice, de ce enervează pe cei ce enervează, cum răspunde Isus enervării celor ce se enervează, ce fac după aceea cei ce se enervează, ce îi întreabă Isus pe apostoli după ce ceilalți ucenici mai slabi de inimă pleacă. Toate aceste întrebări ne-ar putea ajuta să înțelegem dacă Isus a spus ceea ce a spus sau dacă a spus ceea ce n-a spus.

    1. Ai uitat să menționezi faptul că Evanghelia lui Ioan, o carte în care materialul ideatic subordonează până și curgerea timpului (a ceasului, dacă vrei), cere o permanentă relaționare a părților cu întregul. Tocmai într-un astfel de demers de relaționare m-am simțit nevoit să renunț la o perspectivă euharistică, și asta nu pentru una mai confortabilă, ci pentru una care mă îngrozește de-a binelea: simt că se vorbește despre o hrană mult prea tare pentru mine, că sunt departe de a fi înțeles cuvintele lui Isus, că poate ele nici nu trebuie înțelese într-o matrice propozițională, ci într-una existențială (așa cum nu vei înțelege niciodată din cărți gustul savarinei, ci pur și simplu tre’ să o mănânci dacă vrei s-o cunoști) …
      Să înțelegem dacă Isus a spus ceva anume, ce anume … sau să primim? Ciudat: ucenicii n-au înțeles mai nimic din ce le spunea Învățătorul lor, dar primeau din partea Lui fiecare cuvințel … Încă mai reflectez la chestia cu receptivitatea: cred că Pleșu doar a creionat problema în linii generale, dar sunt atâtea variabile pe care încă mai avem de le alăturat problemei de fond!

  8. Dyo, ce spui tu spui bine.

    „simt că se vorbește despre o hrană mult prea tare pentru mine” – trupul lui Cristos este acea hrană prea tare pe care mai toți refuză să o ia, pentru că este un foc viu pentru cel ce îl ia în chip nevrednic; cel ce mănâncă trupul lui Cristos în chip nevrednic se face vinovat de trupul lui Cristos. La fel și cu sângele. Cum trebuia să spună altlfel apostolul pentru ca să înțelegem? De câte ori trebuia să repede Cristos în Ioan 6 pentru ca noi să înțelegem? A repetat de 5 ori. A șasea oară am fi primit hrana mult prea tare care este trupul și sângele Lui fără de care nu putem avea viață în noi? Da, este o hrană mult prea tare și pentru mine.

    „nu vei înțelege niciodată din cărți gustul savarinei, ci pur și simplu tre’ să o mănânci dacă vrei s-o cunoști” – concord. Degeaba vom da copiilor simbolul unei savarine (să zicem, în formă de plastic chinezesc), gustul îl vor experimenta doar când savarina pe bune le va atinge papilele gustative. Degeaba vom simboliza noi trupul și sângele lui Cristos. Asta ar merge cu un Cristos monofizit, dar un Cristos calcedonian este întrupat, și își dă (nu doar și-a dat!) trupul și sângele pentru viața lumii. Degeaba teoretizăm 5 Perspective despre Savarină la editura Casa Cărții. Scrie deja în Carte care e „perspectiva” corectă. Dar perspectiva e prea tare și oamenii tot vor să o mai înmoiaie, și nu de la Luther și Zwingli, ci chiar de pe vremea apostolilor. Cine citește epistolele lui Ioan să priceapă bine avertizările de tip anatema pe care le face apostolul iubirii. Căci altfel s-ar putea să luăm pâinea și vinul în chip nevrednic și să nu deosebim că e trupul și sângele Domnului, că apostolul spune asta, nu eu, și astfel ne vom face vinovați nu de profanarea rodului viței și de grâu măcinat și copt, ci ne vom face vinovați de trupul și sângele Domnului.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s