Mă întreb și eu de ce protestantul – vorbesc aici în sensul cel mai larg al termenului – nu poate înghiți istoria anterioară propriei sale intrări în scenă, decât în porții foarte mici, extrem de selectiv, prejudiciat de o grămadă de mofturi legate de ceea ce nu îi cade bine la dogmă din gândirea celor care (ironic, nu?) i-au furnizat totuși prețioasa Biblie. Încerc și un răspuns: pentru că dogma nu are istorie, nu este vie, ci încremenită în slovă, captivă textului sacru, așteptând un curajos cavaler care să vină cu sulița bunului cuget în mâini, să biruie balaurul iconodul și să o ia de nevastă pentru vecie …
Teofil ne propune o asumare a despărțirii a apelor: pe aici curge o istorie complicată, dincolo este dogma … Oricum apele au fost despărțite la Reformă, de ce să nu ne asumăm consecințele acestui fapt până la capăt? A rămas doar Scriptura, Sola prin excelență, ca punct de reper, stâncă pe care ne-am cocoțat și de pe care aruncăm îndărăt privire pline de dispreț (în cazuri fericite, de îngăduință) față de cele făcute și gândite de antemergătorii veacurilor întunecate.
Ah, dar Scriptura nu este clară! Ce ne facem? Deși scrutăm orizonturi diferite, pretindem că analizăm același amonte.
E limpede că pe calea asta nu vom ajunge la liman.
Nu spun să nu criticăm aspectele negative care s-au insinuat în practica și chiar în dogma Bisericii, dar nu aruncând cu pietre într-o istorie pe care o privim cu ochelari de cal (protestant) și din care înțelegem ce dorim și selectăm ce ne convine.
Există nenumărate deviații, care pot fi discutate, dar vreau să insist că istoria în ansamblu ar putea fi privită într-o lumină pozitivă, fie și numai pentru faptul că vorbim despre „mireasa lui Cristos”.
E drept că nu împărtășesc deloc impresia că Biblia e foarte clară. Și asta cu atât mai puțin în privința convingerilor mele pe care am impresia că Biblia le face foarte clare, dar alții sunt orbi și nu văd. Am văzut deja destui protestanți (și neoprotestanți) care ne-ar fi dus în rătăcire insistând mereu cât de clară e Biblia pentru ei. E de-ajuns un personaj mai influent (care scrie cărți sau apare în media) ca să afunde o grămadă de comunități în „claritatea” interpretării lui.
(Teofil Stanciu, Despre înțelepciunea Bisericii)
De aceea cred că soluția, una care cere mult curaj din partea unui protestant (dacă e și neo, cu atât mai mult), este asumarea unei istorii unitare a gândirii creștine, începând chiar de la perioada apostolică. Istoria și dogma au curs împreună prin pământul Bisericii, cu bune și cu mai puțin bune. Ideile, doctrinele și credeurile nu au căzut din cer peste episcopii primelor veacuri de creștinism, ci s-au născut în proximitatea unor teribile lupte, nu puține dintre acestea plătite cu sânge de martir. Creștinii acelor veacuri au văzut altfel unele probleme ale omeniei noastre. Dar poate că nici omenia noastră nu mai este astăzi ce rea odată. Ne lipim tot mai mult de mașini și de căile certitudinii în epistemologie. Ne-am ajuns. Pentru ei, înaintașii noștri, Universul lui Dumnezeu era (încă) un inepuizabil izvor de uimire …
Istoria de atunci nu este a unei alte Biserici, a lor, a celor care au deviat încet cursul dogmelor până la excesele care au reclamat apariția unei Reforme. Selectivitatea protestantă este o buruiană păcătoasă care crește din abundență în solul lipsei de asumare a trecutului. Avem impresia că obiectivitatea Scripturii este suficientă pentru a ne bucura de un inepuizabil prezent continuu …
Eventual, jinduim la niște fantasme escatologice, cu teleportări în lumea cerului, cu cipuri și numere drăcești, milenii mai mult sau mai puțin literale, delimitându-ne cu vehemență de mileniile de cuget și faptă creștină cărora le datorăm atât de mult. Acest soi de ingratitudine nu are nimic de-a face cu creștinismul, iar perdanții cei mai de plâns suntem noi, doar noi …
Să bem, să mâncăm, căci mâine vom muri este doctrina tainică, nerostită (dar apărată cu atâta înverșunare!), a creștinului fără istorie …
… sau a lumii lui Darwin, dacă vă convine mai mult așa.
dyo 
Lăudabilă autocritica. Dar, din păcate, și Scriptura și istoria se interpretează.
Eu zic totuși „din fericire”. Mai ales că nici chiar hermeneutica nu este un domeniu static, imobil, pururea stabilizat al cugetului omenesc …
Reblogged this on Persona and commented:
Dyo, pe urmele lui Teo Stanciu, pune in discutie necesitatea inradacinarii istorice a crestinilor evanghelici, fara de care ei vor ramine, cum spune Scriptura, batuti incoace si incolo de orice vint de invatatura’. Doamne-ajuta!
eu nu mai incerc sa explic nimic (mint desigur) de cînd am asistat la o prezentare in care doi doctori in teologie, biblisti au demonstrat contrariul folosind bibliografie academica.
poate ar fi cazul sa nu mai facem cazul de interpretare si sa trecem la practica. in fond ea valideaza dogma. iar daca practica e moarta sau inexistenta, sa nu mai facem caz de dogma că suntem niște mari mincinosi. practica noastra nu confirma dogma what so ever!
am facut din biserica ceva ce dă din gură, ceva ce spune, în loc de ceva ce face ce nu face nimeni. drept urmare avem un dumnezeu limbut, de paradă, o paiață. și unii chiar se rup în figuri ca să fie șefi în astfel de aranjamente grotești.
(o fi innorat afară, că nu-mi explic altfel tonul…)
Ca un preambul aş putea face următoarea afirmaţie:
Ana şi Caiafa (fără nici o referire directă la Teofil Stanciu) ne propune o asumare a despărțirii apelor: pe aici curge o istorie complicată, dincolo este dogma … Oricum apele au fost despărțite la Cruce, de ce să nu ne asumăm consecințele acestui fapt până la capăt ? A rămas doar Învăţătura lui Hristos, Sola prin excelență, ca punct de reper, stâncă pe care ne-am cocoțat și de pe care aruncăm îndărăt priviri pline de dispreț (în cazuri fericite, de îngăduință) față de cele făcute și gândite de patriarhii iudei a veacurilor (iudaice) întunecate.
Ah, dar Învăţătura lui Hristos nu este clară! Ce ne facem? Deși scrutăm orizonturi diferite, pretindem că analizăm același amonte.
E limpede că pe calea asta nu vom ajunge la liman.
Deci ca o impresie:
Creştinismul primar nu avea istorie raportat la vechimea iudaismului ! Dar blama din toţi bojocii dreptul de autor !
Matei 23:29 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi,
Matei 23:30 şi ziceţi: Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
Matei 23:31 Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe prooroci.
Matei 23:32 Voi dar umpleţi măsura părinţilor voştri!
Matei 23:33 Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?
Matei 23:34 De aceea, iată, vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre, şi-i veţi prigoni din cetate în cetate;
Matei 23:35 ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar.
Oare ce L-o fi apucat pe Hristos să blameze chiar în halul acesta pe cei care i-au pus la dispoziţie Septuaginta din care El cita adeseori ? Îi blama pe cei a căror istorie era cel puţin milenară (1.513 B.C.E.).
Oare ce l-o fi apucat pe Pavel să spună să ieşim din mijlocul unora pe care ni-i descrie aproape cu amănunte:
2 Corinteni 6:14 Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?
2 Corinteni 6:15 Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?
2 Corinteni 6:16 Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”
2 Corinteni 6:17 De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice DOMNUL; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.
2 Corinteni 6:18 Eu vă voi fi Tată, şi voi îmi veţi fi fii şi fiice, zice DOMNUL Cel Atotputernic.”
Nu era prea pacifist fratele acesta al nostru Pavel, nu-i aşa ? Nu l-or fi mustrat fraţii pe Pavel că nu prea are iubire ?
Acuma, mai sfătuiţi-mă şi voi. Sunt prea radical ? Personajele citate de mine din Scriptură au fost excesiv de acide ? Nu am înţeles eu mesajul lor ?
Apropos; Ca o chestie care ar putea să pară cel puţin ciudată. Un anume tip de neoprotestantism trebuia să apară în zilele din urmă. Isus Hristos şi Apostolii ştiau foarte bine acest lucru încă de acum 2.000 de ani ! Ei au profeţit foarte clar acest lucru ! Deci sunt unii care au trebuit să apară în mod profetic !
Matei 13:24 Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui.
Matei 13:25 Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu, şi a plecat.
Matei 13:26 Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
Matei 13:27 Robii stăpânului casei au venit, şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?”
Matei 13:28 El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta. „Şi robii i-au zis: „Vrei dar să mergem s-o smulgem?”
Matei 13:29 „Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.
Matei 13:30 Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina, şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.”
………………………………………………………………………………………….
Matei 13:36 Atunci Isus a dat drumul noroadelor, şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El, şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.”
………………………………………………………………………………………….
Matei 13:37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună, este Fiul omului.
Matei 13:38 Ţarina, este lumea; sămânţa bună sunt fiii împărăţiei; neghina, sunt fiii Celui rău.
Matei 13:39 Vrăjmaşul, care a semănat-o, este Diavolul; secerişul, este sfârşitul veacului; secerătorii, sunt îngerii.
Matei 13:40 Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului.
Matei 13:41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din împărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea,
Matei 13:42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
Matei 13:43 Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.
Apostolul Pavel a anunţat un fenomen de apostazie:
Fapte 20:29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
Fapte 20:30 şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.
Ioan a anunţat că venise anticristul, şi odată cu el venise şi ceasul de pe urmă după care (după cum spunea Isus la Ioan 9:4) nimeni nu mai putea lucra (deci grâul trebuia să înţeleagă că trebuia să crească împreună cu neghina multă vreme), şi că el, anticristul, va aduce o noapte în sensul depărtării de învăţăturile corecte:
Ioan 9:4 Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.
Ioan 9:5 Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.”
1 Ioan 2:18 Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă (şi urma să vină noaptea spirituală).
1Ioan 2:19 Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri.
Din moment ce în această perioadă nimeni nu putea să lucreze, toţi cei care şi-au construit doctrinele în această perioadă au lucrat degeaba. Ele, doctrinele, din punctul de vedere al lui Hristos sunt nule!
Apoi nu uitaţi că Domnul lor Le-a spus să nu zmulgă neghina în această perioadă. Dar ei ce-au făcut ? N-au ţinut cont de porunca Domnului Isus şi au tăbărât care mai de care grămadă (ca la rugby) peste aşa zişii eretici, deşi ştim bine că nu aveau voie să facă acest lucru [puteţi revedea în acest sens care erau cele mai importante şi arzătoare subiecte pe ordinea de zi a tuturor Sinoadelor Ecumenice]. Evident, domnul lor este altul decât Isus Hristos, iar domnul lor i-a îndemnat să zmulgă neghina! Ceea ce nu este biblic deloc !!!
Apoi prorocul Isaia ne anunţă apariţia unui popor (muntele simbolizează credinţa, ADEVĂRUL) care va despărţi de pe acest munte grâul de neghină:
Isaia 2:2 Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei DOMNULUI va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el.
Isaia 2:3 Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: „Veniţi, să ne suim la muntele DOMNULUI, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul DOMNULUI.
Isaia 2:4 El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul.
Şi multe altele care, analizate cu seriozitate, rugăciune multă se văd a conţine foarte mult adevăr.
Poate mă-nşel dar cam aşa văd eu lucrurile.
Dio dragă, n-am ce face. Deşi mi-ai spus că mă complic n-am ce face. Eu zic că pare doar complicat dar este de o simplitate formidabilă !
Ba nu e simplu deloc, și o să-ți afirm asta în foarte puține cuvinte: ca să merite a ține seama de cuvintele lui Cristos, trebuie să știe de către tot poporul lui Dumnezeu cine este El (Fiul). Aceasta a fost, în linii mari, lupta primelor secole de creștinism, cu sinoade, martiraje și persecuții, cu ziceri și deziceri. Eu cred că este o istorie absolut necesară parcursului Bisericii spre desăvârșire.
Dyo, ma bucur de postarile, comentariile si luciditatea de care dai dovada. Apreciez spiritul critic care nu se impotmoleste in simplificarile noastre. Ceea ce m-a adus in acelasi punct in care esti a fost lectura urmatoare: http://www.polirom.ro/catalog/carte/traditia-crestina-vol-i-v-4113/. Imbogateste nespus de mult. Dan.
Dyo,
Eu zic să mai citeşti odată. Ceea ce spui tu nu este din Biblie. Aşa ai fost învăţat! Din cărţi, din tradiţie etc… dar nu din Biblie ! Dar, cum spuneam mai sus, gândeşte-te la faptul că Isus şi Apostolii ştiau foarte bine cum urma să fie traiectoria omenirii în perioada viitoare de 2.000 de ani de noapte spirituală (Ioan 11:35 Isus plângea). Şi plângea din mai multe motive. Ăsta e un alt subiect. Repet: Isus şi Apostolii spun asta şi nu un cărturar, fariseu sau saducheu.
N-ai citi deloc de grâu şi neghină ? Că trebuiau să crească împreună până la timpul secerişului ? N-ai citit nimic despre faptul că Isus a interzis smulgerea neghinei, dar tocmai acest lucru n-a fost respectat de către cea care se pretindea a fi Biserica lui Christos? N-ai citit nimic de acel ceas din urmă despre care spune Ioan în 1 Ioan 2:18, 19 ? Istoria nu confirmă pe deplin că toate acestea trebuiau respectate şi nu s-au respectat (mă refer la smulgerea neghinei) ? N-ai citi în:
2 Tesaloniceni 2:3 Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit LEPĂDAREA DE CREDINŢĂ, şi de a se descoperi omul fărădelegii (sau: omul păcatului), fiul pierzării,
Apropos. Nimeni nu se poate lăsa de credinţă dacă nu a avut credinţă. Deci acest pasaj se referă la credincioşi. Între ei se va întâmpla LEPĂDAREA DE CREDINŢĂ de care vorbea Pavel.
Istoria, nu confirmă ea faptul că au fost 2.000 de ani de ev mediu întunecat sau mai puţin întunecat dar totuşi ev mediu ? Cruciadele nu-ţi spun nimic ? Indulgenţele papale nu-ţi spun nimic ? Ichiziţia nu-ţi spune nimic ?
Observi de-a lungul timpului sau astăzi vre-un cât de mic pas al Bisericii (de fapt aşa zisa Biserică) spre desăvârşire ? De ce nu eşti sincer ? Lucrul acesta se vede că nu-i aşa de la o poştă !
Admit totuşi că aş putea să fiu şi într-o mare eroare ! Dacă asta te mai linişteşte 🙂
Eu cred ca dintre noi doi cel care are nevoie sa se linisteasca esti tu. Eu am probleme cu sinceritatea, dupa cum ai observat…
Totuşi Dyo, punctual, unde greşesc în expunerea mea? Toate sunt afirmaţii făcute de Isus şi de apostoli şi confirmate de istorie. Ceea ce spui tu este o afirmaţie făcută în termeni generali şi ştim foarte bine că afirmaţiile cu caracter general nu rezolvă niciodată problemele.
Punctual, este ceva în textul de mai sus în care n-am spus bine ceva? Adică, punctual, am afirmat ceva care nu este adevărat? Nu am putea analiza aceste lucruri punct cu punct?
Doar astea, nu mai multe.
E o problemă… Când începi un discurs care face diferența cu ceva gen „Părutu-ni-s-a Duhului Sfânt și mie”, e nevoie să arăți și ceva semne sau să ai o voce profetică, zguduitoare. Fără așa ceva, după câteva sute de ani de impecabile argumente acumulate, nu poți forma opinii total răsturnate față de două milenii de orthodoxie, care au bătut în cuie cel puțin unele idei greu de clătinat. Dar, dacă ar fi existat o masă critică de profeți care să spină adevărul, Israel s-ar fi lăsat vreodată convins că Isus e Mesia? Nu, pentru că nu acesta era planul lui Dumnezeu. Deci cred că e mai bine să faceți afirmații și raționamente (deși profeții nu fac așa ceva, ci pur și simplu știu și spun) fără să vă căutați confirmări în public, asta nu ar fi un semn de bun augur cu privire la veracitatea lor. Nu căutați adevărul precum Eclesiastul sau Solomon, deci aveți nevoie de fir direct dacă țintiți mai sus. Dacă vă rugați pentru a căpăta înțelegere, trebuie să fiți sigur că asta e voia lui Dumnezeu, mai ales dacă și vreți să spuneți lumii adevărul aflat, pe care milioane de creștini l-au ignorat până acum. Părerea mea – faceți cum credeți.
Agnusstick,
Eu nu caut ADEVĂRUL. Eu l-am găsit! Dar am înţeles de la voi că nu este indicat să dau aşa cu bâta-n baltă! Atunci când am spuns direct că ceea ce spun este ADEVĂRUL am fost luat imediat peste picior. Se vede acum că dacă cer părerea cuiva devin circumspect. Chiar nu mai ştiu cum să procedez. Dar, încă o dată-ţi spun. Ceea ce spun eu este ADEVĂRUL biblic curat! Însă o să vezi cum sar imediat ceilalţi de fund în sus şi îmi vor trage o muştruluială de să nu mă văd!
Deci fi liniştit. Eu mi-am însuşit ADEVĂRUL de la Ecleziastul şi de la Solomon şi de la Isus şi de la apostoli. Dacă ai fi citit textul pe care eu l-am scris ai fi văzut că ceea ce scriu eu este foarte bine argumentat. Dar, din păcate, se trece fugitiv peste text şi se doreşte a se face cât mai rapid un comentariu la modul general cum că aş fi într-o mare eroare, că milenii de nelinişti metafizice au fixat nişte concepte care autorizate fiind de patina timpului nu mai pot fi contrazise etc… etc…
Măi fraţilor! Eu am aflat ADEVĂRUL şi acest ADEVĂR m-a făcut într-adevăr liber!
Dar, aşa ca exemplu din Biblie, iată o scenă memorabilă:
Luca 22:66 Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au adunat împreună, şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis:
Luca 22:67 „Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede;
Luca 22:68 şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul.
Luca 22:69 De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.”
Luca 22:70 Toţi au zis: „Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi; da, sunt.”
Luca 22:71 Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.”
Marcu 14:55 Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; dar nu găseau nici una.
Marcu 14:56 Pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.
Marcu 14:57 Unii s-au sculat şi au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui, şi au zis:
Marcu 14:58 „Noi L-am auzit zicând: „Eu voi strica Templul acesta, făcut de mâini omeneşti, şi în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omeneşti.”
Marcu 14:59 Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.
Marcu 14:60 Atunci marele preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus, şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva Ta?”
Marcu 14:61 Isus tăcea, şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi, şi I-a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?”
Marcu 14:62 „Da, sunt,” i-a răspuns Isus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.”
Marcu 14:63 Atunci marele preot şi-a rupt hainele, şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?
Marcu 14:64 Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea.
Marcu 14:65 Şi unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii, şi să-I zică: „Prooroceşte!” Iar aprozii L-au primit în palme.
Şi ar mai fi un pasaj la care eu ţin foarte mult:
Fapte 28:20 De aceea, v-am chemat să vă văd, şi să vorbesc cu voi; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ.”
Fapte 28:21 Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudea nici o scrisoare cu privire la tine, şi n-a venit aici nici un frate, care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.
Fapte 28:22 Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că ştim că partida (sau secta) aceasta pretutindeni stârneşte împotrivire (sau pretutindeni este vorbită de rău).”
Ce observaţi voi aiiiici?
1. Evreii credeau că Pavel, ca şi creştin, făcea parte dintr-o sectă (secta numită de evrei creştinism). Dar trebuie observat cu deplină satisfacţie că Pavel era singurul acolo care nu făcea parte din nici o sectă. Creştinismul era singura grupare care era în ADEVĂR deci singura care nu era şi nu este o sectă.
Un lucru interesant pe care-l observăm aici este faptul că adevărata SECTĂ nu este aceea pe care oamenii o numesc SECTĂ! De fapt nu gruparea mică care rămâne este adevărata sectă ci gruparea aceea numeroasă care persistă în greşală, aceea este adevărata sectă! Gruparea mică nu mai poate suporta sau tolera devierea prea evidentă de la ADEVĂR aşa că ea hotărăşte să rămână în ADEVĂR ignorând îndemnurile grupării celei mai numeroase de a-şi reconsidera atitudinea adică “vorba vine”, de a rămâne în continuare în adevăr!!! Evident, şi istoria confirmă din plin acest lucru, gruparea cea mai numeroasă încearcă să ridiculizeze si să prigonească gruparea cea mai puţin numeroasă care se străduieşte să asculte de Domnul lor Isus Hristos.
Având în vedere profeţia de cea mai lungă întindere din Biblie:
Geneza 3:15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
Duşmănia între sămânţa şarpelui şi sămânţa femeii va fi până la sfârşit! Nu putem să ne împotrivim oricât ne-am strădui.
Toate aceste lucruri le-am analizat cu sânge rece şi am concluzionat. Eu nu am nelinişti în privinţa aceasta. Dar Biblia spune nu numai “faceţi ucenici” ci şi “învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit”!
Deci, încă odată. Eu nu am nelinişti! Încerc să fac ucenici şi să-i învăţ să păzească tot ce mi-a fost poruncit. Seamăn într-un fel cu OMUL CU CĂLIMARA LA BRÂU de la Ezechiel cap. 9:
Ezechiel 9:3 Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era, şi s-a îndreptat spre pragul casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brâu.
Ezechiel 9:4 DOMNUL i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi FĂ UN SEMN PE FRUNTEA OAMENILOR CARE SUSPINĂ ŞI GEM DIN PRICINA TUTUROR URÂCIUNILOR CARE SE SĂVÂRŞESC ACOLO.
Şi totodată mă străduiesc să îndeplinesc şi ceea ce mi-a fost spus tot acolo:
Eze 9:11 Şi iată că omul cel îmbrăcat în haina de in, şi care avea călimra la brâu, a adus următorul răspuns: „AM FĂCUT CE MI-AI PORUNCIT!”
Aşa că, dacă vrea cineva să devină ucenicul meu, î-l voi învăţa să păzească tot ce mi-a poruncit Dumnezeul meu prin Domnul meu Isus Hristos!
Tinu, deși pe mine nu m-ai convins, ți-am lăsat comentariile (foarte lungi) să apară pe blog: pentru mine ele sunt (încă) o dovadă ca analizele cu sânge rece, nu sunt neapărat și cele mai folositoare discursului creștin. Ca să nu mai spun că o teologie constatativă, zidită printr-o observare în condiții aseptice a materialului sacru, este o utopie în sine. Asemeni lui Lossky, nu cred nici că este posibilă o teologie în afara credinței, or ceea ce ne propui tu – ți-o spun cât se poate de direct, că nu știu altfel – este un fel de (nou) construct teologic zidit pe temeiul unei neîncrederi demolatoare în ceea ce s-a acumulat până acum prin Biserică, un construct sectar prin excelență.
Eu zic pas la un asfel de demers, dar poate că alții au păreri diferite …
Nu, am citit de câteva ori chiar. Sincer, nu am înțeles decât câteva idei, cu unele fiind chiar de acord. Nu același lucru îl pot spune despre argumente, pentru mine unele fiind doar sugestii și întrebări retorice, iar altele părându-mi mai degrabă asociații surprinzătoare de idei (or așa ceva este mai mult creativitate decât dovadă solidă în competiția ideilor). Marca adevărului, sau cel puțin ceea ce îl face o țintă pentru alții, nu poate fi numai surpriza, totuși – de aceea m-am și referit la adventiști, să văd dacă acceptați o fărâmă de iluminare și pe la alții. Ei au altă metodă, pleacă în cercetare de la o proorociță din trecutul recent și încearcă să facă un puzzle pe modelul spuselor sale. Ca să nu lăsați aceeași impresie de ajustare a adevărului la modelul propriilor gânduri e nevoie de mai multă claritate și coerență în expunere. În afară de asta, un demers de argumentare strict rațională (vezi și ce spune Dyo despre condiții aseptice) folosind citate din profeți este șubred. Luați aproape orice idee din galaxia iudeo-creștină, și veți găsi versete profetice potrivite s-o susțină.
Dyo,
Nu-i nici o problemă. Am înţeles că sunt oleacă indezirabil prin constructele mele prin excelenţă sectare. Probabil că o să intervin mai scurt de aici încolo. Nu am nelinişti metafizice. Ce am făcut am făcut doar să spun şi altora ceea ce cred eu cu tărie şi bine argumentat. Cred că şti foarte bine că nimic nu se poate argumenta temeinic printr-un discurs scurt. Intervenţiile mele sunt extrem de scurte dacă considerăm faptul că despre fiecare concept malaxat în malaxorul teologiei a curs foarte multă cerneală. Pur şi simplu această mare lungime a textelor mele nu sunt nici pe departe suficiente pentru aproape nici un fel de argumentaţie temeinică. Apoi condiţiile de fapt sunt extrem de septice. Mă aflu ca şi Ioan (figurativ vorbind) pe insula Pathmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos. De aceea cred că mediul catafatic în care mă preumblu cred că este unul corect. Dar mulţumesc oricum pentru că nu mi-ai şters comentariile. Poţi să le şi ştergi dacă consideri necesar, pentru că n-aş vrea să fiu o pricină de poticnire pentru nimeni, nici pentru greci dar nici pentru iudei.
Agnusstick, dacă unele idei le-ai înţeles şi altele nu prea, iar argumentaţia pare creativitate doar până la dovedirea solidităţii ei, nu e extrem de logic să ceri amănunte? Ucenicii erau foarte insistenţi (Matei 13:36 – Tâlcuieşte-ne pilda …)
Iartă de exemplu (şi desigur că nu mă dau nici Isus Hristos şi nici Pavel) comportamente şi atitudini similare a celor ce receptau un mesaj care, la fel, parcă dovedea la acea vreme multă creativitate:
Ionan 7:12 Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.”
Fapte 26:24 Pe când vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.”
Fapte 26:25 „Nu sunt nebun, prea alesule Festus,” a răspuns Pavel; „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.
Fapte 26:26 Împăratul ştie aceste lucruri, şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ! (apropos de istoria de 2.000 de ani)!
Până la amănunte și puricarea argumentelor, m-ar fi interesat o sinteză, esența mesajului dumneavoastră, din care, așa cum spuneam, am prins câteva idei dar nu văd tabloul întreg. Poate aveți așa ceva pe blogul personal, ca să nu ne lungim aici. Între timp, am găsit un citat din Karl Barth, Dogmatica Bisericii, Ed. Herald, 2008:
Un creștin nu are libertatea de a adopta orice idee religioasă, de a îmbrățișa propria sa filosofie privată și apoi de a o impune pe aceasta întregii comunități. Pe de altă parte, el este deopotrivă liber cât și chemat, obligat să ia aminte la acel Cuvânt care stă la temeliile comunității creștine și care trebuie să fie proclamat de aceasta, este chemat să dea o înfățișare matură propriilor sale gânduri. Nimeni însă nu se va supune acestei cerințe altfel decât în cazul în care este gata să fie impulsionat, sfătuit și îndrumat de alții, inclusiv teologi profesioniști. Nimeni nu se va supune acestei cerințe altfel decât în cazul în care el nu doar că este într-o legătură vie cu Dumnezeu, ci și cu ceilalți semeni, cu ceilalți creștini. Astfel că libertatea în cauză reprezintă o libertate în sânul comunității și nu o libertate nebunească, o libertate de care ne bucurăm pe propria responsabilitate și pe baza unor idei personale, fie ele la locul lor sau sfidătoare.
Să-mi fie cu iertare, dar la acest capitol toți creștinii au lacune, nu doar protestanții. Noi – ca protestanți baptiști – suntem obișnuiți să ne păruim cu ortodocșii și, timid, cu catolicii, cu toate că romano-catolicii sunt extrem de puțini, iar greco-catolicii sunt tare de treabă (cel puțin așa îmi spune propria experiență). În lipsă altui dușman declarat, retezăm orice nu se potrivește cu canonul baptist; asta când nu ne aruncăm la beregata penticostalilor pe care cei mai în vârstă dintre noi nu-i vor ierta în veacul vecilor pentru fuga din bisericile baptiste în anii 1920. Catolicii au probleme cu carismaticii din propriile flancuri – mai puțin cu protestanții în zilele noastre; catolicii liberali n-au treabă cu nimeni, protestanții (de asemenea liberali) fiindu-le cei mai buni prieteni. Ortodocșii au ce au cu toți protestanții și cu toți catolicii, dar și cu bisericile orientale: coptă din Egipt, monofizită din Etiopia, nestoriană din Siria, armeană, georgiană și lista poate continua (malankarană din India). Adicătelea, calcedonienii nu-i suportă pe monofiziți și miafiziți, sentimentele fiind – în orice caz – reciproce. Uităm însă că fiecare biserică înțelege aceeași veste bună a mântuirii prin Cristos în contexte istorice diferite, în perioda istorice diferite și sub auspiciile unor evenimente mai mult sau mai puțin favorabile creștinismului. Mi-e și ciudă când îl aud pe cutărică vituperând împotriva părerilor unor credincioși creștini din Ruanda, Somalia sau Sudan, păreri care nu se potrivesc cu ale lui cutărică (de la căldurice), în timp ce bieții oamenii din respectivele zone abia își duc zilele din cauza unor nenorociți care se pricep la ucis mai abitir decât eu la respirat. Toți la grămadă (creștini protestanți, catolici, ortodocși, orientali) uităm că biserica lui Cristos nu se numără precum grăunțele și nici nu se înmulțește precum mamiferele; există un Duh Sfânt acolo, undeva, care face și desface cum dorește el, nu noi, și un Isus pe care îl mărturisește în și prin unii și alții.
Agnusstick,
Dacă nu poţi intra de pe blogul lui Dyo pe blogul meu îţi dau link-ul: tinutinu.wordpress.com
În privinţa lui Karl Barth este oarecum interesant ce spune. Dar în expunerea lui, mie mi se pare că este mai degrabă relevată grija pentru conservare decât grija pentru acurateţe.
Ce vrei teologi mai mari decât Ana, Caiafa, Cărturarii, Fariseii, Saducheii, Pavel însuşi în perioada în care prigonea Biserica! Şi totuşi nici unul din aceştia nu era pe ADEVĂR!
Oare Pavel nu a trebuit să facă foarte mari eforturi de a părăsi adunarea din care făcea parte ca prigonitor al Bisericii pe de-o parte dar pe de altă parte „CA REPREZENTANT AL POPORULUI IUDEU, POPOR AL LUI DUMNEZEU PRIN FĂGĂDUINŢĂ, CARE AVEA O ISTORIE DE 1.540 DE ANI FAŢĂ DE CREŞTINII DE CARE A TREBUIT PRIN FORŢA ARGUMENTELOR S-A SE ALIPEASCĂ ŞI CARE NU AVEAU NICI UN FEL DE ISTORIE”?
Apoi te mai întreb: dacă am greşit (am dat o explicaţie subiectivă sau eronată) de exemplu în privinţa conceptului de NOAPTE SPIRITUALĂ, atunci de ce nu sunt îndrumat către marii exegeţi care au tratat această problematică, pentru a vedea şi eu cum s-a tratat aceasta de-a lungul timpului?
Dacă greşesc în privinţa conceptului (desigur care poate că este minor): Matei 23:9 Şi „Tată” să nu numiţi pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri., înţelegând prin aceasta că nu este indicat deloc a ne da denumiri de PĂRINTE, PAPĂ, etc… ar trebui să fiu corectat cu argumente şi nu să mi se spună ceva de genul: „pe mine nu m-ai convins”! Păi scuze dar eu nici măcar nu ştiu cu ce nu am convins. Afirmaţii făcute la modul general nu rezolvă absolut deloc problema.
Sau, dacă Ioan spune la 1 Ioan 2:18, 19 Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi după cum aţi auzit că vine Antihrist … etc … şi eu am un punct de vedere care este considerat greşit,
apăi de-a lungul timpului trebuie să se fi ocupat cineva de clarificarea acestui punct extrem de important: venirea Antichristului! De ce nu sunt îndrumat către teologii sau publicaţii de-ale lor care tratează acest subiect extrem de fierbinte pentru mine?
Apropos: Te-ai gândit vre-odată că Antihristul nu-ţi va spune niciodată: SĂ ŞTI CĂ EU SUNT ANTIHRISTUL! TREBUIE NEAPĂRAT SĂ TE FEREŞTI DE MINE PENTRU CĂ SARCINA MEA ESTE CA SĂ TE DUC ÎN RĂTĂCIRE!
Evident că acest lucru nu se va întâmpla. Tu trebuie să-l detectezi! Iar dacă Scriptura spune:
Matei 24:24 Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.
Dacă se vor face eforturi ca să fie înşelaţi chiar şi cei aleşi, apăi noi ceilalţi? Ce va fi de noi dacă nu vom depune eforturi înzecite?
Poate vrei să intrăm în legătură pe messenger. ID-ul meu este titistancu@yahoo.com iar dacă ai skype-ul ID-ul meu de skype este stancuconstantin1954. Poate ne auzim pe-acolo.
Dacă ai dreptate, singura speranță a fost și rămâne credința în Cristos cel viu și adevărat – rămânem condamnați la mistică pură. Dacă ai dreptate, nu se poate avea încredere în tot ce nu este Cuvânt viu, nici măcar în varianta scrisă a Evangheliei, pentru că a apărut după ce antihristul a fost aruncat pe pământ și a început noaptea spirituală de după Înălțare. Dacă ai dreptate nu mai au rost argumentele, nu mai există încredere în harul acordat cuiva care a lucrat orice altceva decât credință pură. Credința în Cineva aproape incognoscibil. Iar istoria Bisericii devine continuarea încurcăturii de la turnul Babel, toți vorbind despre cineva care nu este adevăratul Miel.
Împreună cu Karl Barth, îndrăznesc să cred că situația nu este atât de dramatică, deocamdată. Iar aventura creștină nici nu începe măcar fără speranța harului.
Putem pune întrebări cu privire la adevăr, putem încerca să distingem adevărul de fals și putem continua să „aproximăm” adevărul în cât mai mare măsură, dar trebuie să rămânem întotdeauna conștienți de faptul că scopul teologiei poate fi atins numai prin credință și nu prin propriile noastre percepții, prin gândirea noastră.
Dragă Tinu, am citit. Dacă nu mă înșel, ideea centrală este că Duhul Sfânt, sau Duhul lui Dumnezeu din Genesa, s-a retras complet din Univers până la vremea sfârșitului. Atunci Isus Cristos nu s-a întrupat? Nu a înviat? Sau da, dar în absența Duhului? Sau doar într-o scurtă vizită a Acestuia? Nu există Mângâietorul? Suntem întru totul totului tot păcăliți dacă credem în har? Nu există trei persoane divine, ci doar Dumnezeu și o forță vitală retractilă? Poate nu am înțeles bine, dar poate că tu nu vezi încă toate consecințele concluziilor tale. Știu că încă studiezi, dar nu avansa mai mult până nu faci punctul, ca să știi unde te afli și unde poți ajunge așa. Mi-e teamă că ai răspunsurile pregătite, deși sper să găsești cu totul altele, cât de curând.
Agnusstik,
Într-un fel ar fi normal să am răspunsuri pentru că am cercetat problema din toate punctele de vedere. Dar probabil te vor surprinde. Oricum mă bucur că măcar ai citit. Concluziile tale nu sunt corecte. Nu asta am vrut să spun! Mângâietorul există! Isus a înviat! Duhul Sfânt există! Har există! Tot ceea ce spui tu există! Eu mă refeream la alt duh sau putere! Mă refeream la puterea pe care o are Dumnezeu de a crea, de a proteja, de a prezerva viaţa etc … Nu este o forţă vitală retractilă (ca o paranteză, să şti că folosirea aici a termenului retractil are drept ţintă, intenţionată sau nu, ducerea acestei idei în derizoriu)! Ai înţeles greşit afirmaţiile mele.
De exemplu Isus a mers pe apă! Trăim într-o lume fizică, lume în care pentru a fi sigur că nu-mi cade la întâmplare o cărămidă în cap, trebuiesc respectate legile naturale ale universului nostru. Adică vreau să spun că dacă nu sprijinesc acea cărămidă cu ceva, sus acolo unde am pus-o, oricât m-aş ruga ca acea cărămidă să nu-mi cadă-n cap, ea tot legile fizicii le va respecta, iar forţa gravitaţională o va îndrepta fără nici cea mai mică derogare de la legile fizicii spre capul meu. Isus dispunea de la Tatăl de posibilitatea de a contracara temporar legile fizicii. De acea forţă vorbesc eu. Forţa aceasta a fost retrasă la cererea insistentă a lui Adam şi Eva (şi a lui Satan bine-nţeles). Cred că ai înţeles cât se poate de clar faptul că ei (Adam, Eva, Satan) şi-au exprimat dorinţa de a fi lăsaţi să deosebească ei singuri binele de rău (prin experimentare bine-nţeles). Acest lucru vezi bine unde ne-a adus. De aceea se spune că Dumnezeu dă ploaie şi peste credincioşi şi peste necredincioşi. Pentru că acea forţă protectoare temporar lipseşte. Dă-o-ncolo de treabă, dar lucrul acesta nu se vede extrem de clar în viaţa de zi cu zi? Numai dacă vrem cu tot dinadinsul să susţinem o anumită dogmă nu vom vedea aceste realităţi. Să şti că dacă ar fi posibilitatea să poată fi văzute timp de 5 minute (nu mai mult) aşa ca o panoramă toate grozăviile care se săvârşesc la un moment dat pe pământ eu cred că 99,9% din populaţia globului nu ar suporta şi ar muri pe loc de groază! Ori asta este o realitate pe care trebuie să o luăm în calcul. Nu realizăm nimic dacă săptămână de săptămână ascultăm de sute de ani predici legate de CÂT DE MARE ESTE DUMNEZEU! Nu zic că nu-i aşa, dar cred că a venit vremea să ne punem şi alt fel de întrebări. Citez din nou din drepturile şi obligaţiile pe care eu le am la vremea sfârşitului adică în zilele din urmă:
Ieremia 30:24 Mânia aprinsă a DOMNULUI nu se va potoli, până ce va împlini şi va înfăptui gândurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în zilele din urmă” – Cornilescu – Noua ediţie revizuită. Vezi şi King James
Daniel 12:4 Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.”
Daniel 12:8 Eu am auzit, dar n-am înţeles; şi am zis: „DOMNUL meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?”
Daniel 12:9 El a răspuns: „Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului.
Daniel 12:10 Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul, şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege.
Drepturi şi obligaţii pe care le ai şi tu şi toţi cei ce vor să fie creştini autentici.
Nu cred că prin aceste citate am făcut speculaţii. Ele sunt extrem de biblice, zic eu!
Dragă Tinu, posibil să am eu probleme de înţelegere – totuşi am avut impresia că şi Dyo crede că te desparţi esenţial de ce au spus bisericile de-a lungul veacurilor. Or, acum nu prea văd unde e diferenţa decisivă. Poate ar fi o idee bună să treci la un stil mai emfatic, mai direct, mai răspicat, să nu mai sugerezi unele lucruri ci să le spui foarte clar, în mai multe moduri, rezumativ. Totuşi nu cred că e nevoie de pagini întregi pentru a spune că moartea a intrat în lume prin Eden şi o va părăsi definitiv la vremea sfârşitului. Un concept foarte elastic, nu se poate rupe vreodată, pentru că vremea sfârşitului a început la Înălţare. Deci, dacă îţi pasă de noi şi vrei să pricepem în timp util, spune-ne foarte clar unde au greşit toţi şi care e soluţia, nu mai aştepta să deducem şi să despicăm argumente peste argumente. Apoi, cred că cel mai simplu ar fi să supunem soluţia ta reducerii la absurd. Dacă rezistă testului, sunt şanse mari să intre în patrimoniul Bisericii universale, alături de multe altele care spun aceleaşi lucruri în diferite moduri care se vor exclusive şi exhaustive. Oricum, strădania şi pasiunea ta nu vor rămâne nerăsplătite de credincioşia Domnului nostru Isus Cristos. Slavă Lui!
Apropos: Duhul Sfânt are multe valenţe, multe faţete, multe daruri, manifestări de diferite calibre în funcţie de specificitatea momentului. Diferite menifestări, instanţieri, le vedem clar de-a lungul Scripturii!
Pentru amănunte (pentru că vezi bine că am multe de spus şi nu se pot spune în scris) contactează-mă pe messenger sau pe skype.
Dogma neintegrată doxologic și liturgic în viața bisericii este un moft de seminar sau de doctorat pentru creștinii mai spilcuiți. Fără dăgmă integrată doxologic și liturgic, repetată până la sațietate, adică dogmă întrupată, vom ajunge să spune orice bazaconie, ca Pustan care zice “Hristos a venit în lumea noastră ca persoană nu ca bărbat.”. În timp ce cel mai mare pedicator penticostal predică erezii nimicitoare teologii de salon dorm în papuci. Dar nu-i bai, dă-i cu evanghelia frate. Să credem în Isus. Care Isus? Păi Isus persoană, nu bărbat. Păi dacă nu a venit în lumea noastră bărbat, o fi, Doamne iartă-mi blasfemia tâmpă, hermafrodit? Halal …
Pentu conformitate, de la V l a d i m i r _ P u s t an citire http://www.ciresarii.ro/articole/Isus-%C8%99i-femeile-de-langa-El-%28II%29–Vladimir-Pustan-
În consecință, ne mântuim pentru că ajung la noi niște informații corecte și le acceptăm ca adevărate. Cât mai puține, cât mai rudimentare, patru la număr. Asta, repet, ca ajungi la mântuire. Apoi: un păienjeniș de reguli, norme, fapte corecte, programe, îndatoriri, lozinci, cântăricele de care dacă nu te ții …. înseamnă că nu ai acceptat informația aia corectă de la bun început …
Nu știu cum ne mântuim … Nu știu ce e aia mântuire … Nu știu ce se mântuie. Omul întreg trup-suflet sau doar sufletul? Doar omul sau și creația suspină și suferă durerile nașterii? Are vreo semnificație faptul ca Dumnezeu a mâncat „materie”, creație? Nu știu. A fost sfințită apa pe care a umbat Isus? Nu știu. Nu știu ce e aia sfințire. Nu știu cum se poate sfinți materia. Nu știu dacă se poate sfinți materia. Nu știu unde este trupul lui Cristos în care a înviat și s-a înălțat la cer. Nu știu ce materie e în acel trup de carne și oase în care Dumnezeu a mâncat cu apostolii. Nu știu dacă oamenii pot fi sfinți, căci nu aud ca să fie vreun om sfânt, doar mântuit. Nu știu nimic.
Ba știi … sau măcar intuiești ceva acolo, doar că mărturisirea unor astfel de incursiuni în gândire te plasează pe o altă orbită teologică decât cea a celor care spun răspicat că le știu pe toate câte le-ai înșirat mai sus. Iar pe orbita actuală este posibil că nu s-au încumetat prea mulți, lucru care adâncește și mai mult provocarea cu privire la poziționarea ta în Trup, pentru că sarcina discernerii adevărului de sminteală devine una care îmbină nu doar idei, ci și mărturisitori ai acestora …
M-ai prins cu minciuna.
dacă nu știi nimic e un punct bun de unde să începi. în contrast evident cu ,,le știu pe toate,,
Vasile, dacă ai avansa, în public, oareşce reflecţii personale, şi tot ar fi prea mult, avînd în vedere dezorientările tale actuale.
Dar să pui și etichete (pe care văd că Dyo le acceptă cu „seninătate”, ceea ce mă va obliga în curînd să semnalez damful de Mahala Evanghelică în trecere din nou pe blogul lui Dyo) FĂRĂ să argumentezi, e prea de tot…
Erezii nimicitoare? Serios? Ai numit doar una, dacă şi aia e aşa cum zici tu…
Cel mai mare predicator penticostal? Pe cîți predicatori penticostali ai ascultat, ca să îți dai cu părerea?…
Era mult mai nimerit să spui: unul dintre cei mai cunoscuţi / populari predicatori penticostali români…
Mai bine ai lua o pauză de Internet, că se pare că te smintește…
Alin, se prea poate să fi greșit în următoarele afirmații, insuficient cizelate:
1. Trebuia să spun erezie, nu erezii.
2. Trebuia să spun cel mai popular predicator penticostal în viață din România.
Dar astea sunt izmă și mărar, IDEEA comentariului e alta.
În rest, mă aștept de la cel ce cere altora să vadă idei să vadă el însuși idei.
Am făcut și alte afirmații prin comentarii și postări care nu au fost taxate teologic nicicum (dar asta ar trebui să facem, să taxăm reactiv și să anatemizăm?).
Am luat pauză de blog 5 zile, trecând blogul pe privat, și unii au zis că e suspect, și acuma sunt sfătuit să intru iar în silenzio stampa.
Acuma te plângi că mediul evanghelic e piticaniu prin lipsa angajărilor teologie, și acuma ești nemulțumit că evaluez expresia complet nefericită a lui Vladimir Pustan?