Teologie la purtător (1) – Nemurirea sufletului


Anthony A. Hoekema nu este unul dintre teologii mei favoriți, în special din pricina unor accente puternic calviniste ale teologiei sale. Totuși, atunci când le zice bine, merită ascultat cu urechile ciulite și mintea cât o baniță. Iar atunci când vorbește despre nemurire … trebuie să recunosc că le zice ca la Carte.

Nemurirea sufletului este un fel de cui al lui Pepelea bătut de păgânismul elen în teologia creștină, unul pe care însă l-au scos cu fermitate, încă din fragede începuturi, un Iustin Martirul ( Sufletul ia parte la viață, din moment ce Dumnezeu dorește ca el să trăiască. Astfel, el nu va lua parte nici măcar [la viață] dacă Dumnezeu nu dorește ca el să trăiască. Căci a trăi nu este atributul sufletului, ci al lui Dumnezeu – Dialoguri VI, sublinierea mea.) și alții care i-au urmat linia de gândire.

Dr. Alexandros Kalomiros, un teolog ortodox laic grec din zilele noastre, recunoaște povara conceptului grec despre nemurire a sufletului în gândirea creștină, ca să afirme apoi cât se poate de limpede: „Izvorul nemuririi noastre este Învierea lui Hristos. […] Nu există alt izvor al nemuririi în afară de Înviere, întrucât nu există o a doua natură [una nemuritoare prin natura ei, nota mea] în om.”.

Radical cum îl știm, Oscar Cullman ne-a provocat chiar la o alegere: ori nemurirea sufletului, ori învierea morților. Nu se poate, zice el, să le crezi pe amândouă în același timp. Sunt de acord cu această afirmație, dar numai în contextul punerii în balanță a conceptului grec cu speranța creștină a învierii morților.

îl văd pe dr. Alexa Popovici căzând în capcana agățării teologiei sale despre suflet în același cui dogmatic amintit mai sus (vezi broșurica sa intitulată “Nemurirea sufletului”, unde ne prezintă chiar și argumente filozofice în sprijinul doctrinei discutate). Tocmai de aceea revin la Hoekema, invitându-vă să citiți dintr-o carte pe care numai dacă nu ați vrut nu ați achiziționat-o, Biblia și viitorul, apărută la noi prin SMR în 1993.

Capitolul 8 (pg.87-92), intitulat chiar astfel, Nemurirea, merită citit cu voce tare de către fiecare creștin. Avem cu toții nevoie, măcar ocazional, de o curățire a minții noastre de balastul inutil al unor concepții insuficient aprofundate, ridicate la statut de crez ortodox doar pentru că ni-i lene să mai punem întrebări.

Un scurt citat, sugestiv:

Scripturile nu ne învață despre o existență continuă a sufletului, în virtutea caracterului lui inerent indestructibil – unul dintre argumentele filozofice de bază prin care se susține nemurirea sufletului. Nu trebuie să uităm că acest argument este legat de o concepție specific metafizică despre om. În filozofia lui Platon, de exemplu, sufletul este considerat indestructibil pentru că el face parte dintr-o realitate metafizică superioară celei din care face parte trupul; el este considerat o substanță necreată, eternă, și de aceea, divină. Dar Scripturile nu ne prezintă o asemenea concepție despre suflet. Deoarece, conform Scripturilor, omul a fost creat de Dumnezeu și continuă să fie dependent de Dumnezeu în existența lui, nu putem afirma că există o calitate inerentă în om sau într-un aspect al acestuia, care să-l facă indestructibil.”

Acum, pentru că ați fost foarte cuminți, vă mai dau unul (apoi … fuguța la carte, ce credeați?):

“… acest concept al nemuririi sufletului nu este o doctrină specific creștină. Dimpotrivă, ceea ce este central în escatologia lui biblică este doctrina învierii trupului. (sublinierea mea)

Să ȋnviați bine!

28 de gânduri despre “Teologie la purtător (1) – Nemurirea sufletului

  1. Reblogged this on Persona and commented:
    Da, Dyo abordeaza din nou, cu curaj, o tema care este aducatoare de confuzii majore pentru crestini, evanghelici sau nu, inconstianti de faptul ca ideea de nemurire a sufletului este greceasca si nu biblica, asa cum au crezut, unii dintre ei cu Sola Scriptura cu tot.

  2. E genul de problemă postmodernă greu de exprimat limpede, cu date iniţiale insuficiente, prilej de interminabile contestaţii… Fiecare alegere a unui termen şi fiecare combinaţie de termeni exprimă o latură a chestiunii şi lasă altele în ceaţă, de parcă am scotoci în pod cu lanterna fără să vedem totul clar decât când răsare soarele. De pildă, ce are a face „existenţa continuă a sufletului” cu viaţa, somnul, chinul, moartea sau anihilarea sa aseptică? Are vreun sens ca Dumnezeu să „întrerupă existenţa” unui suflet până la înviere, unde ar trebui să-l creeze din nou pentru Judecată? Se poate şi aşa, dat fiind că El este atotputernic. Nu spunea Pomişor mai demult pe blogul lui Marius D. Cruceru că Dumnezeu are un fel de bază de date din care reface informaţia, bit cu bit, despre fiecare suflet, face restore după backup, aplică un upgrade sau downgrade sau şterge pur şi simplu înregistrarea şi gata soarta sufletului? Despre chin şi moarte nu mai ţin minte dacă le explica în paradigma informatică, posibil să fie un fel de bad sector cu read retry infinit pe hard-ul dumnezeiesc (numai că frustrarea ar fi tot a Programatorului, datele nu suferă dacă se simt pierdute).

  3. O fi în filozofia lui Platon sufletul „considerat indestructibil pentru că el face parte dintr-o realitate metafizică superioară celei din care face parte trupul”. Dar cheia stă în felul în care mapăm (asta ca să mă păstrez în jargonopatia informatică) afirmaţia platonică peste knowledgebase-ul creştin şi facem troubleshooting (sau shouting) în timp biblic real. Reindexăm şi rulăm subrutina
    {
    Platon:=RANDOM(Om);
    Viaţă:=Dumnezeu;
    Suflet(Platon):=Suflare(Viaţă);
    Duh(Platon):=Suflet(Platon);
    Suflet(Platon):=(Psihic*Păţanii/Caracter+LN(Educaţie/666))^IQ(Platon);
    Trup(Platon):=ADN+Papa;
    Platon:=Trup(Platon)+Suflet(Platon)+Duh(Platon);

    }
    end

    1. Așadar, dacă înțeleg bine, cheia explicării acestor taine înainte de răsăritul soarelui este folosirea lanternei ciberneticii, o știință pe nedrept rămasă de căruță față de fizici. Voie de la mine.
      Am putea spune că noi suntem niște instanțe ale unor (arhe)tipuri eterne, probabil stocate chiar în dumnezeire, în timp ce mântuirea s-ar traduce în transformarea noastră din variabile în constante. Aș vedea iadul, în acest sens, ca pe o buclă infinită, eventual cu incrementarea noastră la fiecare tură: este pe undeva pe acolo o condiție care nu lasă ieșirea din subrutină, iar Dumnezeu nu vrea nicidecum să nu dea un Ctrl+Break izbăvitor … Raiul? Să ne găsim o instalare cât mai vizibilă pe desktopul Cerului, având fericita garanție că nu vom ajunge niciodată în Recicle Bin …
      Primul rând, cel cu RANDOM, nu prea face sens într-un Univers programat până la cea mai mică unduire a firlui de păr …

      1. Corect, şi există 144.000 de arhetipuri bune, gândite chiar de către Dumnezeu, care se pot instanţia prin trăire conformă cât timp nu s-a împlinit încă numărul drepţilor. Restul de vieţi irosite sunt după arhetipuri gândite de altcineva sau ratează instanţierea corectă şi completă.

  4. …Eva a luat partea nascatoare de viata din trupul lui Adam,coasta,…caracteristicile feminine ale sufletului…si caracterul matern al duhului lui Adam …Duhul Sfint in ebraica e la genul feminin…Duhul si mireasa striga vino Doamne Isuse…Duhul Lui Cristos e la genul masculin ,diferit de Duhul Sfint…cei 144000sint arhetipuri masculine…si de aici teologia depinde de purtator…

      1. …probabil Nephesch…Duhul pur…,,un untdelemn mai presus decit tovarasii tai de slujba,,…nemuritor prin propria reinoire…mediatorul maleabil…Ruach e progresiv prin evolutia ideilor ,ducind la cunoasterea adevarului… slava barbatului e femeia …slava Lui Hristos e biserica…adevarul se reveleaza prin Mireasa…1 Petru 11,12.

  5. Sunt afon teologic si informatic (and not very proud of it) dar folosind common sense tot am priceput ceva: sufletul nu poate fi (iubit) platonic. Are eros băgată coada și aici cumva?
    Btw nu reușesc nicicum a separa sufletul de duh sau trup in my mind. Plus că virgulă ca și în cazul divinității, pentru primele două am trouble even să pricep existența lor darmite compoziția.

    1. Păi nu e disecţie, e vivisecţie: dacă le separi tu, fără sabia Cuvântului, sucombă specimenul. Nu numai Eros (sau Freud?), e şi Heisenberg băgat aici! Dacă Dumnezeu îşi ia pneuma şi ruah înapoi, cam greu să rămână psyché alive and kicking. Don’t try this at home!

  6. Și când grăiește în cheie calvină, tot ca la Carte le zice, că doar tot cu versete din Scriptură își expune punctul de vedere.

    În altă ordine de idei, nu văd de ce m-aș mai scula duminica dis-de-dimineață să mă duc la biserică și să le mai și predic altora dacă sufletul nu are o existență permanentă. Unii oameni nu se sperie deloc de moarte pentru simplul motiv că le este lene să trăiască. După ce mor, gata, am terminat-o cu greutățile. În schimb, după mintea mea, Scriptura nu mă lasă să înțeleg că sufletul omului și-ar înceta existența după moarte sau după judecată și tocmai acest aspect ar trebui să dea de gândit omului. Sufletul nu e preexistent, de acord, însă nu văd de ce n-ar avea o existență permanentă din clipa creării sale. O astfel de convingere are valențe constrângătoare și chiar neliniștitoare în privința viitorului nostru ca ființe umane, fapt care ne obligă inclusiv să trăim aici, pe pământ, altfel decât am face-o dacă sufletul ar fi muritor. Asta nu înseamnă că sufletul e indestructibil; e o realitate creată deci poate fi destrămată. Spun doar că e nemuritor dacă-l rabdă cel ce l-a creat. Apropos, sunt tare curios câți s-ar lăsa de pocăință dacă ar ști sută-n sută că sufletul e muritor… Adevărat, nu de frică trebuie să-l urmăm pe Domnul, dar cum nimeni nu-i perfect… zic și eu.

    1. Nu s-a pus nici măcar o secundă în discuție faptul că sufletul nu ar supraviețui acestui trup pământesc după moarte. Sper că nu s-a înțeles așa o grozăvie din postarea mea.
      Ar fi nevoie ca teologia să urmeze căi anticipative, gen dacă vom zice cutare lucru atâția se vor pocăi sau, dimpotrivă, se vor lăsa de credință? Aud ocazional astfel de păreri, în special dinspre tagma păstorească. Eu unul … nu cred că funcționează.
      Un exemplu în acest sens îl constituie obiecțiile legate de teologiile harului: Oare dacă le zicem oamenilor prea mult că este har, nu le înlesnim calea spre a păcat? Să nu-i speriem, măcar din vreme în vreme, și cu avertismente solemne? Cineva observase, pe bună dreptate, că creștinii păcătuiesc bine mersi oricât le-ai spune despre har și oricât i-ai amenința cu pedepse crunte. Nu aici se face diferența.
      Poate că ar trebui să avem o mai mare încredere în lucrarea Duhului, în timp ce căutăm să discernem din toate câte ne zboară prin fața ochilor adevărul …

      1. Postarea într-adevăr nu lasă impresia că sufletul n-ar supraviețui acestui trup pământesc după moarte, însă mie îmi lasă impresia că după judecată e posibil ca sufletul să-și înceteze existența în cazul celor nemântuiți, adică ființa umană e distrusă total (trup și suflet) în loc să fie chinuită în iad (teorie numită, după cum știți și în lipsa unui termen mai românesc, anihilaționism și cu care eu unul nu sunt de acord).

        Referitor la predicile unor păstori, vă dau dreptate: păstorii ar trebui să predice cu toată convingerea din Scripturi expunându-și fără frici și palpitații propriul punct de vedere asupra Bibliei, că doar nimeni nu predică revelația, ci doar o teologie… chiar dacă unii de prin biserici chiar au pretenții mai mari.

    2. Problema e că, în anumite colţuri sau hangare de creştinătate, ideea de suflet nemuritor a încetat să mai fie o ameninţare, devenind într-un fel echivalentă cu ideea că după moarte ne ducem cu toţii la Domnul, care e bun şi ştie că ne-a fost greu. Ceea ce e cel puţin incomplet, chiar şi fără a cere cunoştinţe teologice de la milioanele de creştini nominali. Pentru cine nu citeşte (NU zic studiază) Biblia, există riscul ca biserica să transmită prin ritualuri şi predici doar un fel de existenţialism poetic al omului de bine şi al unui Domn taken for granted.

  7. am avut o disputa cu un frate in Domnul pe fb. Din dragoste pentru el am sters postarea de pe fb. A ramas doar pe blog.Ma puteti lamuri cu

    „- Are un homosexual drept sa aiba o biserica a lui ?
    Da, atat timp cat nu-s obligat sa mi se spuna ca sunt frate cu el.
    – Trebuie sa fim radicali in credinta noastra ? Da , numai in camera noastra, radicali cu noi insine.”

    http://valimagicflash.wordpress.com/2013/02/27/anabaptisti-din-toate-tarile-uniti-va/

    va rog mult.

      1. Hoy

        17:21
        Butnariu Ionel
        NU SUNT DE ACORD DELOC CU CITATUL TAU DE MAI JOS- Un homosexual nici nu poate face parte din Biserica D-lui Isus pt ca Biserica este compusa doar din familii , iar homosexualitatea este un pacat oribil , urat de Dumnezeu !!!! ( „Are un homosexual drept sa aiba o biserica a lui ?
        Da, atat timp cat nu-s obligat sa mi se spuna ca sunt frate cu el.
        – Trebuie sa fim radicali in credinta noastra ? Da , numai in camera noastra, radicali cu noi insine. )”

        17:27
        Vali Sulea
        Chiar trebuie sa ne certam pentru ca nu suntem de acord? Cred ca e un pacat foarte grav asta cu homosexualitatea insa nu as vrea sa credem ca avem adevarul absolut. Asa au crezut toti. Te iubesc.

        17:29
        Butnariu Ionel
        Ma intristeaza pt ca risti foarte tare pt ai scris cu adevarat niste aberatii
        nu au nici un suport teologic
        a aparut si teologia ca Dumnezeu ii va acorda sansa si lui satana
        sau daca El este un Dumnezeu al dragostei nimeni nu va ajunge in iad.
        Hai sa mergem pe cale normalitatii biblice

        17:31
        Vali Sulea
        Imi pare rau ca te-am intristat. O sa fiu mai atent de acum.

        17:31
        Butnariu Ionel
        ai stricat tot ce am scris impotriva hmosexualitatii saptamana intreaga
        te rog sterge postarea aia foarte periculoasa
        multumesc
        Cu stima , I.B.

        17:32
        Vali Sulea
        Nici asa nu cred ca exista iertare pentru tot si oricine

        17:33
        Butnariu Ionel
        pai , vezi
        homosexualii daca nu se vr pocai de pacatul lor scarbos , iadul va stii de ei
        Nu este nici cale de compromis intre Biserica-societate civila si homosexualitate
        m-am ingrozit cand am auzit ca in vest sunt homosexuali crestini
        un fals grosolan
        nu se poate asa ceva
        adica si homosexual si crestin !!! NEVER !!!!

      2. Acestea din urma au schimburile de replici intre mine si acest frate drag.
        Intrebarea este:
        Este biblic ce am scris eu pe blog?

      3. Bănuiesc că depinde ce înțelegi prin a fi radical în credință. Dacă asta înseamnă că putem impune lumii din jurul nostru să se plieze pretențiilor noastre … aș zice pas. Nu cred că credința se poate trăi în mod plenar în cămăruța proprie, ci mai degrabă în părtășie, în Trup …

      4. Cred ca gandim la fel. Eu nu am „pregatire teologica” , de asta ma feresc sa scriu altceva decat poezii. Vezi motto-ul.

  8. Daca mai avem Emotii
    Vointa si intelect
    Dincoace de pragul mortii
    Avem suflet si respect

    Ce folos avem din Lume
    Daca sufletu-i pierdut
    Intre valuri, intre spume,
    Mort, numai din vechi nascut ?…

    A venit Imparatia
    Tatal, Fiul, Duhul Sfant
    In-sufletind Bucuria
    Ca in Cer si pe Pamant

    In tot ce are suflare
    In toti cei ce L-au primit
    Chiar acum aici sub soare
    Sufletul e odihnit…

  9. The Last Hymn, by Georg „Blaurock” 1529

    (He also advocating soul sleeping until God’s Kingdom:
    „My soul I leave in God’s great Hand,
    Until Your Kingdom, sleeping.” (167, 8))

    God will be judge in righteousness
    With no one Him gainsaying;
    His will, not ours, will be the test,
    His sentence just pronouncing.

    His Word does prove the hearts of men,
    All seekers true converting;
    Believe that Word and be baptized,
    Obey your daily reading.

    He marks you out from all mankind,
    From Sin’s grim power releases;
    And for the wayward, godless, blind,
    Their sad affliction ceases.

    And so, Zion, God’s people called,
    Show all you have been given;
    You will obtain a glorious crown,
    With all your sins forgiven.

    The Last great Day comes hastening on,
    It warns us to be watching;
    So help us, Lord, to bear the cross,
    Your holy Purpose matching.

    O Lord, direct us by Your grace;
    And on Your love depending,
    May Providence our lives control
    Your Mighty Hand defending.

    And as I now must part from friends,
    From brothers, sisters weeping;
    My soul I leave in God’s great Hand,
    Until Your Kingdom, sleeping. (167, 8)

  10. Ce fel de pocăit ești tu, Dyo? Nu poți face astfel de afirmații fără să le bazezi pe măcar un verset biblic. Here you go: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, SINGURUL CARE ARE NEMURIREA” (1Ti 6:15-16 CNS).

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s