Teologie la purtător (2) – Dispensaționalism (I)


Se ia un tort, se taie frumușel în mai multe felii, ca să ajungă la toată lumea. Prima felie o ia israelitul, că doar e alesul lui Dumnezeu. A doua îi revine de drept lui, evreului răscumpărat din Egipt, prin legământ. Apoi, trebuie să primească și iudeul o îmbucătură, nu? Și așa mai departe …

Nu se cade ca Biserica să nu primească și ea o felie. Dar stai! S-a înfulecat o bună parte din tort, iar feliile rămase sunt deja adjudecate. Cum de cine? De ei, de cei din neamul ales. Dar știți ceva? Ia luați voi de aici, din plăcinta asta: nu-i așa că-i mai bună? Și așa dulciurile provoacă diabet …

Dispensaționalismul este o perspectivă destul de tânără în istoria gândirii creștine; ea vine cam de prin prima jumătate a secolului XIX, mulțumită lui J.N.Darby, părintele incontestabil al acestui sistem. Mă rog, așa a înțeles el să “împartă drept Cuvântul adevărului” (2 Tim 2:15), adică să taie istoria în bucățele drepte (egale?) – acum, cât de drepte sunt ele, e cam greu de evaluat. L-au urmat îndeaproape Moody și Scofield, pentru ca mai târziu fundamentalismul evanghelic care a prins țug odată cu Studiile Biblice Niagara (1876-1897) să-i regleze cu o uimitoare precizie până și cele mai mărunte detalii, respectiv incomode nepotriviri de caracter și judecată (nu puține, de altfel). Trebuie precizat însă că felieri ale istoriei planului lui Dumnezeu și, astfel, surse de inspirație pentru dispensaționalismul pe care îl cunoaștem astăzi s-au mai găsit în Biserică încă de pe vremea lui Irineu din Lyon.

 

De pe: www.bereangracechurch.com/
De pe: http://www.bereangracechurch.com/

Dispensaționalismul nu este, orice am zice, o simplă împărțeală, el pretinde că această repartizare judicioasă a veacurilor se reflectă în moduri diferite de relaționare a lui Dumnezeu cu omul. Extremele unei astfel de perspective sunt uneori surprinzătoare, până într-acolo că întȃlnim pe pagini de carte dispensaționalişti care pretind că Predica de pe Munte nu ni se adresează nouă, creștinilor, fiind rostită în cadrul unei dispensații diferite de cea în care trăim acum … (mărturisesc că nu îmi mai aduc aminte titlul unei astfel de cărți, citite cu mai mulți ani în urmă; nu mi s-a părut că ar merita să o păstrez)

Dacă vi se pare un concept dificil, poate vă ajută să știți că seria Left behind, concepută de Tim LaHaye, acest incontestabil Tolkien al milenismului evanghelic, este o ficțiune scrisă în cheie dispensaționalistă premilenistă pretribulaționistă (uf!). Adică, după apocalipsa celor care au transpus pe ecrane trilogia menționată mai sus, evenimentele se derulează în această ordine: Răpirea Bisericii, urmată de Necazul cel Mare, apoi A Doua venire a Domnului, Mileniul (o domnie literală de 1000 de ani), Învierea ălorlalți, Judecata și apoi … dulcea Veșnicie.

Iată și trei ingrediente fără de care tortul dispensaționalist nu se poate livra pe masa avizilor consumatori de viitorisme spectaculoase:

1. Există planuri distincte în istoria lui Dumnezeu pentru Israel și pentru Biserică. Biserica e privită ca o consecință a unui plan B, direcția master fiind cea destinată urmașilor naturali ai lui Avraam, Isaac și Iacov. Din acest motiv, suportul dispensaționalist pentru Israel este necondiționat, văduvit adesea de un elementar discernământ cu privire la felul în care evreii de astăzi înțeleg să gestioneze problema Palestinei.

2. Literalismul în interpretarea Scripturii este cheia corectitudinii înțelegerii acesteia

Acest aspect este extrem de important în interpretarea proororciilor Vechiului Testament, legate de destinul poporului sfânt, beneficiar exclusiv al acestora, cu mici excepții bine delimitate (Gen 3:16, de pildă). Rolul literalismului în hermeneutica dispensaționalistă este unul decisiv și în cristalizarea concepției escatologice care dă – haideți să recunoaștem – toată sarea și piperul acestui sistem teologic.

3. Pasiunea pentru diagrame

Ah, faimoasele diagrame dispensaționaliste! Ce frumos ne descurcă ele căile prin hățișul de ere pe care omenirea le traversează într-o inconștientă veselie! Un simplu “Vă aflaţi aici!” și gata: știi de unde ai apărut, pe ramura cărui măslin ești amplasat și cât(e) mai ai de răbdat până în veșnicie. Practic și eficient!

De pe: http://www.biblebelievers.com/
De pe: http://www.biblebelievers.com/

Dacă diagrama de mai sus e prea complicată, iată una mai pe înțelesul vostru, profanilor:

De pe: http://sbcvoices.com/
De pe: http://sbcvoices.com/

Ar mai fi încă lucruri interesante de spus aici; totuși voi împărți această pasionantă lecție în mai multe “dispensații”. Până data viitoare, poftă bună la tort!

Sau la plăcintă …

(va urma)

8 comentarii

  1. Ap.Pavel explica si ce felie primesc neamurile;Efeseni capitolul 2;”11. De aceea, voi, care altadata erati Neamuri din nastere, numiti netaiati imprejur de catre aceia care se cheama taiati imprejur, si care sunt taiati imprejur in trup de mana omului:
    12. aduceti-va aminte ca in vremea aceea erati fara Hristos, fara drept de cetatenie in Israel, straini de legamintele fagaduintei, fara nadejde si fara Dumnezeu in lume.
    13. Dar acum, in Hristos Isus, voi, care odinioara erati departati, ati fost apropiati prin sangele lui Hristos.
    14. Caci El este pacea noastra care din doi a facut unul si a surpat zidul de la mijloc care-i despartea,
    15. si, in trupul Lui, a inlaturat vrajmasia dintre ei, Legea poruncilor, in oranduirile ei, ca sa faca pe cei doi sa fie in El insusi un singur om nou, facand astfel pace;
    16. si a impacat pe cei doi cu Dumnezeu intr-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrajmasia.
    17. El a venit astfel sa aduca vestea buna a pacii voua, celor ce erati departe, si pace celor ce erau aproape.
    18. Caci, prin El, si unii si altii avem intrare la Tatal, intr-un Duh.
    19. Asadar, voi nu mai sunteti nici straini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu,
    20. fiind ziditi pe temelia apostolilor si prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
    21. In El toata cladirea, bine inchegata, creste ca sa fie un Templu sfant in Domnul.
    22. Si prin El si voi sunteti ziditi impreuna, ca sa fiti un locas al lui Dumnezeu, prin Duhul.”

  2. E de-ajuns să-l citim pe Arnold Toynbee ca să ne săturăm de dispensaționalism. Mie cel puțin mi-a fost suficient. Istoria, zice Toynbee, e mai mult decât una sau mai multe (sau chiar toate) istoriografii. Istoriografiile sunt profund subiective și selective, pe când istoria e totalitatea evenimentelor petrecute în lume, evenimente care sunt asemenea unei țesături extrem de complexe, unde relația cauză-efect este infinit mai complexă decât pare dacă e judecată liniar. Iată de ce toate evenimentele sunt la fel de importante pentru țesătură în ansamblul ei chiar dacă unele dintre ele sunt hotărâtoare pentru generarea altor evenimente. Dispensaționalismul e rezultatul direct al unei citiri istoriografice simpliste a Scripturii. Părerea mea.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s