Dicționar existențial – taină


Fereastră dinspre lumea naturalului, cea în care rațiunea este gazdă feluritelor idei, înspre o altă lume, una în care mintea omenească pășește pe pământ străin, e stingheră, nu judecă în ale sale. Geamul ei îi apare opac celui ce dorește să hotărască singur, în deplină autonomie, rostul celor așternute în fața ochilor săi. De asemenea, taina nu lasă nimic să răzbată pe retina celui care s-a oprit în drum și se consideră deja ajuns la destinație.

Taina, prin excelență este dinamică, te invită la mișcare; ea transformă amplasamentul tău dintr-un punct identificabil pe baza unui sistem de coordonate într-o curgere în veșnicie: nu ești doar prezent, ci ai un trecut care nu încetează să-ți aștearnă proaspete efecte într-un viitor tot mai puțin străin, în ciuda impredictibilității sale. În fața tainei nu te oprești, dimpotrivă, alergi spre o țintă. O faci nu pentru a afla neștiute de până acum, ci pentru că ești viu, iar viața înseamnă, printre altele, mișcare, foarte multă mișcare.

În creștinism, taina este un pretext divin pentru părtășia Duhului, fără de care omul nu va avea parte decât de constatări, de silogisme bine meșteșugite și de ipoteze de lucru. Tainele Împărăției se trăiesc și se transmit de la o viață la alta numai prin Duhul lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, teologia creștină nu este posibilă în afara umblării cu Dumnezeu. (Este lucrul care mă atrage la Patristică: nu mi se spune doar ce au gândit acești Părinți ai Bisericii, ci și cum și-au trăit viața de credință, cum și-au păstrat mărturia lor în fața tainei, nebuni fiind, totuși atât de înțelepți …)

Dușmanul de moarte al tainei este, evident, pretenția totului. Nu contează în ce spațiu se manifestă ea – în cel al bunei cumpăniri sau vederi, al dreptului istoric sau dogmatic, al poziției privilegiate – pretenția ucide taina și o criogenizează în literă, transformând-o în piesă de muzeu, mărturie pentru viitoare generații tot mai înțelepte asupra felului în care omul se poate descurca și singur, cum nu se poate mai bine, în acest Univers tot mai puțin strâmt, dar parcă tot mai rece …

Anunțuri

2 gânduri despre “Dicționar existențial – taină

  1. Cred ca asta lipseste lumii evanghelice de azi.Latura mistica.Asa de usor spunem :cred ,Rugaciuni repezi si pline de cereri egoiste.cantari cu trei versuri ,repetate de cinci ori .Nu condam toate acestea ,dar daca am petrece mai mult timp in tacere ,in rugaciune si sa-L vedem pe Mantuitorul rastignit pe cruce ,sa-L vedem in Slava imbracat in maretie ,putem face asta cand nu ne grabim ,in liniste .In scimb preferam galagia in inchinare si miscarea trupului ,in locul umblarii in Duh ,la Tronul Harului.
    Nu am nimic cu nimeni ,care se inchina diferit de mine ,dar cand ,de exemplu gasesti un izvor cu apa limpede si mediul inconjurator e pur ,nu lupti ca sa pastrezi acest decor?
    Unii prefera linistea gasita in mijlocul naturii ,la marginea unui sat ,altii prefera agitatia marilor orase.Cred ca asa e si pe terenul relatiei cu Dumnezeu.
    Daca ne-am intelege mai bine unii pe altii…

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s