Cina cea fără de taină (8)


“… oricine mănȃncă din pȃinea aceasta şi bea din paharul Domnului …”

1 Corinteni 11:27

Ce rămȃne după Cină? Pȃinea s-a frȃnt şi s-a dat cu har şi cu teamă creştinilor ce vor să se ȋmpărtăşească. Vinul a fost băut şi el. Ȋn liniştea de după eveniment fiecare ȋşi ascultă inima reȋntoarsă la cele vremelnice. Peste cȃteva momente grijile şi necazurile zilei ne vor umple din nou minţile, lăsȃnd ȋn urmă pomenirea Celui ce a murit, dar trăgȃndu-şi tainic seva pe mai departe tot de pe lemnul Gologotei …

Paharul Domnului. Potirul. Graalul. A devenit artefact al unei lumi conspirative, al unor abstracte năzuinţe după inefabil, după mister, după un ireal apăsător, aproape concret …

Pentru credincios el rămȃne o certitudine a viitoarei Cine. Slujitorii se succed ȋn faţa pȃinii şi vinului, chiar şi ȋn rȃndurile celolalţi părtaşi au loc schimbări de efectiv. Paharul nu ne aparţine, este al Lui, al Domnului şi ne va aştepta cu credincioşie cu rodul viţei pȃnă cȃnd Ȋnsuşi Mȃntuitorul ȋl va bea cu noi ȋn Ȋmpărăţia Sa.

Nu e vorba de obiect ȋn sine, de recipientul din care se oferă vinul, ci de mărturia unui obiect ale cărui rosturi şi semnificaţii transced şi trassubtanţieri şi jertfe şi simboluri … Poate tocmai de aceea unii au ales calea oarecum trivială şi puţin convingătoare a poveştii Graalului. Se mulţumesc cu firele de praf de pe crustă, ȋn loc să se hrănească cu pȃinea …

Pentru cel ce pomeneşte ȋn adevăratul  ȋnţeles al moartea Domnului paharul nu e un recipient pentru vin, nici pentru sȃngele sfȃnt, nici pentru cina pascală, ci izvor al unei mereu proaspete ȋmpărtăşiri cu Cel Ȋnviat. Domnul a băut paharul nelegiurilor noastre şi l-a preschimbat apoi ȋntr-un pahar al binecuvȃntării prin sȃngele Lui.

Aceasta este, până la urmă, şi metamorfoza credinţei noastre, pe drumul de la o frumoasă poveste de văzut la TV cu ocazia Paştelor, la pomenirea prin fiecare părticică a fiinţei noastre a tainei Gologtei.

Un gând despre “Cina cea fără de taină (8)

  1. Hitler avea un departament care se ocupa cu gasirea artefactelor care se presupunea ca ar detine puteri miraculoase, imi scapa acum numele a celui care conducea acest departament , hai sa-i spunem , de arheologie.

    Am inteles mesajul transmis,imi ramane totusi o intrebare in minte, n-are legatura cu textul citit, citind textul mi-am adus aminte de ordinul Cavalerilor Templieri , fondat de Ignatiu de Loyola. Stau si ma intreb, cam demult ma intreb, ce secret a detinut acest ordin, de unde averea lor fabuloasa, ce s-a ales de acea avere? Cand regele Filip al Frantei cu concursul papei, i-a scos in-afara legii si i-a exterminat, n-a reusit sa puna mana pe averea templierilor cum si-a facut el socoteala! Tot in jurul Graalului sunt tesute legendele cu privire la acesti calugari razboinici…

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s