Cina cea fără de taină (8)


“… oricine mănâncă din pâinea aceasta și bea din paharul Domnului …”

Întâia epistolă a Apostolului Pavel către Corinteni 11:27

Ce rămâne după Cină? Pâinea s-a frânt și s-a dat cu har și cu teamă creștinilor ce vor să se împărtășească. Vinul a fost băut și el. În liniștea de după eveniment fiecare își ascultă inima reîntoarsă la cele vremelnice. Peste câteva momente grijile și necazurile zilei ne vor umple din nou mințile, lăsând în urmă pomenirea Celui ce a murit, totuși trăgându-și tainic seva pe mai departe tot de pe lemnul Gologotei …

Paharul Domnului. Potirul. Graalul. A devenit un artefact al unei lumi conspirative, al unor abstracte năzuințe după inefabil, după mister, după un ireal apăsător, aproape concret. Imaginație? Este posibil.

Pentru credincios, însă, el rămâne o certitudine a viitoarei Cine, a mesei celei de Nuntă. Slujitorii se succed în fața pâinii și vinului, chiar și în rândurile celorlalți părtași au loc schimbări de efectiv. Dar paharul nu ne aparține, este al Lui, al Domnului. Ne va aștepta cu credincioșie cu rodul viței până când Însuși Mântuitorul îl va bea cu noi în Împărăția Sa.

Înțelegeți că nu e vorba de obiect în sine, de recipientul din care se oferă vinul, ci de mărturia unui act ale cărui rosturi și semnificații transcend și trassubtanțieri și jertfe și simboluri. Poate tocmai de aceea unii au ales calea oarecum trivială și deloc convingătoare a poveștii Graalului. Se mulțumesc cu firele de praf de pe crustă, în loc să se hrănească cu pâinea, cu miezul ei. Păcat.

Pentru cel ce pomenește în adevăratul  înțeles al faptei moartea Domnului paharul nu e un recipient pentru vin sau pentru sângele ispășirii, nici pentru cina pascală, ci izvor al unei mereu proaspete împărtășiri cu Cel Ȋnviat. Domnul a băut paharul nelegiurilor noastre și l-a preschimbat apoi într-unul al binecuvântării prin sângele Lui.

Aceasta este, până la urmă, și metamorfoza credinței noastre, pe drumul de la o frumoasă poveste de văzut la TV cu ocazia Paștelor, presărată corespunzător cu reclame la Cocal Cola și la alte delicii de Sărbători, la pomenirea prin fiecare părticică a ființei noastre a tainei Gologtei.

Anunțuri

2 gânduri despre “Cina cea fără de taină (8)

  1. Hitler avea un departament care se ocupa cu gasirea artefactelor care se presupunea ca ar detine puteri miraculoase, imi scapa acum numele a celui care conducea acest departament , hai sa-i spunem , de arheologie.

    Am inteles mesajul transmis,imi ramane totusi o intrebare in minte, n-are legatura cu textul citit, citind textul mi-am adus aminte de ordinul Cavalerilor Templieri , fondat de Ignatiu de Loyola. Stau si ma intreb, cam demult ma intreb, ce secret a detinut acest ordin, de unde averea lor fabuloasa, ce s-a ales de acea avere? Cand regele Filip al Frantei cu concursul papei, i-a scos in-afara legii si i-a exterminat, n-a reusit sa puna mana pe averea templierilor cum si-a facut el socoteala! Tot in jurul Graalului sunt tesute legendele cu privire la acesti calugari razboinici…

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s