Romȃnia lui Puric sau a puricilor?


Ȋn cȃte Romȃnii poate trăi un romȃn? Nu sunt doar două, cum odinioară pretindea Năstase, ci mult mai multe. Recenta ȋncrucişare de cuvinte ȋntre protestantul Otniel Vereş şi ortodoxul Cristian Pascu ne aduce aminte ȋncă odată că sunt mult mai numeroase. Cine ar putea să le ţină socoteala?

Suntem o gloată de troglodiţi sau un neam de sfinţi pe nedrept rămaşi (pentru cȃtă vreme?) necanonizaţi de Maica Biserică Ortodoxă Romȃnă? Suntem nişte brute vrednice doar de Ştirile de la ora 5 sau profunzi, frumoşi şi spirituali (evident, cu subȋnţeleasa conotaţie că civilizaţia europeană nu ne merită)?

Păi … depinde de Romȃniile prin care te preumbli. Oferta este variată, atȃt pentru tăișul sabiei protestantului aprig ȋn biblica-i judecată la a-i condamna pe cei ce nu-i sunt dragi la praxis, cȃt şi pentru duhul ortodoxului care respiră ȋn fiecare zi doar romȃnism drept-credincios de cea mai bună calitate.

Eu trec destul de des, aproape zilnic, prin cel puţin vreo douăzeci de Romȃnii. Nici nu m-am aşezat bine la volan dimineaţa că sunt nevoit să dau piept cu Romȃnia celor de neam prost (ȋmi pare rău, Cristi, dar n-am găsit altă rimă!), şoferi care ne joacă vieţile din maşinile lor bengoase, convinşi că toate s-au asfalatat numai pentru ei, iar noi suntem acolo doar ca să perturbăm vieţile.

Mă ȋntȃmpină ȋn sat Romȃnia celor care ȋşi ȋncep ziua cȃnd cu bere, cȃnd cu ţuică (vinul e demonetizat pe la noi). Apoi, după ce intru ȋn pȃine, am conversaţii aproape zilnice cu cei din Romȃnia celor care dau ţepe, care ȋţi promit marea cu sarea pȃnă ȋşi văd porcu-n căruţă, care te mint cu neruşinare atunci cȃnd le-o cere spuza de pe turtă …

Să vă povestesc o ţȃră despre fascinanta Romȃnie a hoţilor? Pas, de data asta.

Printre ele, ȋnsă, apar şi alte Romȃnii: cea a oamenilor care sfinţesc locul, care ȋşi văd de treaba lor făcută nemţeşte (de ce oare nu există un etalon de excelenţă romȃnesc, v-aţi ȋntrebat?). Mai văd Romȃnia gospodarilor, a celor care chiar muncesc cu sȃrg fiecare petec de pămȃnt.

Despre Romȃnia celor care nu ştiu să arunce gunoaiele la coş nu mai vreau să vă vorbesc. Nici despre cea a şpăgilor grase. Vă voi vorbi, cu mȃndrie, despre Romȃnia celor care ȋncă se mai apleacă asupra celor năpăstuiţi cu un codru de pȃine, un pahar de apă şi o haină de vreme mai grea.

Deschizi televizorul: poate e Romȃnia lui Becali, poate cea a lui Enescu sau a gimnastelor noastre de aur. Eu zic că ai mai multe şanse să dai nas ȋn nas cu prima dintre ele.

Mergi la iarbă verde: domină Romȃnia manelelor şi a proastei (din nou!) creşteri. Arunci o privire ȋnspre păduri: romȃnul şi-a ucis fratele, dovadă tot mai multele cioturi triste care ne zgȃrie privirile.

Nu poţi intra ȋntr-o piaţă fără să te loveşti de Romȃnia cerşetorilor, unii dintre aceştia de profesie. Sau a speculanţilor, după caz.

Unii ştim cu ce se mănȃncă Romȃnia ȋmbrȃncelilor de la sfintele praznice, alţii ştim să ne scoatem ochii ȋn chip sublim cȃnd vine vorba de chemare la strajă.

Uneori – prea rar, din păcate – suntem lăsaţi fără cuvinte ȋn Romȃnia credincioşilor smeriţi şi tăcuţi, a celor care urcă pe scara desăvȃrşirii departe de luminile reflectoarelor sau de balamucul balcanic; nu uit tărişoara preoţilor cucuiaţi prin parohii uitate de lume, dar care ȋşi fac slujba cu credincioşie, sau a celor care şi-au asumat misiunea de a aduce Evangheleia pȃnă la marginile Romȃniei …

Ȋn ce priveşte Romȃnia bloggărilor, a celor care scriu pe internet (a mea, a lui Otniel, a lui Cristi şi altora ca noi) … mă abţin doar să sugerez vreo culoare anume, sunt destule aici, şi verzi şi urcate.

Ş-atunci cine-i cu dreptatea? Nu-i nici modernistul, nici tradiţionalistul, nici intransigentul, nici idealistul … sunt eu!

De ce? Pentru că, iată, trăiesc toate aceste Romȃnii – sublime sau proaste – şi ȋncă nu mi-am luat lumea ȋn cap.  Dimpotrivă, aici mi-am făcut cuibul. Pȃnă cȃnd va veni dulcele somn

… şi pentru că, vă place sau nu, cred că avem suficiente Romȃnii ca să putem trăi ȋn ele fără mȃine, fără prostie şi fără … ok, prejudecăţile le putem păstra: poate ne vor fi de folos curȃnd.

39 de comentarii

  1. Eu de asta îl iubesc pe Puric, fiindcă alege sa fie miop și naiv și să trăiască în România Maicii Domnului. E un nebun.

    Dar nu am înțeles de ce Marius Cruceru, si cei din jurul lui s-au simțit ofensati de România in care alege sa respire Puric. Parca le-ar lua lor aerul.

    Ai înțeleaptă dreptate. Sunt mii de Românii.

  2. Frumoasa descriere si destul de obiectiva. Tarile care gazduiesc milioane de straini din intreaga lume macar pot reprosa ca partile umbrite ale peisajului tarii lor se datoreaza emigrantilor care de sute de ani si-au facut loc in cultura lor, in timp ce noi ne putem lauda doar cu o „evolutie” de sute de ani intr-o directie …. Exista si oameni minunati in tara, din pacate sunt tot mai greu de gasi(au emigrat, au murit? nu stiu). Cand intalnesc unul ma bucur de binecuvantarea pe care am primit-o si o adaug in albumul de amintiri frumoase din Romania.

  3. Suntem un popor atat de ciudat incat de multe ori ma mir cum am rezistat ca si neam pe acest pamant pentru ca in toata aceasta istorie i-am incurcat pe toti prin pozitionare ca tara! Si am supravietuit, prin fapte de vitejie, prin compromisuri, prin tradari… de la Burebista-ncoace… Suntem un popor rabdator de-o rabdare sora cu lasitatea…. pana ne ajunge cutitul la os!Atunci…., vorba poetului: ,,hristosi sa fiti, nu veti scapa nici-n mormant” Doar uitandu-ne-n urma la istoria romanilor din Transilvania, la perioada 1437-1784, cand prin tratatul Unio Trium Natiorum , romanii au fost recunoscuti ca si natiune tolerata tocmai pentru a fi starpiti ca limba si ca neam, la vizionarii Scolii Ardelene, la nasterea Bisericii Greco-catolice,tocmai pentru salvarea acestui neam, la jertfa romanilor care a culminat cu Rascoala lui Horea , Closca si Crisan…. si e destul sa intelegi cine a fost acest popor!

    Nu vedeti, tocmai asta si se urmareste, sa nu stim cine-am fost, sa ne fie rusine de cine suntem si sa ne fie groaza de ceea ce-am putea sa fim! E un altfel de stergere a identitatii neamului, mult mai parsiva… Dar nu vor reusi, arma cea mai de temut e exact cea pe care marjeaza ei, in scopurile lor meschine: RABDAREA.

    P.S
    Referitor la Biserica Greco-Catolica, biserica mult-hulita in mediile talibane ortodoxe, Dumnezeu, in intelepciunea Sa, le-a dat-o ortodocsilor cu istoria peste nas, asa cum s-ar zice la ,,clasa mare”,ar vrea ei sa stearga acea parte neagra din istorie cu-n burete minune dar nu se poate: In 1948, Biserica Ortodoxa a facut pact cu puterea comunista prin asa-zisul patriarh rosu, Iustinian Marina(o fi bine, o fi rau…. biserica a supravietuit!?), Biserica Greco-Catolica a trecut in catacombe, au infundat puscariile, 7 episcopi au murit in puscariile comuniste! Cunosc preoti care celebrau Liturghia noaptea la 3 impreuna cu sotiile, aveau altare camuflate in dulap,faceau toate acestea pentru a nu-si expune copiii mici, cei mari se trezeau impreuna cu parintii pentru a sluji lui Dumnezeu! Vedeti, pentru asemenea oameni si pentru multi ca ei Dumnezeu ne iubeste , pentru ca Dumnezeu stie cine suntem si plange pentru asta dar tot El, in atotstiinta Sa stie cine putem sa fim si ne-ajuta pentru a putea sa fim …. numai ca noi nu vedem decat rautate si calamitati peste tot, asa se vrea sa percepem realitatea ca sa fim mai usor de distrus dar sunt convins ca nu va mai dura mult, nu poate sa fie rau la nesfarsit , exista o realitate pe care ei n-au luat-o-n calcul, pronia cereasca… Se va-ntampla dar noi nu vom mai fi …. vom fi preschimbati in amintiri…

    1. Aveți dreptate aici. Nu există niciun preot ortodox care să fi făcut pușcărie. În icoane nici Hristos nu mai ținea evanghelia în mână, ci un carnet de partid. Atât de hotărât a fost pactul „talibanilor ortodocși” cu comunismul.

      1. Ba sunt si preoti ortodocsi care au facut puscarie comunista, sunt si protestanti dar la nivel individual, la nivel de constiinta personala, dar la nivel de Biserica, Biserica Catolica si Greco-Catolica, plecaciuni in fata tuturor martirilor lor , stiuti si nestiuti… Au spalat obrazul identitatii noastre ca neam… S-au petrecut in inchisorile comuniste drame de nivelul sfintilor, a fost o solidaritate cum noi n-avem cum sa ne imaginam, celebrau liturghia pe pieptul unuia dintre detinuti, pentru ca nu aveau nici masa nici antimis(cei din bisericile traditionale stiu despre ce vorbesc), inainte de-a muri marele Iuliu Maniu a fost spovedit prin usa de catre episcopul Alexandru Todea, care era maturator-sef in puscarie(numai ei stiu cum au facut sa se poata face) iar sfanta impartasanie i-a fost strecurata in celula cu complicitatea unui gardian(Dumnezeu isi are alesii peste tot, multi dintre ei nici nu stiu cum arata o biserica din interior).

        Sunt mandru de acest popor din care fac parte , de-aceea ma straduiesc sa acumulez cat mai mult , sa pot transmite aceasta mandrie si copilului meu…

  4. Dragostea nu poate fi altfel decât mioapă. Dragostea nu își permite luxul lucidității. Luciditatea tuturor defectelor este diabolică. Cu cât mai multe gropi are țara asta, cu atât mai vârtos trebuie iubită. Caci dacă nu se va transfigura prin iubire, cu siguranță că nu se va transfigura nici prin ură, batjocură și veșnice reproșuri.

  5. Reblogged this on Vasile @ Cluj and commented:
    Dragostea nu poate fi altfel decât mioapă. Dragostea nu își permite luxul lucidității. Luciditatea tuturor defectelor este diabolică. Cu cât mai multe gropi are țara asta, cu atât mai vârtos trebuie iubită. Caci dacă nu se va transfigura prin iubire, cu siguranță că nu se va transfigura nici prin ură, batjocură și veșnice reproșuri.

    1. Atât timp cât nu e oarbă de-a binelea, adică insensibilă în fața realităților deloc blânde ale românității, fine for me …

  6. Îmi e suficient să trăiesc în realitatea obiectivă, trebuie s-o mai şi admir şi s-o păstrez în faţa ochilor în fiecare minut? Prefer ţara lui Puric.
    Avem nevoie să fim puţin nebuni ca să trecem cu bine prin intemperiile vieţii. Puţin nebuni să vedem frumosul.

    1. Atât timp cât recunoaștem că dezbatem preferințe (așadar, nici măcar percepții), cred că este ok. Remarc doar că există pericolul (de care românii nu s-au ferit între veacuri) de a trăi într-o păcătoasă negare a realității, una care ne poate pune sub anestezie capacitatea de a răspunde omenește problemelor României celor cu nădragii rupți în fund …
      E loc în România mea și pentru un Caragiale, și pentru un Vlahuță; din motive lesne de înțeles îl prefer pe Rebreanu. 😉

    2. A mea era preferință, după cum specificam. Dar, totuși, să nu relativizăm și preferințele până la absolut, adică până la desființare.
      Există riscul și de partea cealaltă, la fel de păcătos: de a nu mai distinge nici o latură pozitivă în realitatea în care ne aflăm și a ne cufunda în deznădejde, cinism, pasivitate etc. Riscuri există oriunde…

  7. Dragă Dyo, eu nu merg pe ideea mai multor Românii. Eu cred că e doar una. Pune bune şi rele, trage linie dedesubt şi spune la ce concluzie ajungi. Eu zic că suntem, la ora actuală, o ţară de rahat.

    1. În ciuda celor scrise mai sus … și eu cred că o singură Românie e de-ajuns! Împărțirea asta artificială e rezultatul complacerii în fantasmagorii ideologice pentru care, măcar în acest caz, Dan Puric nu este singurul vinovat. La urma urmelor, nu mi se pare că Otniel Vereș a avut o reacție prea inteligentă, lovind mai mult omul decât ideile sale, chiar așa trăznite cum sunt acestea.
      Nu am făcut altceva decât să propun un tablou rezultat din coliziunea ideilor celor doi: poate că unii ( așa ca tine 🙂 ) vor sesiza hiba …

    2. Draga Rasvan, recunosc ca mi-a placut propozitia „Eu zic că suntem, la ora actuală, o ţară de rahat.”, subscriu liber si nesilit, dar am si ras foarte bine la culoarea de produs alimentar transformat pe care o asociezi cu acest „plai de vis mioritic” 😀

    1. Cea mai grețoasă ideologie este aceea care are pretenția că ea nu e ideologie, că într-un fel este exterioară celorlalte și, deci, justificată la judecăți de valoare de tipul „de-a dreptul”.

      Nu am înțeles niciodată ce e grețos în faptul de a fi creștin-ortdox român și a fi trăi acest lucru. Există un mod românesc de a trăi ortodox. A nega acest lucru este a-ți nega parte din identitate. Dumnezeu mi-a dat limba română. Nu mă rog în limba engleză. Nu spun Tatăl nostru în limba engleză. Nu aș avea bătăi de inimă pentru a face acest lucru.

      Ortodoxia este profund naționalistă. Asta o face universală, fiindcă fiecare persoană din Univers aparține unei națiuni.

      1. Aici cred că încurci puțin lucrurile: n-a zis nimeni că e grețos ceva în faptul de a fi creștin-ortdox român și a fi trăi acest lucru, ci că naționalismul-ortodox promovat de Dan Puric are o astfel de calitate pentru unii dintre noi (de a provoca greată, adică). Întinzi consecințele unor exprimări mult prea departe.
        Simt și eu un rău de la stomac la contactul cu unele ideologii naționalist-ortodoxe (pentru că, și știu că nu-ți place asta, sunt mai multe); între acestea cel legionar mă oripilează de-a dreptul. Pot să admit că fiecare om are dreptul la nebunie, dar nu în afara unor limite, că doar un pui de român sunt și eu, cu limite cât se poate de omenești …
        O să vedem o grămadă de limite în colaps odată cu discuțiile pe noua Constituție. Dureri de cap! Sunteți pregătiți?

      2. Nu cred că întind nimic fiindcă nu e niciodată clar ce e naționalist. Dă-mi un exemplu concret de ceva grețos.

        Cei de blogul lui Marius Cruceru, în același ton de „Puric actor bun, dar mediocru ca om de cultură”, au fost ofensați de România ca Grădina Maicii Domnului. Fiindcă și ei plătesc impozite în țara asta.

        Firește că trăim într-o țară de rahat, dacă nimeni nu poate să aibă propria credință fără ca altcineva să se simtă ofensat. Cum se ofensează ateii și homosexualii.

      3. Să știi că și dreptul aproapelui meu la ofensă trebuie respectat într-o Românie creștină: nu sunt toți obligați să aibă aceleași simțăminte față de viziunile mele. La câte ofense au luat evanghelicii în România ortodoxă de-a lungul vremurilor – nu doar declamate în comentarii pe bloguri, ci adesea transpuse în fapte abjecte – cred că poate suporta și Dan Puric niște croșeuri tangențiale. Îl vor face mai puternic, nu îl vor distruge. Asta dacă știe să învețe nu numai din laude.

      4. Mă refeream la ideologia de extremă dreaptă, reînviată de grupul de la Petru Vodă, cu care Dan Puric a venit adeseori în contact şi de la care s-a contaminat. Nu mai insist.

      5. Dle. Cristian Pascu, nu vreau să intru în polemică cu dvs., cu atît mai mult cu cît am spus mai sus că nu insist să conving pe nimeni de ceva. Afirm unele lucruri, fără să fac parte din cercul lui Marius Cruceru. Coincidenţă sau nu, împărtăşim anumite idei şi preţuim aceleaşi valori, atîta tot, şi nu întotdeauna.
        Nu era vorba de o etichetă lipită pe Dan Puric. Actorul a afirmat, în perioada debutului literar şi la primele conferinţe cu public că este un discipol al părintelui Iustin Pârvu, la aniversarea căruia măicuţele i-au cîntat cîntece legionare, pe care le puteţi viziona pe You Tube. Ulterior, între cei doi a intervenit ruptura, din cauza proiectului memorialului de la Aiud. Puric a fost acuzat că face jocul masonilor de către un alt extremist, dl. Roncea. În ultima perioadă, fiind necesar să susţină un duhovnic la înaintare, locul lui Iustin Pârvu a fost luat de mult mai moderatul părinte Arsenie Papacioc.
        Dacă analizaţi ideile pe care le tot agită în spaţiul public dl. Dan Puric, poate că veţi recunoaşte că, în esenţă, unele din ele nu sunt mult diferite de mai vechile teorii ale lui Nae Ionescu , Nichifor Crainic sau Radu Gyr, e adevărat, îndulcite de vremuri şi fermecate de talentul de actor, de limbajul corpului cu care a fost hăruit dl. Puric.
        Cînd am scris că mi-e silă de ideile naţionalist-ortodoxe la acest gen de probleme mă refeream. Dacă aveţi vreodată amabilitatea să citiţi cîteva rînduri de pe blogul meu, veţi găsi mai multe articole de mare preţuire pentru credinţa ortodoxă decît în toate blogurile evanghelice. Îi preţuiesc şi am mulţi prieteni şi rude ortodoxe, chiar şi pe stareţul unei mănăstiri din apropiere. Aşa încît, acuzaţiile dvs. mi se par nedrepte.
        Îmi cer scuze lui Dyo pentru că am abuzat de spaţiul său şi de răbdarea sa.

      6. ,,…Ortodoxia este profund naționalistă. Asta o face universală, fiindcă fiecare persoană din Univers aparține unei națiuni…”

        Domnule Cristian Pascu,nu e bine sa va jucati cu termenii, exista riscul de-a va crede cineva, fraza de mai sus ar starni rasul in orice seminar ortodox, cred ca si la o ora de religie la clasa a XII- a ar starni zambete, cu toate ca multi ortodocsi sunt in asentimentul a ceea ce este expus mai sus dar n-o vor recunoaste nici in ruptul capului pentru ca aceasta ar avea ca si consecinta reducerea ortodoxiei la ortodoxism, asa ca ramane totul bine ascuns in sufletele lor, cu rabufniri periodice…

        Pentru un prozelit va ,,bateti” bine dar deocamdata ati descoperit doar ortodoxismul, pana la Ortodoxie e cale lunga,veti fi pe aproape cand veti ajunge la concluzia ca Ortodoxia n-are nevoie de aparatori si argumente,se apara singura…

        Vi-am citit toate articolele , din iunie 2011 incoace, asa ca ceea ce am scris mai sus e si un fel de critica, nu cred ca e exprimarea corecta , o parere proprie la felul cum puneti problema in ceea ce priveste CALEA DREAPTA A CREDINTEI.Poate intr-un viitor voi fi mai exact referitor la felul dumneavoastra de-a scrie,ca si acum, daca o cere discutia contextuala o voi face…

        Ortodoxia e atat de frumoasa iar chemarea noastra e sa dezvaluim acest FRUMOS …..vremea ,,sabiilor” a trecut !!!

      7. Domnul Cristian, eu nu v-am cerut să îmi spuneți pe cine cunoaște și cu cine s-a certat Dan Puric. Nu mă trimiteți să îi citesc cărțile ca să mă conving de eticheta pe care i-ați atașat-o, fiindcă se poate ca eu să nu am același criterii de etichetare. Ce este naționalism-orotodox grețos pentru dumneavoastră, pentru mine s-ar putea să fie o cină copioasă. Sunt mulți vomită și numai la auzul numelui Iisus Hristos. Deci nimic obiectiv în greața dumneavoastră.

        Și nu ați făcut decât să lărgiți paleta. Ce nu vă place la Nae Ionescu, Nichifor Crainic sau Radu Gyr. Și ce exact a luat Dan Puric de la ei, de îl numiți extremiști.

        Găsesc pe blogul dumneavoastră.

        Fie că aţi ştiut, fie că nu, ideile de mai sus se numesc “năisme”, adică sunt exact pe calapodul lui Nae Ionescu. Cînd v-am citit pe dvs., parcă l-am recitit pe el. În acelaşi sens au venit, în vremea aceea, şi Dumitru Stăniloae şi Petre Ţuţea, ambii cu simpatii legionare recunoscute. Mă rog, erau alte vremuri, nu avusese loc holocaustul, nu aveau de unde să ştie că exacerbarea naţionalismului poate conduce la nenorociri de neimaginat, inexplicabile pentru fiinţa umană.

        Da. Nu mai insist eu de data asta.

      8. Imi pare rau ca intervin a doua oara, nu sunt arbitru nimanui si ar trebui sa-mi vad ,,de oala” dar aparati ortodoxia fara sa fiti ortodox, scrieti cuvinte fara niciun pic de suflet in ele. Prima trasatura a credinciosului ortodox, cartea de identitate cu care se legitimeaza, este smerenia! Duminica ,cand mergeti la biserica fiti foarte atent la rugaciunea pe care o rosteste preotul inainte de-ai impartasi pe credinciosi! Va voi reda doar partea de inceput fara explicatii, explicatiile vi le veti da singur,daca veti avea curaj sa vi le dati:

        ,, Cred Doamne si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Hristos , Fiul lui Dumnezeu, Celui Viu, care ai venit in lume sa-i mantuiesti pe cei pacatosi dintre care cel dintai sunt eu…..”

        De-aici incepe Ortodoxia, nebunia de la Inceputul Cunoasterii! Restul sunt ………doar vorbe!

      9. „Ortodoxia n-are nevoie de aparatori si argumente, se apara singura…”

        Biserica este formată din oameni, nu idei care plutesc în aer. Am mai auzit aceiași idee, dar cu privire la Biblie, care și ea se apără singură. Nu sunt de accord.

        Există și ortodocși fără smerenie. Cel puțin unul.

      10. Credeti cum vreti, e bine ca sunteti sincer! Cu o asemenea atitudine, daca ati fi absolvit o Facultate de Teologie Ortodoxa si ati fi si imbratisat cinul monahal, la ce cultura generala aveti si ce cultura teologica…., hmmmm,…….cel putin mitropolit!,,Razboinicii luminii” au intaietate in oricare confesiune!

        Oricum, aveti simpatia mea sincera, stiti sa va ,,bateti”, o fi si calea martiala un drum spre echilibru? Cine stie ? Le incercam pe toate, fiecare dupa firea lui…,impreuna ajungem undeva! Oriunde sau nicaieri…

    2. Şi tot pentru dl. Cristian Pascu: aţi afirmat următoarele: „Ortodoxia este profund naționalistă. Asta o face universală, fiindcă fiecare persoană din Univers aparține unei națiuni.”
      Fie că aţi ştiut, fie că nu, ideile de mai sus se numesc „năisme”, adică sunt exact pe calapodul lui Nae Ionescu. Cînd v-am citit pe dvs., parcă l-am recitit pe el. În acelaşi sens au venit, în vremea aceea, şi Dumitru Stăniloae şi Petre Ţuţea, ambii cu simpatii legionare recunoscute. Mă rog, erau alte vremuri, nu avusese loc holocaustul, nu aveau de unde să ştie că exacerbarea naţionalismului poate conduce la nenorociri de neimaginat, inexplicabile pentru fiinţa umană. Nu-i poţi condamna, de exemplu, pe Mircea Eliade sau pe Cioran că, tinerii fiind, au susţinut mişcarea legionară. Mai trist, mi se pare, însă, că ideile acestea revin cu obstinaţie şi nu oricînd, ci în momentele de criză mondială.

      1. Dle. Cristian Pascu, citez un fragment din a-IV-a conferinţă ţinută de Nae Ionescu legionarilor, în 1938, în lagărul de la Miercurea Ciuc:

        „Cel mai mare cerc colectiv din care face parte omul este naţiunea.
        Biserica şi naţiunea la noi, ortodocşii, se suprapun. Pentru individ, deci, adică în istorie, naţiunea este un absolut.
        Dumnezeu a făcut neamuri, toate cu o singură datorie, de a realiza legea firească pe care Dumnezeu a pus-o în ele.”

        Nu vi se pare că seamănă cu cele afirmate de dvs.?
        Acelaşi lucru şi cu Dan Puric: nimic original în gîndirea sa. Nu v-am trimis să-i citiţi cărţile. Mi-am imaginat că aţi făcut-o deja. Altfel, ce rost ar mai avea?

      2. Domnule Răsvan Cristian, una este să nu fi de accord cu cineva, cu ideile lui și alta este să le consideri extremiste. Extremismul, poziționarea și calificarea ca extremist, presupune un punct de referință, un centru, o poziție de echilibru. ORICINE poate avea pretenția că este echilibrat, și în raport cu echilibrul său, toți ceilalți vor fi mai mult sau mai puțin spre extreme.

        Ce vă dă dumneavoastră nu numai justificarea de vă considera echilibrat, ci și justificarea de a vă exprima public greața față de cei la extreme? Fiindcă în raport cu noi, cei extremiști, și dumneavoastră, poate prin pretenția de modernitate, globalizare, ecumenism, etc. sunteți extremist. Numai că în direcția opusă.

        Eu, noi, nu am fi ortodocși dacă nu am considera că ortodoxia este adevărul și calea spre Viață, deci spre starea de normalitate, sănătate sufletească, spre sfințenie. Până la sfârșitul veacurilor, eu, ca român, nu îmi voi putea depășii cercul acesta dat de națiunea în care m-am născut. Nu mă voi ruga niciodată în altă limbă. Limba pe care o vorbesc îmi determină gândurile și trăirile (o perspectivă foarte comună în filosofia limbajului). Ne rugăm pentru toată lumea, pentru toate popoarele în limba poporului nostru.

        Puteți să ne numiți extremiști. Vă poate fi greață de noi. Face parte din libertatea pe care o avem cu toții, nu? Toate ne sunt îngăduite.

  8. Sa nu uitam ca actorii in puterea meseriei sint profesionisti si isi joaca bine rolul,dar altii doresc sa ii imite si sa faca senzatii in alte departamente .Astfel se ajunge la ghiveci si spectatorii il gusta cu satisfactie fiindca gasesc ca este condimentat si merita gustat!!!!

  9. Pingback: Purici | Jurnal
  10. Ce ziceti de ideea ca Romania este doar o parte din tara noastra,cu numele hotarat de un oarecare consiliu,la o raspantie a istoriei?Romania este,insa partea cea mai importanta,nucleul,ascunzand,pentru cand va fi nevoie,diamante,printre bolovani necesari camuflarii…..Ce ziceti de ideea ca tara noastra este Terra,caci este evidenta legatura dintre Terra,tara si tarana,legatura inexistenta in alte limbi,darTerra a fost golita,pe ici pe colo,de ai nostri,ori acestia au fost convinsi ca sunt altceva decat sunt,ceea ce ni se pregateste si noua?Ce ziceti de ideea de a privi partea plina a paharului,ca sa se umple si restul de continutul caruia ii dam atentie,cu alte cuvinte,sa-i ajutam pe cei lipsiti de cunoastere(cu precadere pe copii)sa afle drumul spre o Romanie cu oameni la nivelul varfurilor pe care le are tara sau,macar,pe aproape?Fiecare Roman este o Romanie dar va putet imagina cum ar fi ca toate Romaniile sa mearga intr-o directie constructiva,prin organizarea unui sistem de educatie care sa nu indoctrineze in nici un fel de directie,ci doar sa ofere informatii si exercitii care sa dezvolte capacitatea copiilor de a gandi singuri,de a se ajuta unii pe altii,de a-si rezolva problemele,si de a fi oameni liberi ?Daca asteptam,fara sa facem nimic,copiii vor invata de la parinti,parintii vor fi din ce in ce mai coplesiti de probleme, si mai indobitociti de lipsa timpului necesar unei lecturi macar,ceea ce va duce la situatia in care nu vom mai avea nici o romanie,ea devenind o frumoasa legenda………..

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s