Dicţionar existenţial – Jertfă


jertfă – jertfe, cu

Nu cred că se poate defini jertfa fără un apel la paradox. Asta pentru că suntem tentaţi să privim prin jertfă ȋnainte, după un model ȋmprumutat din religiile antice (“ȋţi aduc jertfă ca să se ȋntȃmple cutare şȋ cutare lucru”), ȋn timp ce temeiul jertfei aduse Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov este privirea ȋnapoi. Pentru ca acest lucru să aibe loc, trebuie să-L fi ȋntȃlnit, să fi avut ȋn fiinţa mea amprente vizibile ale mȃinii Lui, altfel nu vorbim decât despre un deloc ziditor negoţ.

Jertfa ȋmi pare a fi o renunţare la ceva ce ȋmi aparţine, la o parte de preţ a făpturii mele, ȋn virtutea unei ȋntregiri a mea ca om, deja vizibilă ȋn mine, lucrarea inconfundabilă a Singurului căruia i se cuvin jertfe. Şi aici e paradoxul: renunţȃnd la ceea ce am nu pierd nimic, ci dobȃndesc ceea ce mi s-a dăruit deja.

Nu este o mită adusă Cerului  ȋn vederea direcţionării viitorului pe albii dorite de mine, ci aducere aminte a blidului din care ȋncă mi-aş fi sorbit zeama de linte, ȋn amăgirea – vremelnică, dar atȃt de acută! – că gustul ei e tot ce contează pe lumea asta. Apoi, mireasma dinspre masa nuntaşilor …

Nu e o ȋntrebare, ci un răspuns. Nu e o cerere, ci o consemnare ȋn jurnal.

Păşim ȋnainte prin fiecare Cuvȃnt care iese din gura lui Dumnezeu şi lasăm ȋn urma noastră altare ale credinţei, mărturii ale lucrării Duhului ȋn noi.

Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfȃntă, plăcută lui Dumnezeu?

Mă gȃndesc că suntem provocaţi la o continuă topire a slăbiciunilor şi virtuţilor noastre naturale, pe calea – niciodată ȋncheiată cȃt timp mai putem zice “astăzi”  – de la “Ai milă de mine, păcătosul!” la “iată că toate s-au făcut noi”, de la osteneala după comorile cele vremelnice la “Facă-se voia Ta!”

Un gând despre “Dicţionar existenţial – Jertfă

  1. Nimic nu-I jertfim lui Dumnezeu, pentru ca orice i-am da nu dam din al nostru ci din ceea ce ne-a dat El! Dumnezeu nu vrea nimic de la noi,ce sa vrea, ce e al Lui? Vrea doar sa intelegem, de-aceea este intr-o continua asteptare, rastignit pe Cruce cu bratele intinse intr-o infinita imbratisare! Si ne da tot felul de semne, pe care noi, in comoditatea noastra, le-am tradus ca fiind doar un simplu ,,concurs de imprejurari”! Asteapta sa intelegem ca suntem facuti din DRAGOSTE!Atat, fara niciun efort, ca-n fresca de pe bolta Capelei Sixtine,foarte sugestiv surprinde Michelangelo relatia omului cu Dumnezeu, pasivitatea primului si incordarea suprema a Creatorului! El face totul numai pentru a ne destepta odata si sa-ntindem mana! Doar atat,sa-ntindem mana…

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s