Dicționar existențial – jertfă


jertfă – jertfe, cu

Nu cred că se poate defini jertfa fără un apel la paradox. Asta pentru că suntem tentați să privim prin jertfă înainte, după un model împrumutat din religiile antice (“îți aduc jertfă pentru a face se întâmple cutare și cutare lucru”), în timp ce temeiul jertfei aduse Dumnezeului lui Avraam, Isaac și Iacov este cu precădere privirea înapoi. Pentru ca acest lucru să aibă loc, trebuie să-L fi întâlnit pe El, să fi avut în ființa mea amprente vizibile ale mâinii Sale, altfel nu vorbim decât despre un negoț, despre o târguială ca cele ce au loc zilnic prin piețe.

Jertfa îmi apare ca o renunțare la ceva ce îmi aparține, la o parte de preț a făpturii mele, în virtutea unei întregiri a mea ca om, deja vizibilă în mine, lucrarea inconfundabilă a Singurului căruia i se cuvin jertfe. Și aici e paradoxul amintit deja: renunțând la ceea ce am nu pierd nimic, ci dobândesc ceea ce mi s-a dăruit deja.

Nu este o mită adusă Cerului  în vederea modelării viitorului pe albii dorite de mine, ci o aducere aminte a blidului din care încă mi-aș fi sorbit zeama de linte, în amăgirea – vremelnică, dar atât de acută în efectele produse – că gustul ei e tot ce contează pe lumea asta. Apoi, mai este și mireasma dinspre masa nuntașilor …

Nu e o întrebare (vei face pentru mine, Doamne, cutare lucru), ci un răspuns la ceea ce El a făcut deja. Nu e o cerere, ci o consemnare în jurnal.

Pășim înainte prin fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu și lăsăm în urma noastră altare ale credinței, mărturii ale lucrării Celui Viu în noi.

Să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu?

Mă gândesc că suntem provocați la o continuă topire a slăbiciunilor și virtuților noastre naturale, pe calea – niciodată încheiată atât timp cât mai putem zice „astăzi”  – de la „Ai milă de mine, păcătosul!” la „iată că toate s-au făcut noi”, de la osteneala după comorile cele vremelnice la „Facă-se voia Ta!”

O jertfă curată înaintea lui Dumnezeu începe tocmai de la înțelegerea acestei taine: nu avem ce-I jertfi cu adevărat, căci putem doar să Îi închinăm, cu frică și bucurie, ceea ce El ne-a dăruit prin har. Inimi vii și frumoase. Vieți în adevăr. Iubire. Speranță. Destine.

Anunțuri

Un gând despre “Dicționar existențial – jertfă

  1. Nimic nu-I jertfim lui Dumnezeu, pentru ca orice i-am da nu dam din al nostru ci din ceea ce ne-a dat El! Dumnezeu nu vrea nimic de la noi,ce sa vrea, ce e al Lui? Vrea doar sa intelegem, de-aceea este intr-o continua asteptare, rastignit pe Cruce cu bratele intinse intr-o infinita imbratisare! Si ne da tot felul de semne, pe care noi, in comoditatea noastra, le-am tradus ca fiind doar un simplu ,,concurs de imprejurari”! Asteapta sa intelegem ca suntem facuti din DRAGOSTE!Atat, fara niciun efort, ca-n fresca de pe bolta Capelei Sixtine,foarte sugestiv surprinde Michelangelo relatia omului cu Dumnezeu, pasivitatea primului si incordarea suprema a Creatorului! El face totul numai pentru a ne destepta odata si sa-ntindem mana! Doar atat,sa-ntindem mana…

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s