Lupta pentru definiţii


Problema discriminării se impune cel mai acut – în mod legitim sau ilicit – ca o inflamație într-un organism social acolo unde definițiile nu reușesc să mai întrunească un consens confortabil tuturor. Definițiile proaste – sau cel puțin atacabile în privința temeiniciei lor – favorizează convulsiile acelora care, într-un fel sau altul, sunt priviți ca excentricități  poziționate în afara cadrului „normal”, pentru care trebuie fie inventat un concept nou, fie lărgit cel clasic (prin redefinire), tocmai pentru evitarea păcătoasei discriminări.

De pildă, discriminarea celor de culoare în Statele Unite sau în alte părți ale lumii a rezistat surprinzător de multă vreme într-un spațiu social grevat de o perspectivă antropologică specifică. Negrii nu erau oameni întregi, după definiția dată de către societatea albilor. Pe acest temei s-a zidit un întreg sistem economic și social; ne vine greu să credem că s-a renunțat la aceste perspective abia de vreo două secole încoace. În același fel, discriminarea femeii în biserică și societate s-a bazat, vreme de milenii, tot pe definiții, cele propuse și impuse de autoritățile religioase ale veacurilor.

Este limpede, așadar, de ce și agenda LGBT atacă fără preget definiții, cea mai dureroasă din acest punct de vedere fiind pentru ei, de departe, definiția căsătoriei. De asemenea, într-un cadru confuz și strâmb direcționat, pentru care promotorii drepturilor homosexualilor sunt direct răspunzători, se bate multă apă în piuă pe un alt concept esențial unui mediu social, cel de familie.

Am scris aseară un articol mai lung decât în mod obișnuit pe tema acestor zile fierbinți: familia, căsătoria și drepturile homosexualilor. Aveam de gând să îl public în dimineața asta. Am renunțat după ce am citit articolul lui Teofil, pe deoparte, și după ce am citit apoi o vitriolică pledoarie a unuia care – ce ironie! – mai și pretindea în final că nu are nimic cu homosexualii (Nicolae Geantă este numele autorului).

Mi s-a confirmat faptul că de ambele părți ale baricadei se luptă din greu. Teofil scotea în evidență, într-un mod pertinent, tendențiozitatea lozincilor promotorilor de drepturi LGBT, în timp ce, involuntar, Nicolae Geantă îmi aducea aminte de veninul pe care această problemă a homosexualilor este în stare să îl injecteze în mințile celor care se pretind urmași ai lui Cristos și cunoscători ai voii lui Dumnezeu pentru Biserică și pentru lume.

În loc să public acel articol, care va rămâne „la sertar”, poate pentru alte vremuri, mă gândesc să simplific lucrurile, măcar în ceea ce mă privește, iar dacă prin demersul meu îi voi ajuta și pe alții … cu atât mai bine. Adică …

Luptăm pentru definiții, mai precis pentru dreptul de a ne defini valorile. Eu unul, creștin fiind, îmi asum definiția dată de Dumnezeu familiei și căsătoriei, așa cum am înțeles-o pe baza mărturiei Sfintei Scripturi și a Bisericii lui Dumnezeu, vreme de milenii.

Căsătoria este un legământ de viață între un bărbat și o femeie. Familia se întemeiază pe acest tip de relație, celelalte tipuri  – familii monoparentale, cu părinți de ocazie etc – fiind alterități (în sens nepeiorativ spun asta) ale modelului de bază.

Așa am primit, așa voi transmite mai departe.

Homosexualii, ca cetățeni cu drepturi depline ai României, au dreptul să ceară și să pretindă redefiniri. În același timp, ca cetățean al României, am și eu dreptul să apăr definițiile în care cred.

Este dreptul meu să nu votez o Constituție care îmi va propune alte definiții pentru termenii familie și căsătorie decât cele în care cred. Este dreptul meu să vă îndemn și pe voi să nu o faceți, în condițiile în care împărtășim cu adevărat aceleași valori.

Așadar, nu voi susține o Constituție care îmi va călca în picioare aceste valori. În același timp, fără mânie și fără facile sentimentalisme de salon, pot să afirm și faptul că nu sunt homofob: înțeleg că lupta mea este pentru familie și căsătorie – în înțelegerea tradițională a acestor concepte – nu împotriva unor oameni, indiferent de orientarea lor.

P.S. Cred și eu, asemeni lui Teofil dacă am reținut bine, că homosexualii au dreptul la parteneriate civile, cu condiția ca acestea să nu fie numite căsătorii. În caz că adepții LGBT vor dori să inventeze un concept nou, mă ofer să îi ajut cu sugestii și să le încurajez demersul, atât cât pot și eu. Vorbesc cât se poate de serios!

Tare mi-e teamă însă că nu se vor mulțumi cu atât: ori vor demola tot ce a mai rămas sfânt și curat pentru o majoritate tot mai bezmetică atunci când vine vorba să-și apere valorile, profitând în acest război tocmai de această slăbiciune a drepților, ori după ei potopul …

9 gânduri despre “Lupta pentru definiţii

  1. Un articol care vadeste echilibru si bun simt in abordarea unei probleme extrem de delicate. Va felicit.

    In aceasta problema se ajunge repede la scantei prin departajarea transanta pro si contra. Aceasta departajare ar trebui sa existe la nivelul ideii, crestin fiind nu poti sa te situezi la mijloc dar, pe de alta parte, ca om supus neputintelor conditiei tale nu poti sa nu iei in calcul si intrebarea ,,cum te-ai fi comportat tu daca ai fi fost supus ispitei unei astfel de deviante ?”. Eu unul, desi n-am fost ,,atins” de asa ceva, si ma pronunt transant impotriva fenomenului, nu pot raspunde usor la intrebarea de mai sus.

    1. Totuși, nu-mi permit să eludez un răspuns, chiar dacă nu va fi unul spectaculos: nu știu cum m-aș fi comportat în acele condiții. Fiind vorba de o situație ipotetică, orice alt răspuns ar fi o fabulație, m-ar conduce înspre o bravură declamativă ieftină, poate la o falsă smerenie, poate la alte pretenții neacoperite de realitate …
      Încă un gând aici. Atracția față de persoane de același sex nu este singura deviere cu care are omul de luptat: este cea mai spectaculoasă și mai inflamabilă ca subiect de dezbateri. Gândește-te la lăudăroșia vieții – căreia îi cad pradă nu puțini evanghelici, sub diverse forme; asta ca să nu ies la rampă cu un exemplu atât de trivial precum pornografia …

      1. Desigur ca nu-i singura ispita si poate nici cea mai mare (in cazul ca ,,te strabate”). Dar e una aparte menita a-ti ,,rasturna” fiinta din temelii, deopotriva trup si suflet. Nu ma gandesc neaparat la IQ pentru ca acesta nu pare a-ti fi influentat in vreun fel de devianta avuta in discutie aici. E vorba despre felul tau de a te raporta le ce e in jur. Sa traiesti intr-o lume in care femeia, respectiv barbatul (dupa caz) ar putea sa ti se para prezente inutile sau mai rau, stanjenitoare, nu poate fi decat o sursa de dezechilibru major. Si ar fi si cam plictisitor.

        Merg la consecintele ultime ale acestui demers agresiv de acceptare a homosexualitatii ca normalitate – adoptarea de prunci. Cum ai putea percepe sentimentul matern sau patern ? Daca vei infia un copil cum ai putea sa-i fi mama sau tata ? Crezi ca o orientare sexuala ,,pasiva” in relatie cu partenerul tau iti va fi suficienta pentru a dezvolta adevarate trairi materne fata de un eventual copil infiat ? Crezi ca un copil se poate dezvolta normal d.p.d.v. psihic intr-o familie cu doi parinti ,,neutri”, stiut fiind faptul ca pentru un om aflat la inceputul vietii nu eventuala disparitie a unui parinte e traumatizanta, ca o pierdere numerica pur si simplu, ci disparitia din perioada de formare a acelui viitor adult, a rolului pe care il avea de indeplinit acel parinte: de mama sau de tata in functie de sexul acestuia ?

        Intrebarile sunt adresate in genere …

  2. …,,cum te-ai fi comportat tu daca ai fi fost supus ispitei unei astfel de deviante ?”…

    Te-am recunoscut , frate Eugen, dupa modul politicos de exprimare si dupa intrebarile ,,cu recul” pe care le pui.In ceea ce ma priveste , sincer, eu m-as comporta normal si am sa ma explic: eu sunt un om care nu-si saruta sotia-n public,un om pentru care viata de familie tine de intimitatea mea , a sotiei mele si-a copilului nostru.Nu de putine ori ma surprind intrebandu-mi sotia daca impreuna cu mine simte ca e ea insasi? De fiecare data zambeste inainte de-a-mi raspunde pentru ca si intrebarea vine in urma unei introspectii autocritice, de-aia zambeste ea, s-a casatorit cu unul care e specializat in despicarea firului in 8. Deci, fiind asa de felul meu, si daca as fi homosexual, tot asa as fi…discret, cu un cadru intim al meu, daca as avea norocul sa am un asemenea cadru, pentru ca si pentru un hetero e foarte greu sa-si gaseasca perechea-n lume, dar pentru unul care nu se intelege pe sine insusi.

    Ce ma deranjeaza pe mine este felul ostentativ in care se pune problema, modul de-a intra cu ,,bocancii” in morala sociala, incercarea de-a demonstra ca anormalitatea e o stare de normalitate… Este peste putinta mea de-a intelege, demostratii in public, mai mult de atat, saruturi demostrative in public(cum spuneam, eu n-o fac cu sotia mea,nu pentru ca am o gandire conservatoare, pur si simplu, viata mea de familie nu e un spectacol la care sa priveasca altii si , doamne fereste, sa mai dau idei si unia cu un comportament sexual deviat! Prin aceasta atitudine eu imi protejez relatia) deci din aceste demonstratii ei vor sa fie respectati? Mi-e scarba cand vad tineri sarutandu-se libidinos prin parcuri,… dar cand vad o parada gay?

    Zicand toate acestea, eu cred ca altceva se urmareste, pentru ca trebuie sa fie si oameni destepti printre ei, felul ostentativ de-a pune problema stiu si ei ca nu e tocmai cel potrivit, o problema sensibila doar cu persuasiune se trateaza nu cu ,, bocanci marimea 43″. Am mai spus-o, o mai spun si-aici, altii sunt in umbra, prin acest curent nu se vrea decat destabilizarea nucleului de baza a Bisericii, de fapt a Religiilor Clasice, toate , luate la gramada, pentru ca toate au ca fundament familia traditionala, barbat, femeie si copii! O invatatura fara fundament e pura teorie, oricum a ajuns la teorie dar aceasta teorie inca este raportata la cei care sustin temelia invataturii, ca parte organica, ca entitate fiintiala prezenta proiectata prin darul procrearii si-a educatiei in viitor. Aici se vrea sa se loveasca….

  3. Absolut de acord cu ce spui. Dar absolut de acord. Asta-i si parerea mea, ca se ,,arunca batzul mult mai departe” decat se doreste a ni se arata. Multi oameni, altfel cu mult bun simt, din pacate inca nu vad asta si se uita la noi ciudat catalogandu-ne drept ,,comspirationisti” absurzi. Pe creditul exprimat activ sau pasiv al acestora din urma se bazeaza demersul celor care ,,arunca batzul”.

    Apoi legat de eventuala ispita, discretia de care vorbesti e importanta in ceea ce priveste aspectul social al fenomenului. Ceea ce nu-i putin lucru. Pe de alta parte insa, indiferent daca te manifesti deschis sau ,,dupa perdea”, pacatul tot pacat ramane. Iar tehnic vorbind, e greu sa fii ,,bantuit” de acest pacat, mai ales in comunitatile mai restranse si sa nu se afle pana la urma. Crestini fiind suntem indemnati sa luptam si cu pacatele ascunse din noi, nu numai sa le camuflam.

    Stii, eu nu exclud varianta ca un numar insemnat de homosexuali expansivi sa nu simta in sinea lor intocmai ceea ce afirma. Dar e mai comod sa crezi ca-i normal ceea ce simiti si faci decat sa te lansezi intr-o lupta grea ce pare intr-o prima faza cel putin, a nu-ti aduce decat zdruncinari de constiinta si angoase permanente. E mai usor sa crezi ca totul e OK. Uite si asta-i o ispita, si una mare: a-ti incuviinta propriile pacate. Cred ca pe toti ne ,,traverseaza” aceasta linistire a constiintei indiferent de pacatele pe care le avem.

  4. Cand spun ,,lupta grea” ma refer la lupta cu tine insuti, aceea care te face uneori sa crezi ca cel mai de temut dusman al tau esti chiar tu. Cumplit de grea …

  5. Lupta homosexualilor pentru a fi definiți ca familie nu are de-a face nici drepturile la practicile homosexuale nici cu drepturile sociale. Orice drept social se poate da ca drept social. Lupta lor are de-a face mai degrabă cu a fi acceptați social ca normalitate. Și pentru aceasta, nimic altceva nu satisface decât acceptarea cuplurilor homosexuale ca familie. Orice altceva, cum ar fi parteneriatele civile (care în vest există demult), sau chiar un concept nou, nu-i vor mulțumi, pentru că orice altceva îi va scoate în evidență ca diferiți.

    Ca simplu cetățean, consider că homosexualitatea este împotriva naturii umane, întrucât este împotriva caracteristicilor biologice naturale care conduc societatea umană la perpetuare și progres. O societate exclusiv homosexuală este sortită autodistrugerii. Acesta este motivul pentru care militez pentru familie așa cum a fost înțeleasă de veacuri. Creștin fiind, nu cer altora să adopte poziția mea cu argumentul Bibliei sau ale convingerilor religioase decât în discuții private, agreate de ambele părți Nicidecum în condiții ostile.

    Ce fac și cred în calitate de creștin este o altă chestiune, care ne privește pe noi creștinii. Nu elaborez.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s