Jertfa nebunilor


Viața creștină nu se trăiește întru condamnarea lumii din care am fost răscumpărați, ci spre slava Celui ce ne-a adus la o viață nouă prin Hristos Isus. Privim țintă la Căpetenia desăvârșirii noastre, nu la abisurile de lăcomie și de fală ale acestei lumi. Mijlocim și mărturisim o viață, nu consfințim acte de deces.

Iubim. N-avem altă șansă.

Cred că din degetele folosite astăzi pentru a-i înfiera pe ei, pe cei ce nu au pășit pe calea sfintei modelări după Model, dracii făuresc otrăvitoare săgeți cu care le va sfârteca inimile – fără pic de milă, să nu ne facem iluzii – acelora ce nu și-au folosit mâinile întru legarea rănilor celor mulți, adăparea celui însetat și îmbrăcarea celor goi. Iar sângele care se varsă din astfel de răni, în zadar se irosește pe altare străine, căci nu folosește la nimic, nimănui, niciodată …

În loc de asta, mai bine am repeta, asemeni unor învățăcei încă uituci și nepricepuți, ce înseamnă “Milă voiesc, iar nu jertfă!”. Cât timp mai avem parte de milă, desigur.

Reclame

12 gânduri despre “Jertfa nebunilor

  1. Cand pui raul mai presus de Iubirea lui Dumnezeu, nu conteaza in ce fel, slujind celui Rau, temandu-te de cel Rau, infierandu-l pe cel Rau,ca nu poti sa-l infierezi decat activand raul din tine chiar daca il numesti cu convingere argumentata , Manie Sfanta, deci cand inversezi ,,polaritatea” nu faci altceva decat sa-i faci jocul Printului Tenebrelor. De asemenea convinsi are si el nevoie, va fi destul sa li se arate sub chipul Ingerului de Lumina nedreptatit de Dumnezeu… Vai ce revolta sfanta va fi ….pana la cer!

    1. Daca nu judeci poti s-o faci! Sunt atatea texte care contrazic textul la care faceti referire dumneavoastra! Acest text nu e o consecinta finala ci doar o provocare pentru mintea celui care ramane in expectativa. Un fel de: daca tot eziti , n-o fa atunci! De fapt Dumnezeu ar vrea sa-l contrazicem prin atitudinea noastra, sa inclinam liberul arbitru in favoarea binelui cu pretul irosirii aparente …

      1. Dacă Isus ne spune să nu judecăm și să nu aruncăm mărgăritare porcilor, numai ca noi să-L contrazicem, undeva e o neînțelegere (mai mult sau mai puțin intensă)…

    2. Mă gândesc că atunci când iubești dai aproapelui ce-i îi e de folos: copilului îi dai lapte și bucate moi, celui matur bucate tari, cățeilor ce cade de la masa copiilor iar porcilor … mâncare adecvată. Mărgaritarele au alt rost pe lumea asta: să vinzi tot cei ai pentru a întra în posesia lor. 😉

      1. Cred ca nu e nicaieri o neintelegere( cu toate ca era de-ajuns raspunsul lui Dyo), Iisus a folosit aceasta tehnica de ivatare, cel mai bun exemplu, femeia cananeanca, a lasat-o sa urle, sa dispere, pentru a o da ca pilda celorlalti! Diferenta e ca totul s-a consumat atunci si-a putut sa fie explicat contextual. Ceea ce am dezbatut noi mai sus, contextul este amprentat in cotidianul pe care ni l-a lasat Dumnezeu ca pe-o provocare …

    3. Cred că poţi iubi „platonic” şi să nu arunci mărgăritare nimănui. Asta ar însemna să iubeşti o reprezentare mentală şi să te menţii în afara contactului permanent şi nemijlocit cu realitatea – dacă ne uităm bine, aşa ceva intră bine mersi în categoria iubire. Nu ştiu dacă din păcate sau din fericire.
      Practic: v-aş propune să ne reîntâlnim pe această pagină pentru un schimb de impresii între judecătorii judecătorilor şi judecători, după o campanie de 1 (una) lună, fără contact nemijlocit, deci doar pe bloguri şi Facebook, cu nişte oameni gay cărora să încercăm să le aruncăm mărgăritare şi să-i iubim virtual. Am muşcat din caşcaval, ca să zic aşa… Am dat ieri o căutare pe Facebook după „gay” şi, deocamdată, am cerut prietenia unui Creştin Gay (fără a primi răspuns, dar mai e până să treacă o lună). N-am îndrăznit încă să fac acelaşi lucru cu ceilalţi, mulţi, care nu se declară creştini. Dar am poposit pe multe pagini şi am ajuns (iarăşi) la concluzia că nu e uşor să fii creştin virtual, poţi avea mari probleme cu iubirea semenilor – şi asta din pricini incontrolabile mental. Poate cu mai mult antrenament, cine ştie… Dar am avut o crispare viscerală, probabil evidentă, când am întrebat un grup pe stradă unde e gara şi mi-a răspuns un bărbat fardat, cu cercei şi şapcă. Ceva asemănător am simţit şi cu paginile de ieri, deşi nimeni nu a putut citi nimic în ochii mei şi ruşinea iubirii ratate a rămas o vreme acoperită. M-am gândit ce ar însemna să fii misionar urban şi m-am bucurat că am fost nevoit să abandonez temporar căutările.

      1. Un cunoscător al Evangheliei să ne spună dacă Isus s-a dus deliberat peste vameşi şi femei (atunci) mai mult sau mai puţin căzute (mâine poate doar ingenue, pentru că nu văd de ce nu s-ar redefini legal adulterul în categoria distracţiei sau metodelor de slăbire). Sau doar a lăsat să vină la El pe oricine ofta după împărăţia lui Dumnezeu şi nu ştia dacă merită să caute şi neprihănirea Lui ca să-şi plătească biletul de intrare.
        Iar un cunoscător desăvârşit al lui Dumnezeu să ne spună dacă (toţi) ucenicii lui Cristos ar trebui să facă numai ce şi cum a făcut El, mult mai mult, mult mai puţin, sau cu totul altfel, altceva. Sau să ne spună cineva cum poţi da o veste bună cuiva care te asimilează din start cu veştile rele, şi a căpătat deja din alte părţi destule veşti bune ca să nu mai dorească altele în plus, mai ales dacă le crede mincinoase.
        Ori dacă nu cumva trebuie să ne limităm a arunca mărgăritare ca simple gesturi în întâmpinarea setei, foamei, părăsirii, a golului, a deznădejdii, a întrebărilor mute fără răspuns. Mărgăritare de care şi noi am avea nevoie când spectacolul lumii acesteia ne murdăreşte ca pe nişte porci.

      2. Uite un prim răspuns de la Alexandru Nădăban, via Facebook:
        C.T. Studd: ,,Dacă unii vor să trăiască aproape de zidurile bisericii, eu vreau să deschid o misiune la un metru de iad.”

      3. Ar fi o idee un dialog de genul care-l propuneti dumneavoastra dar intr-un cadru intim si nu cu parteneri de discutie exhibitionisti, nu s-ar ajunge nicaieri decat la etalare, demonstrare si intimidare! Cat despre discutia virtuala, n-ar avea cum sa iasa ceva, ar fi doar un duel verbal! Iar cadrul intim n-are a face decat cand suntem in prezenta a cuiva drag noua, un frate, un var sau un prieten, altfel se intampla mai rau decat in dialogurile interconfesionale, ,,paruiala” cu garda jos! Chiar mi-ar placea sa ma implic intr-un asemenea dialog, cunosc un preot ortodox, un om foarte drag mie care pot sa zic cu mana pe inima ca a avut un rol vital in viata mea prin faptul ca mi-a deschis ochii in ceea ce priveste cele sfinte, deci acest preot spovedeste homosexuali, normal ca nu-i poate impartasi dar aceasta nu e o ofensa pentru ei , se bucura ca un om al lui Dumnezeu ii asculta si nu-i judeca chiar daca le spune ca nu e bine. E paradoxala mintea omului doar cine stie sa lucreze cu ea o intelege!

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s