Poveste fara sfarsit


„Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește de pomană”, ne spunea eroul întruchipat de maestrul Dinică în Filantropica.În Grecia nu banii, ci poveștile fac lucrurile sa meargă … Și chiar au ce depăna urmașii cu nas subțire ai aheilor, atenienilor, spartanilor, macedonienilor…

Mi se pare ciudată această cruntă convertire a povestii în mesaj cu (sub)text, acum în postmodernitatea noastră. Povestea nu mai legitimează, nu mai are puterea de a transmite adevăruri, dar i se recunoaște (încă) dreptul de a ilustra idei și se a transmite, fie și numai în plan subiectiv, semnificație. Dar nu e mai putin puternică: povestea vinde. Orice. Povestea aduce plus valoare produsului brut, e mai eficientă decât cea mai ingenioasă reclamă.

Nu adevăruri, ci semnificații. Poate că, în acest context, Pildele Mântuitorului sunt mai importante strategic, în predicarea Evangheliei, decât ne-am putea închipui …

9 gânduri despre “Poveste fara sfarsit

  1. Pana acum, tot ce am citit scris de dumneavoastra, mi-a transmis doar stari constructive , bucurie, curiozitate, semne de intrebare care sa ma dirijeze pe alte piste de cautare! Ceea ce ati scris mai sus m-a daramat, aveam eu o idee vaga in minte , ceva inexplicabil care din cand in cand imi dadea cateo stare de neliniste dar citindu-va … am inteles. Ce ma doare cel mai mult e faptul ca nu pot sa va contrazic sau cel putin sa zic ca e doar o faza temporara de tranzitie dar n-am cum pentru ca stiu ca ,,Hristos” se vinde mult prea bine, e, daca vrem s-o spunem si categoric nu gresim, comercializarea indulgentelor hristice mantuitoare! Daca citeste un catolic acest mic articol, in mod sigur va invidia gandirea reformatoare !

    1. In ce priveste Evanghelia, ma gandesc in special la capacitatea unei istorii de a transmite semnificatii, nu de a ‘vinde’ un produs religious. Desi, trebuie sa recunoastem, ispita comercializarii Bunei Vesti este una cat se poate de reala si au fost destui care i-au cedat, din pacate …

      1. totusi, Evanghelia transmite nu numai semnificatii, ci si adevaruri! eventual, si chiar si semnificatii ale adevarurilor…. asta e diferenta compararii cu „povestile vandute”….
        cat despre comercializarea Vestii Bune, ea imbraca cele mai subtile si perverse forme, izvorate din motivatii egoiste… sa ne fereasca Domnul de asa ceva!!!!

      2. Sunt dator, pentru cei care ne citesc, sa fac o precizare suplimentara, dumneavoastra m-ati inteles, altii s-ar putea sa nu, deci: ce inteleg eu prin comercializarea indulgentelor hristice mantuitoare? Facem o paralela comparativa, fara explicatii suplimentare, cine vrea sa inteleaga, intelege, cine nu, nu-i foloseste nici ceea ce-ar fi scris in plus:

        In Biserica Romane-Catolica, dadeai banul, facei un pelerinaj, participai la o cruciada si-ti era garantata mantuirea.

        In Biserica Evanghelica, e de-ajuns sa crezi ca Iisus Hristos este Domn si Mantuitor personal si ti se garanteaza mantuirea!

        Acesta este comertul de care am indraznit sa vorbesc, e simplu, dai ceva si in schimb primesti ceva. Mi se pare atat de pueril ca ma apuca plansul(la figurat, bine-nteles).

      3. Asta nu se poate. Evanghelia este o relatare subiectivă a unui conținut extraordinar de complex, nu o poveste de ficțiune. Fără Sola Fide da, e doar „a story” despre care se iscă multe „conversations” în care se vădesc adevărurile participanților, care merg de la „mituri” la setea de Adevărul absolut. Până și Francisc a spus recent că ar fi de dorit ca Biserica să intre în conversațiile lumii de azi… Nu știu ce șanse există pe linia asta, dar să „predai” Evanghelia ca povești nemuritoare despre morală și dragoste este o linie moartă.

      4. In comentariul lui Dyo gasim scris;” ..Desi, trebuie sa recunoastem, ispita comercializarii Bunei Vesti este una cat se poate de reala si au fost destui care i-au cedat, din pacate …”Azi comercializarea Vesti Bune a ajuns sa fie in floare si cu beneficii foarte mari.Rezultatele acum se pot dovedi usor si prin simple accesari se ajunge la dovezi.Pacat ca acest venit nu ajunge sa fie distribuit saracilor,ofranilor si celor fara adapost.80 % din venituri intra in interesul celor care se expun in puterea reclamei si 20% ajunge la cei nenorociti si fara adapost pentru a se putea da date,rapoarte si explica scopul de caritate.In fata sistemului nu ne putem opune si trebuie sa intelegem ca toate acestea sint foarte bine organizate,protejate de personalitati care inteleg modul de administrare si valorificare .
        Si de ce toate acestea?O explicatie simpla astfel apare;
        „,,Oamenii sunt proști și au nevoie de personalități ca noi care să-i păstorească asemenea unor oi! Suntem indispensabili! Ei au mai multă nevoie de noi decât avem noi nevoie de ei. Să plătească !“
        http://barzilaiendan.wordpress.com/2013/08/14/profetii-implinite/
        Deci sa nu fim surprinsi fata de ce azi se intimpla!!!!Si de ce astfel de lucruri se intimpla!!!

  2. Indulegentele: calcaiul lui Ahile. Corect…dadeai banul si ti se iertau pacatele….Teologia indulgentelor e un pic schimbata. Pacatele iti sunt iertate prin Taina Sf. Spovezi. Consecintele pacatelor nu se pot ierta ci trebuiesc ispasite sau indreptate. Caz concret: ai furat….pacatul furtului este iertat..doar ca, poate acea familie de la care ai furat moare de foame din cauza faptei tale…In consecinta trebuie sa remediezi acest lucru incercand sa ajuti acea familie (poate chiar din umbra ca sa nu te dai in vileag). Acum, ajungand la pacatele spiritual, multe dintre consecintele acestora se pot „repara” prin intermediul fapteleor bune, rugaciunilor sau chiar a indulgentelor. Indulgenta presupune un Sacrificiu personal. Conditia sine qua non pentru ca indulgenta sa-si aibe efectul este sa fii spovedit, sa fii in stare de har. Deci, recapituland: indulgenta nu ia locul Taine Sf. Spovezi ci este vorba de ispasirea efectelor pacatelor; de aceea in anumite pelerinaje se acorda indulgente pentru ca oamenii fac eforturi spirituale si chiar materiale. REPET: trebuie sa fii spovedit pentru a putea „beneficia” de efectul acestora.

  3. Domnul Christian, sa nu ma intelegeti gresit, eu nu ma leg de Sola Fide ci de felul cum e privita mantuirea prin credinta! M-a convins cineva aseara , intr-o discutie, ca e buna si ideologia religioasa, pentru unii e chiar vitala dar nu ne putem raporta la o religie simplificata doar pentru faptul ca faciliteaza intrarea in Eden, e ca si cum ne-am baga in fata. Sola Fide e doar un picior pe prima treapta spre mantuire, pana sa-nvatam cum e cu iubirea fata de semeni, calea e prea lunga, poate Sola Gratia ne-ajuta daca ne punem nadejdea in Dumnezeu, convingerea ca putem invata singuri sa iubim e dovada ca habar n-avem ce inseamna iubire.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s