Rustică, atȃt cȃt se mai poate


Nu idealizez satul. Locuinţa mea de veră …

Am crescut ȋn primii zece ani la ţară, am lucrat pentru mai bine de cinci ani ȋntr-un proiect de dezvoltare ȋn mediul rural; ştiu că ambianţa mai liniştită şi ciripitul voios al păsărelelor, pe fundalul pajiştilor incredibil de verzi, nu pot ascunde o lume greu ȋncercată de patimi şi pofte neostoite, unele despre care orăşeanul are habar de la distanţă, poate doar din obligatoria răsfoire a lui Ion

Şi totuşi, dimineţile …

Asta ȋmi place la Cavalleria lui Mascagni, felul ȋn care compozitorul topeşte prin muzică liniştea unei dimineţi ȋn vȃltoarea unor doruri profane, bine camuflate pe timpul nopții de generoasa lumină a lunii …

Asta:

Anunțuri

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s