Pe linia orizontului, fără plasă de siguranţă (1)


„Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine.” Luca 15:12

„Fiule […]  tot ce am eu este al tău.” Luca 15:31

Vă invit, odată cu această serie, la o plimbare printr-o galerie de ilustraţii – o expoziţie, dacă doriţi – pe o temă care pe mine cel puţin mă preocupă de o bună bucată de vreme şi ale cărei iţe nu cred că le-am descurcat ȋncă, nici măcar în linii mari. Poate mă ajutaţi şi voi.

Tema are de-a face cu relaţia ȋn vieţile noastre dintre lucrurile dobȃndite (sau cuvenite) şi cele primite prin har. De fapt, ca să fiu mai precis, mă îngrijorează gȃndul că nu există nici o relaţie ȋntre ele, că ataşamentul nostru faţă de unele dintre acestea este exclusivist faţă de cele pe care le intuim ca făcȃnd parte din grupul advers. De aici rezultă o sumedenie de consecinţe care ar trebui, pe ȋndelete, evaluate cu ȋnţelepciune.

“Ataşament” … hm. Da, este un periplu subiectiv (nu m-am lecuit!); el izvorăşte din lectura Scripturii şi din dorinţa de a ȋnţelege, dacă este posibil, ceva din taina condiţiei umane ȋn relaţie cu Creatorul ei: un vas de lut fragil, cam urȃţel, perisabil, murdărel, pe jumătate plin (sau gol, cum doriţi). Voi enunţa din cȃnd ȋn cȃnd “teze” care să ne ghideze paşii pe culoar, fără pretenţia că am demonstrat ceva, ci mai degrabă pentru a ghida paşi vizitatorului pe culoarul “corect”, ca la Ikea, dacă vreţi.

Etc, etc …

Ca recipiente ale comorii Evangheliei, suntem inadecvaţi sfintei misiuni de a o păstra. Risipim, iar atunci cȃnd o facem noi ȋnşine suntem risipiţi. Ȋn acelaşi timp, emitem adesea pretenţii asupra unor bunuri care ni se cuvin şi suferim amarnic – asemeni copiilor cărora li se iau dulciurile  – atunci cȃnd le pierdem. Numai că Evanghelia nu ni se cuvine, cum poate că nu ni se cuvine nici soarele care răsare cu conştiinciozitate ȋn fiecare dimineaţă peste vieţile noastre. Pȃnă să fie turnată ȋn tine, sărman vas de lut, frumuseţea ei, a fost nevoie ca ceva să se piardă din interior şi – iar aici daţi-mi voie să subliniez, ca să ne ȋnţelegem de la bun ȋnceput – nu este vorba cu necesitate despre mizerii, lucruri rele, păcate şi altele din astea.

Sunt lucrurile tatălui … şi ale tale. Deocamdată, observ doar că este legitim să recunoaştem ȋn vistieria lui valori care ni se cuvin, despre care chiar el spune că sunt şi ale noastre (am scris cu litere mici pentru că nu mă refer doar la Tatăl ceresc). Ce facem cu ele, ȋnsă? Care este rostul lor din perspectiva chemării noastre? E loc pentru mai mult? Pentru mai puţin? Le investim? Le dăruim? Le pierdem? Le aruncăm la gunoi? Le depozităm la loc sigur?

3 gânduri despre “Pe linia orizontului, fără plasă de siguranţă (1)

  1. Cred ca problema porneste de la protoparintii nostrii…Atotsuficienta ne pandeste la fiecare pas. Omul crede ca totul I se cuvine fara pic de sacrificii. Ruptura dintre Creator si creatura, chiar daca a fost restaurata de Fiul, inca mai persista in sufletel noastre. De ce…? De multe ori, frica este cea care pune stapanire pe ratiunea noastra….Frica de a ma lasa in mainile cuiva, frica de a te lasa iubit….frica de a te increde…si de aici,…prefer sa fiu atotsuficient, ca astfel sa nu am parte de iluzii….Astept alte ganduri…sa vad unde va decurge aceasta tema f. interesanta….Punct.

  2. Le daruim pentru ca doar daruind le putem dobandi ! Parintele Nicolae a lasat sa se vada aceasta frumusete in cartea domniei sale .Toate sunt ale mele dar nimic nu-mi apartine, ca si darurile Duhului Sfant, spune invatatura ortodoxa, daruit unuia pentru folosul tuturor . IN DAR ATI PRIMIT, IN DAR SA DATI ! Cred ca aceasta expresie este un imperativ chiar daca pe undeva este intercalat si-un conjunctiv … de conjunctura .

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s