O scutire imposibilă


(parabolă pe o margine tare îndepărtată a Psalmului 73)

– Vreau o scutire, zise fetița, ridicată în vârful picioarelor pentru a-l putea vedea cât mai bine pe profesor.

– Da? întrebă acesta. Despre ce-i vorba? Ia să auzim!

– Vreau o scutire de la Suferință! Mâine. Toată ziua.

– De la Suferință? Dar aceasta este o materie obligatorie! Știi bine că nu pot să dau scutiri la Suferință. Nu se pune problema. Nu e corect nici față de ceilalți.

După un astfel de răspuns, cei mai mulți renunță. Tonul rezolut al profesorului nu admite replici speculative, nici nu lasă loc de negocieri, iar elevii știu asta. Trebuie să treacă toți prin Suferință. Până la capăt. Fără nici o excepție. Apoi își vor primi diplomele, în funcție de cum au asimilat materia.

– Dar eu vreau să fiu scutită, continuă încăpățânată fetița. Mâine. Doar mâine. Vă rog! Apoi promit că revin și recuperez din urmă. Dar mâine nu vreau să sufăr. Mâine vreau să fiu doar fericită. O zi întreagă. Vă rog frumos!

– Dar de ce vrei tu asta? întrebă profesorul, abia stăpânindu-și uimirea (se pare cu nu sunt prea mulți cei ce să vină să-i ceară scutiri de la Suferință; a mai acordat, ocazional, scutiri de la Smerenie însă rezultatele nu fost prea încurajatoare). Ce este așa de deosebit la ziua de mâine, hm?

– Păi … nimic! Dar mâine nu vreau Suferință! Nici programată, nici venită ca din senin peste mine, nici fizică, nici sufletească. Mâine nu vreau Suferință deloc!

– Uite cum stau lucrurile, dacă asta-i problema ta, fetițo: așa cum v-am spus mai dinainte, la sfârșitul anului o să intrați în vacanță și atunci veți scăpa de Suferință. Definitiv. Nu mai poți aștepta până atunci? Nu mai este mult …

– Dar eu nu vreau Suferință mâine, accentuă fetița.

– … și nu numai că nu veți mai avea parte de Suferință, dar o să primiți și niște frumoase conspecte de Tihnă, să vă ajungă o vară întreagă.

– Dar eu nu vreau Suferință mâine. Puteți să vă țineți Tihna pentru dumneavoastră la vară, mie să-mi dați mâine o zi fără Suferință. Batem palma?

„Există un început în toate” își zise profesorul.

– Bine, batem palma. Mâine ești scutită de la Suferință.

Câteva clipe mai târziu, pe când fetița era în prag, gata să iasă din încăpere, profesorul tot mai avu o întrebare pentru ea:

– Ascultă, fetițo! De curiozitate întreb, dacă nu mă vei considera prea băgăreț: cum o să-ți petreci ziua de mâine?

Ea se opri, îl privi liniștită, apoi parcă fața i se întunecă din nou când  îi răspunse:

– Habar nu am, dom’ profesor, nu m-am gândit la asta. După alte câteva clipe: Chiar că nu știu ce-o să fac mâine …

Lăsă capul în jos, apoi urmă încă un schimb de priviri. Resemnare?

– Nu particip la lecție, dar tot o să am teme de făcut, nu-i așa?

Reclame

3 gânduri despre “O scutire imposibilă

  1. Atat vreau sa spun ca im place ! Voi comenta doar la adresa altor comentarii, in ceea ce priveste textul, parca ar fi izvorat din mine dar cu cuvinte mult mai frumoase !

  2. Suferintza, mare piatra de poticnire…Departeaza Doamne de la mine paharul acesta…Greu de acceptat, greu de digerat….greu de insusit….De ce Doamne tocmai mie? De ce acum? De ce???… Intrebari pertinente izbucnite din gura ragusita de urlete surde…Ma simt singur si abandonat…ca un caine lovit de masina…incerc sa-mi ling ranile cand simt ca…uite!!! o alta masina…parca sunt in centrifuga suferintei….DE CE, doamne…?? Simt cum majuscula se stinge….si cand…cred ca totul s-a Stins…APARE!!!! si totul parca renaste….iar maine…da, maine,….o iau de la-nceput….

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s