Biserici “rocker sensitive” (2) – Teama


Continuare de AICI.

Sunt ȋncurajat de felul ȋn care au decurs ostilităţile odată cu publicarea primului episod. Ȋntr-o bună măsură postarea de astăzi este inspirată de atmosfera şi de conţinutul comentariilor de acolo, ȋn special ale lui Mihai, semireal şi zambaccian.

Atmosferă …

Mă gȃndesc la atitudini. S-a născut ȋn mine o teamă. Nu pot să v-o explic ȋn cuvinte aşa că fac apel la o poveste, una pe care probabil că cei mai mulţi dintre voi o cunoaşteţi ȋn detaliu, căci este din Evanghelii.

Isus şade la masă (şi) cu Fariseii. Cum ȋi este obiceiul, şade la masă cu oricine Ȋl invită ȋn casa lui. Apoi vine acolo ea, păcătoasa, cu vasul de alabastru, cu lacrimile şi cu părul ei.

Nu mă interesează acum interpretarea pildei, felul ȋn care suntem provocaţi să vedem iubirea de Dumnezeu căpătȃnd forma conştientizării prăpastiei pe care El o acoperă pentru a se apropia de păcătos. Acum mă captivează o altă lecţie, o altă paradigmă, cea a relaţiilor dintre noi, cei care pretindem că ne apropiem cu fiecare clipită de Domnul nostru: unii deja credem că ȋntindem mȃna ȋnspre aceeaşi pită cu El.

Ea vine dintr-o altă lume, rȃnduită pe alte obiceiuri. Cȃnd intră ȋn lumea noastră, ne deranjează. De bine, de rău, reuşim să ne gestionăm cumva spațiul sacru, să păstrăm nişte aparenţe şi să ne bucurăm de prezenţa Domnului nostru. Uităm uneori să-I dăm ce I se cuvine căci – nu-i aşa? – acum suntem toţi de-ai casei şi nu mai trebuie de fiecare dată să ne ţinem de toate cele câte trebuie ţinute.

Ea năvăleşte peste rȃnduielile noastre, ne ofensează cu gesturi care nici măcar nu ne-au trecut prin cap, fapte deplasate şi care pot da naştere la interpretări. Ea nu a urmat calea corectă. Da, nici noi nu o urmăm ȋntru totul, avem şi noi scăpările noastre, dar noi ne ospătăm ȋmpreună cu El, ȋn timp ce ea va pleca de acolo fără să guste o firmitură. Pȃnă la urmă, se va sta ȋn continuare la masă şi ȋn veacurile viitoare aşa cum stăm noi, frumos, civilizat, ȋn linişte; să-i văd eu pe aceia care vor reuşi să instaureze în biserici un obicei sfȃnt din spălarea de picioare cu lacrimi, păr şi miresme scumpe! Ȋncearcă cineva?

Nu ne vine la ȋndemȃnă. Suntem frustraţi, pe bună dreptate. Ȋnţelegeţi-ne şi pe noi. Suntem cei care mergem pe calea normală, de mulți bătătorită, cea de bun simţ. Ei, cei ce nu ştiu cum se facă lucrurile ca la carte: să stea mai domol un pic, să ia lecţii de la noi! Suntem gata să ȋi ȋnvăţăm: ȋi vom ȋmbrăca cum se cuvine, ȋi vom ȋnvăţa cum să zȃmbească pocăieşte (plȃnsul este disgraţios şi, ȋn general, o proastă mărturie despre ucenicie), ȋi vom tunde, le vom furniza prosoape de-acum ȋncolo dacă vor să-I șteargă Domnului picioarele prăfuite iar vasul de alabastru se va vinde pe trei sute de lei, banii urmȃnd a fi folosiţi ȋntru ridicarea unei noi case de rugăciune, mai mare, mai frumoasă, mai funcţională, mai plină de slavă …

De aia mi-e teamă. Nu de ea, ci de mine. Probabil că nu o să fiu ȋn stare vreodată să-I sărut Mȃntuitorului meu picioarele, ȋncă mă gȃndesc cum să ȋl fac mai bine-primit ȋn casa mea după bunele maniere ale majorităţii. Mă gȃndesc ȋnsă că miza nu stă ȋn gestul vizibil ȋn afară – chiar ȋn condiţiile ȋn care acceptăm că unele manifestări sunt mai “ortodoxe” decȃt altele – ci ȋn inima fiecăruia dintre noi. Nu e de aşteptat ca Simon să ȋi spele şi el picioarele lui Cristos cu părul său. E de aşteptat ca el să ȋl onoreze pe Domnul său cȃt poate el de bine, după bunele practici ale lumii ȋn care trăieşte, şi să-şi cerceteze inima să vadă dacă mai e de găsit iubire de Dumnezeu ȋn ea.

Mi-e teamă să găsesc acolo, ȋn ascuns, exact cȃt am ȋnţeles din harul Domnului. Cu toate astea, nădăjduiesc că el va ajuta şi necredinţei mele, cum a mai făcut-o şi cu alţii ca mine. Ba, mai mult, am o ȋncredere ȋn Dumnezeu, că va face acest lucru.

Tot astfel, va ajuta, cred eu, și neștiinței lor în cele drept rânduite …

(va urma)

Anunțuri

4 gânduri despre “Biserici “rocker sensitive” (2) – Teama

  1. Doua categorii de oameni sunt cei ma apropiati de Dumnezeu, sfintii, prin prezenta lui Dumnezeu in viata lor si marii pacatosi , prin lipsa de prezenta. Noi , ceilalti , ne putem numi ,,linistiti” caldicei ! Ca nu vrem sa ne numim sau ca nu recunoastem, exista un examen pe care toti il dam, examenul de trecere in cealalta lume…

    Ultimele cuvinte ale unui mitropolit ortodox, imi scapa numele, au fost : MI-AM RATAT MANTUIREA … Asa ca fiecare pe rand , de fapt pe sarite, de venit am venit pe rand, de mers …. cand ne va bate ceasul , atunci vom merge .

    1. Florine, ești sigur? Eu zic să nu ne avântăm prea tare să știm cine e mai aproape. E mult prea greu să fii sigur că unul care din exterior pare căldicel, comod și calm nu are cele mai măcinătoare remușcări, cele mai fierbinți rugăciuni, cele mai mari complexe în fața lui Dumnezeu, cele mai grele pocăințe pentru cele mai ascunse și subtile păcate, care nu se văd în afară și nu le știm…

      1. Nu ma avant , atata timp cat ma autoinclud intre caldicei, zic ca nu-i niciun pericol in a expune un punct de vedere . Crede-ma, nu-s vorbe aruncate-n vant, sunt vazute la cald, mi-au modelat felul de-a gandi . Fierbinte, rece, caldicel, sunt nuante care nu pot fi simulate, poti oscila , poti trece prin ele dar nu poti sa te prefaci : cel fierbinte nu va judeca niciodata pe nimeni , se va petrece prin viata cu sfiosenie, cel rece , va blestema, va comite tot felul de atrocitati dar sufletul sau va urla dupa dragoste, cel caldicel le stie pe toate, le poate pe toate, ii catalogheaza si-i incadreaza pe toti ! De ce ? Pentru ca el e sigur de toate, totul e asa cum crede el iar el, doar el crede asa cum trebuie pentru doar lui i s-a revelat adevarata credinta …

  2. Dionis, ai surprins excelent adevărata „tensiune” din cadru. Din păcate, ca și în pilda fiului risipitor, fratele cel mare cade la examen. Ba încă se vede amenințat, neîndreptățit, păgubit. Lumea se învârte în jurul lui și a ceea ce lui i se cuvine. Nu dă doi bani pe faptul că inima tatălui e răvășită din cauza alegerilor fratelui său. De unde să mai mimeze măcar un pic de bucurie la această răsturnare a situației? Era prea de tot că netrebnicul a venit acasă și toată lumea se veselea pe spezele lui (din partea lui de moștenire)… Cât de mult îi semănăm.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s