Iarna domnilor (1)


Despre prima iarnă am scris AICI. Acum a mai venit una.

Plecând de la articolul lui Teofil

„Argumentul” sună cam așa: lasă că a fost numai un prefăcut care habar nu avea ce crede și de ce crede, ba poate că n-a fost niciodată „născut din nou”. Acest argument este însă nul. El poate fi aplicat oricui, oricând, numai să se ivească un prilej favorabil, fără să poată fi verficicat dacă a adevărat. Ba mai rău, acest argument constituie o judecată aplicată unui om al cărui suflet nu ne este cunoscut decât în mică măsură.

Totuși, această mică măsură ne-a lăsat pe mulți cu impresia că Vasile e un om interesat să afle, să crească, să cunoască ce crede, să apere această credință și să o aprofundeze. După comentariile de pe blogul lui, suntem mai mulți care l-am perceput astfel.

Dar, când el a ajuns la o concluzie care nu ne convine, suntem în stare să jurăm că ne-am înșelat și că el era doar un prefăcut care niciodată nu a crezut nimic din ceea ce a pretins. Altfel spus, suntem atât de siguri că deținem întreg adevărul în basca noastră evanghelică, încât suntem dispuși să discredităm complet un om care susține că a găsit adevărul în altă parte – dar, să fim bine înțeleși, tot într-o confesiune creștină, că nu s-a făcut bahai! – decât să admitem că s-ar putea să nu le știm chiar pe toate,

(SURSA)

Următorul răspuns, adresat lui Teofil în primul rând, poate ajunge chiar mai departe …

Lucrurile pot fi chiar mai complicate. Alegerile astea nu sunt chiar neutre, nici în plan afectiv, nici dogmatic, nici relaţional. Ce ne făceam dacă Vasile ar fi ales prosperity gospel?

Cred că trebuie să existe loc pentru a pune cărţile deschis pe masă. Cred că trebuie să am dreptul de a-i spune lui Vasile că nu-i împărtăşesc alegerea. Mai mult, să îi spun că modalitatea prin care şi făcut cunoscută acestă retragere, urmând unei serii de postări care numai echilibrate nu păreau în tonus, poate naşte îngrijorări legitime unora dintre noi. Nu în ultimul rând, pe acestă idee, dacă întrebările nerăspunse  satisfăcător dinspre evanghelici l-au condus pe Vasile în afara ţarcului nostru, este legitim să mă îngrijorez cu privire la soarta altora care trec prin dileme asemănătoare, având în vedere că eu consider pasul său ca fiind unul greşit.

Trebuie să avem spaţiu pentru a gândi şi rosti cele de mai sus, aşa cum şi Vasile ne poate spune de acum încolo – cu o tot mai mică forţă de penetrare, cum ai observat – unde ieşim pe minus în gestiunea mărturisirii noastre.

Apoi, anumite reflexe de iritare cu privire la decizia lui Vasile pot explicate şi chiar înţelese cu o anume îngăduinţă.

De plidă, să luăm în considerare faptul că Vasile face parte acum din tagma celor care ne numesc “sectanţi”. Sunt convins (şi sper) că el nu ne va numi aşa, dar nu cred că asta va mai conta: de acum încolo suntem „domni”, aşa ne-a şi numit în postarea cu pricina. Asta nu e o dramă, dar este o rană care cer un bob de timp pentru cicatrizare, căci în privinţa unei vindecări sunt sceptic.

Cum Vasile nu ne-a lăsat prea multe semne de prietenie în ultimele zile de după anunţ, rămân în expectativă faţă de perspectiva dorită de mine – pe care eu am sugerat-o cât se poate de limpede – de a ne considera în continuare „fraţi”. Mingea este în terenul său.

25 de comentarii

  1. sunt de acord cu tine Dyo….
    e un paradox sa iesi dintre evanghelici si sa te intorci sau reintorci la ortodocsi unde formele sunt la ele acaza si care forme te pot incurca mult, daca nu impedica, pe calea credintei….
    in plus, sa depinzi de un mijlocitor inaintea Mijlocitorului, iar e un mare paradox!

  2. Nedumeriri: Ce rol are un pastor evanghelic? Ce autoritate are? Doar o scoala de teologie? Har, nu? Cuvantul sau de invatatura are mai mare autoritate decat propria mea interpretare? Pot sa-l numesc pe pastor un fel de mijlocitor…sau doar un simplu leader religios? Pastorul ma poate calauzi sau numai sfatui? Cred ca si noi mijlocim pt. semenii nostrii….am o cunostiinta la finante, stai ca o sun ca sa nu mai sezi la coada….etc…exemple sunt destule…stai ca ma rog pt tine….ce rost ar mai avea aceasta rugaciune daca nu si-ar avea rolul de mijlocitoare….stai ca pun o vorba buna pt tine….la decan…ca stiu ca ai avut probleme si nu ai putut sustine examenul….cred ca in fond si la urma urmei cam toti mijlocim unii pt altii…in diferite forme si substante….mai mici sau mai mari….

  3. si totusi, pastorul are autoritate delagata de la Hristos in conducerea Bisericii…. si trebuie sa existe un respect fata de aceasta slujba si o supunere benevola din partea turmei… numai ca, in aceste zile, aceste lucruri si=au pierdut din valoare… si confuzia este data si de atitudinile si motivatiile celor care, de multe ori, se impun pastori! (si nu ma refer aici la cei cu adevarat daruiti si trimis in lucrare de Duhul!)… ca si caracteristici pozitive si evidente, ar fi smerenia, bunatatea, dedicarea neegoista, etc. cu care acestia pastoresc turma

  4. ” lasă că a fost numai un prefăcut care habar nu avea ce crede și de ce crede, ba poate că n-a fost niciodată „născut din nou”. Acest argument este însă nul. El poate fi aplicat oricui, oricând, numai să se ivească un prilej favorabil, fără să poată fi verficicat dacă a adevărat”

    Criticile de acest fel reprezinta o realitate pe care multi dintre noi au simtit-o atunci cand au trecut prin probleme. Cred ca pilda samariteanului nu este chiar o lectie insusita de majoritatea dintre noi. Reactiile de evitare si cele caustice se pare ca reconfirma tabloul prezentat de Mantuitor prin pilda samariteanului. Cu toate astea exista si oameni maturi care se stiu apleca sa dea o mana de ajutor celor loviti de problemele vietii. Este un mare har sa intalnim astfel de oameni in momentele de incercare prin care trecem.

    In fond omul ranit, lovit de probleme(indiferent de natura lor), nu are un discernamant bun si nici o capacitate de analiza obiectiva a situatiei in care se afla. Problemele prin care trecem altereaza in prima faza capacitatea de autoanaliza, de autodiagnosticare si desigur capacitatea de a gasi solutii corespunzatoare. Daca si cei din jur au o capacitate de intelegere la fel de redusa a situatiei, lucrurile se congestioneaza si mai tare.

    Aspectul trecerii de la o religie la alta a captat atentia majoritatii, intrebarea este ce s-a intamplat cu relatia pe verticala? A fi membrul unui cult anume este indicatorul unei relatii corecte cu Dumnzeu? Pot exista oameni fara o relatie cu Dumnzeu, sau cu o relatie alterata in mijlocul evanghelicilor? Putem trata trecerea de la o religie la alta ca si pe o trecere de la o echipa de fotbal la alta in care suporterii stiu doar sa huiduie si sa suduie?

    Analizand tiparele comportamentale ale unor personaje Nou Testamentale, proaspat convertite se, pot observa cel putin doua aspecte importante, – bucuria descoperirii lui Dumnzeu, a relatiei directe cu el(nu a unei religii), – schimbarea modului de raportare la cei din jur. Relatiile marcate de conflicte calcificate, suparari, frunstrari se transforma in atitudini de iubire, iertare, toleranta fata de cei care au contribuit la crearea lor. Vindecarea pe verticala se reflecta prin bunatate si iubire fata de cei din jur, indiferent de rasa, nationalitate, orientare religioasa. Tiparul comportamental al lui Zacheul in momentul intalnirii cu Dumnzeu s-a manifestat printr-o explozie de bunatate, de pace si de entuziasm. Starile lui interioare s-au recalibrat. Pavel se transforma dintr-un inchizitor intr-un om nou, plin de iubire fata de Dumnzeu si fata de cei din jur.

    Conflictele si problemele cu care ne confruntam fiecare din noi ne determina sa cautam solutii. Maturitatea isi spune cuvantul in alegerea solutiei pe care o abordam. Dar ce ne facem cu cei care nu au un potential atat de solid de a lua decizii salvatoare, de autovindecare? Procedam ca si suporterii inraiti ai echipelor de fotbal?

    Ce mi-a atras cel mai tare atentia in tot acest act, a fost faptul ca solutia teologica aleasa de Vasile fost cea a unei relatii intermediate intre el si Dumnzeu de o terta parte, adica a unei bariere. Barierele, indiferent de tipul de concept care le caracterizeaza, sunt tot bariere si nu pot indica decat o prapastie intre om si Dumnzeu. Pe mine acest fapt ma ingrijoreaza cel mai mult.

    1. Mintea noastră intermediază din plin relația cu Dumnezeu. Și inima, mai mult sau mai puțin curată. Și ochii, mai mult sau puțin în stare să vadă. Și pline de paie sau bârne.

      1. Relatia cu Dumnezeu este intermediata de Hristos (si prin Duhul Sfant)… mintea, inima si ochii sunt doar instrumentele foliste de Duh (daca sunt folosite…daca nu, tot degeaba!) Nimic firesc nu intermediaza intre mine si Dumnezeu…si nici macar ceva natural, omenesc… Singurul Intermediar este Hristos (si prin Duhul Sfant)!

    2. Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?”

      Noi înțelegem că Biserica fiind Trupul lui Hristos și Hristos fiind capul infailibil al Bisericii, avem nevoie de intermedierea Bisericii precum avem nevoie de intermedierea lui Iisus.

      Noi credem că nu noi suntem stâlp și temelie a adevărului, că nu noi suntem arbitri infailibili ai divergentelor interpretări ale Scripturii.

      Așadar în mod necesar avem nevoie să fim călăuziți de casnicii lui Dumnezeu, sfinții, și mai cu seamă de Maica lui Dumnezeu-Cuvântul-Întrupat. Nu se poate să ne socotim frați (mai mici) ai lui Iisus fără să-i primim și mama ca mamă.

      „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Au doar despre mama trupească vorbește Moisei aici?

      „Când plângeai sub cruce, Maică-ndurerată, Te-am primit de Mamă, noi şi lumea toată.”

      1. Vasile, nu pot sa nu observ ca in sprijinul ideii de intermediere a intelegerii noastre asupra Scripturii de catre Biserica ne furnizezi un verset din Scriptura. Am o singura problema cu acest verset: cine ni-l va interpreta? Tu nu o faci, caci te-ai retras, iar eu – desi as putea sa ma incumet – o fac intr-un chip cu totul neavizat, ilegitim. Ce ne facem, domnilor?

      1. …,,religia se naste ca o reactie biologica a mintii la credintele spirituale si la mediul inconjurator,ea este ultimul lucru care sa piara sau sa se schimbe intr o rasa.Religia esta adaptarea societatii,intr o anumita epoca,la ceea ce este misterios.Ca institutie sociala ea cuprinde rituri,simboluri,culte,scrieri,altare,sanctuare si temple. Apa sfintita relicvele,fetisurile,farmecele,podoabele sacerdotale,clopotele tobele si preotimea sint comune tuturor religiilor.Si este imposibil sa se separe complet religia care rezulta exclusiv din evolutie,de magie sau de vrajitorie.Frica motiveaza ritualul religios al credintelor primitive.Pe masura ce civilizatia progreseaza frica este modificata prin venerare,admiratie,respect,simpatie,apoi conditionarea ei continua prin remuscari si prin cainta.Orice religie a inceput prin ,,Dumnezeu este o mare teama,,.Isus,revelatia de tipul cel mai elevat din viata religioasa,proclama ca ,,Dumnezeu este iubire,,…daca nu ma insel din felul in care motivezi alegerea ta ,pe tine, Vasile, te a apucat iarasi FRICA…

  5. desi, e important ce pozitie iei fata de astfel de probleme, ar trebui sa contrabalansam aceasta luare de pozitie (apriga cand trebuie) cu o pozitie data de amicul Dyo intr-un comentariu la unul din articolele sale, unde spunea cam asa: „Nu este vremea să gestionăm foc din cer, precum Ilie, nici să-i înjunghiem pe cei pierduţi. Răsplăţile la care visăm, nu se dau pentru crime sau violenţe, ci pentru umblarea în credincioşie faţă de Cristos până la capăt. Biblia ne sugerează răsplăţi pentru roade (cum ar fi oameni restauraţi şi salvaţi prin slujba Evangheliei) şi nu pentru cei al căror sânge l-am vărsat pe cale pentru apărarea doctrinelor noastre?” (comentariu pe care l-am prelucrat putin!)

    si sa luam in calcul, unde trebuie si cat trebuie, si o pzoitie asemanatoare cu a fratelui Ghita Mocan
    http://www.coramdeo.ro/cazul-tomoiaga-mici-ingrijorari#comment-16209

    concluzie… sa invatam sa aparam adevarul si sa il sustinem plini de adevar, dar si de har! (caci judecata o va rosti Domnul, in final!)… adevaruri care si eu trebuie sa le invat, de altfel… 🙂

  6. Cum poate fi pasul făcut de Vasile unul greșit, și în același timp să continuați să fiți frați? În ce sens „greșit” și ce fel de frați?

    Nu am nici cea mică îndoială că te consideră în continuare prieten, așa cum și eu o fac și te citesc cu plăcere.

    Eu nu am înțeles așa bine care este problema cu termenul „sectant”? Nu este o consecință logică a diferențelor de opinie (heresia) în privința dogmelor creștine?

    1. Discuția asta trebuie s-o am cu el, nu cu tine. Deocamdată, pe măsură ce trece timpul sunt tot mai sceptic cu privire la prietenia aceea. Cred că aș putea deja da un premiu pentru dezamăgirea anului 2013: să îl văd pe mihailandrei, un nesimțit de taliban al credinței strămoșești, cum ne face troacă de porci pe blogul lui Vasile Tomoiagă. Ah, prieteniile astea …

      1. Uite ce i-a spus Vasile lui Andrei:

        „@Mihail Andrei
        Vă rog să fiți mai puțin pătimaș în acest spațiu.”

        Ce spune cineva e responsabilitatea lui.
        Vasile e acum într-un moment de cotitură, nu de concluzii. Hai să îi lăsăm ceva timp!

        Atâta timp cât avem credința fierbinte că suntem pe calea cea bună, voi sau noi sau împreună, să ne alinăm cu acel „Fericiți cei prigoniți”. Dezamăgirile își locul lor, dar să nu le lăsăm să ne răcească dragostea.

  7. Nu am sa comentez nimic la adresa celui care a ales sa faca un pas atat de mare, tine de intimitatea sufletului sau. Sa spun ca e corect sau gresit? Nu stiu , n-am cum sa ma identific cu trairea sufleteasca pe care o are, cu factorii care au influentat aceasta decizie. In mod normal , ca ortodox ce sunt, ar trebui sa zic, bravo, dar nu pot pentru ca a facut doar un pas, nimic nu confirma nimic, cel care confirma e ultimul si niciunul din noi nu stim care va fi acela , nici pentru noi n-o stim dar-mi-te pentru celalalt?

    Citind comentariile anterioare, vad ca nu se prea intelege sau se intelege intr-un alt fel cum e cu relatia personala cu Dumnezeu? Ce-nseamna sa te raportezi la divinitate? Sa-ti inchipui ca stai de vorba cu Iisus Hristos ca un prieten doar pe baza unei marturii sau a unei vieti morale? E doar o inchipuire, cel putin ortodoxul din acest punct de vedere poate sa faca un pas in fata chir cu riscul de-a cadea in idolatrie pentru ca el are cultul icoanelor, acel portal transcendent care-l ajuta cel putin sa-si inchipuie. Nu considerati ca e o impertinenta sa o iei atat de personal aceasta raportare la divinitate: Hei , Iisus, pretene, stii , sunt eu- si-o palma amicala pe spate ! ,,Plecati de la mine pacatosilor…” chiar nu va spune nimic, chiar atat de tari in credinta sunteti incat sa considerati ca ceea ce va anima e credinta adevarata?

    Un Avva, inainte de-a trece in lumea celor drepti , avand viziuni, a stat de vorba cu ucenicii sai:
    – Ingerii lui Dumnezeu m-au chemat sa ma duc cu ei la Dumnezeu dar eu am mai cerut inca putin timp pentru pocainta.
    -Cum , tu sa ceri timp de pocainta?
    -Da , pentru ca n-am stiut niciodata ce inseamna pocainta inaintea lui Dumnezeu!

    Aceasta este desavarsirea cunoasterii, aceasta este stacheta pe care si-o impune un ortodox, ,,nebunia ” de la limita cunoasterii.

    Vrei sa ai o relatie personala cu Dumnezeu. Oare acest personal nu se transforma in ceva egoist avand in vedere ca nu exista o a treia persoana care sa echilibreze aceasta relatie? Iti inchipui relatia ta personala, langa tine e aproapele care e chipul lui Dumnezeu dar tu vrei o relatie directa una perfecta, neintelegand ca doar prin cel de langa tine poti sa ajungi si tu in sfarsit la Dumnezeu! Sa-ti marturisesti pacatele in fata celui ales pentru a-i sluji lui Dumnezeu, cel pe care chiar tu prin faptul ca te-ai dus la el ii confirmi menirea, sa-ti marturisesti pacatele inaintea lui e cumplit de greu, chiar ar merita sa experimentati aceasta realitate, atunci , stau eu sa ma intreb si sa va intreb, cum poate fi sa-ti marturisesti pacatele inaintea maretiei atotputernice a lui Dumnezeu daca inaintea unui om este atat de cumplit? Nici nu pot sa-mi inchipui, poate cei cu relatii ,,personale” pot, vad ca pot. Mie imi ramane sa ma straduiesc sa descopar chipul lui Dumnezeu in sufletul preotului inaintea caruia imi desertez sufletul si sa trag nadejdea ca daca un om ma intelege atunci, poate ma va intelege si Dumnezeu pentru ca m-a iertat cel facut dupa chipul si asemanarea Sa ? Cine stie? Poate Dumnezeu, noi suntem cu ,,ghicitura”.

    1. Apocalipsa 1:6
      şi ne-a făcut să fim o Împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

      1 Petru 2:5
      Iar voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca o casă duhovnicească, pentru a fi o preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos.

      1 Petru 2:9
      Însă voi sunteţi o spiţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor care este posesiunea lui Dumnezeu, ca să puteţi proclama faptele măreţe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

  8. Tim, textele acestea sunt incriminatorii, peste tot doar plural, nicaeri relatie personal-individuala. Din ceea ce stiu eu, singura ar fi: Tu astazi vei fi cu mine in Rai! Dar e finalul, e ultimul pas, e timpul cand timpul devine fara de timp ! E cu totul altceva cand ti se adreseaza Hristos in mod personal. Cum ar fi o relatie personala cu Hristos?

    Tatal meu care esti in Ceruri, da-mi mie astazi ………

    Nu cred ca e placut urechilor sa auzi pe cineva ca se roaga atat de personal ? Si totusi mi-a fost dat sa aud urechilor multe rugaciuni construite pe un asemenea sablon, cand era rugaciunea comuna le-am auzit. Ma tot intrebam: pe omul acesta nu-l opreste nimeni? Nu, pentru ca si-n urmatoarea saptamana se ruga, la fel se ruga, pentru el… Normal, era o relatie personala cu Dumnezeu care trebuia facuta publica. Cand l-a laudat un pastor, tot public, unul dintre pastorii mari ai comunitatii Baptiste, pentru ravna de care da dovada, era sa pic pe spate … Mi-a trebuit ceva timp sa prelucrez acel episod, m-a ajutat un prieten foarte bun, m-a initiat in tainele ,, relatiei personale” cu Dumnezeu. Comentariul anterior este rodul acestei ,,intelegeri” .

  9. Vasile a spus ca a afurisit autonomia hermeneutica si pe toti apostolii ei. Voi cum intelegeti asta. Inseamna ca ne-a blestemat pe noi evanghelici?

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s