Corinthum via


Două sunt lucrurile, ba chiar trei, pe care nu le cred prezente în relația corintenilor cu prima epistolă trimisă lor de către Apostolul Pavel.

Unu: nu cred că au făcut o critică a formei, nici că au întreprins o exegeză cu analize semnatice, gramaticale, structurale și teologice. Nu au făcut hermeneutică, ei fiind primii adrisanți ai epistolei.

Doi: nu cred că au declinat competențele și autoritatea înțelegerii acestor texte singurei Biserici drept-credincioase a vremii. Au priceput ce au citit, cu consecințele de rigoare.

Trei: judecând după istoria ulterioară a bisericii din Corint, este imposibil de spus cum au reușit corintenii să-și citească scrisoarea …

… și să pretindă că au priceput-o.

Acum, că nu de mult am ieșit și eu din ea, îmi dau seama că nu în metodă stă provocarea abordării “corecte” a cărții, ci în mine, în felul de asumare a fiecărui cuvânt pe care Dumnezeu, prin Duhul Său, mi-l așază pe inimă.

Pricep că am multe de înțeles despre locul pe care îl ocup în inima lui Dumnezeu, între camarazi …

8 gânduri despre “Corinthum via

  1. 1. Hermeneutică cu siguranță au făcut, dar nu cu mijloacele enumerate de ei.

    2. și 3. Îmi permit să spun că greșești făcând o judecată în bloc a corintenilor. În primul rând au acceptat autoritatea lui Pavel că evanghelist, adică propovăduitor al lui Hristos, călăuzit întru totul de Duhul Sfânt. Mărturiseau același Hristos, în aceiași credință, în același Duh.

    Apoi nici corintenii nu vor fi fost toți la fel. Unii erau mai aproape de nivelul de înțelegere al lui Pavel, alții mai departe. Și pe unii și pe alții Pavel, ca pe toți cei cărora le-a propovăduit pe Hristos, dorea să îi tragă mai aproape de el, să îi facă următori ai lui așa cum el însuși urma lui Hristos.

    Cred că suprinderea ta legată de traseul istoric ulterior al corintenilor este în aceiași categorie cu judecata noastră, de astăzi, a drept-credincioșilor romîni care aruncă peturi pe marginea râului. Cum de este România 80% ortodoxă, când vedem atâtea rele.

    Oamenii pot înțelege ce trebuie să facă și să nu facă. Oamenii pot cunoaște adevărul și îl pot respinge. Dragostea se bucură de Adevăr. Dar există oameni care nu se bucură de Adevăr și preferă minciuna, chiar dacă știu că trăiesc în minciună.

    1. dar nu inseamna ca nu au fost si ascultatori implinitori printre ei? de ce generalizam?
      oricum „multi chemati, putini alesi”.. oricum, majoritatea merge pe calea larga, iar minoritatea pe calea ingusta…si SIGUR au fost si ascultatori implinitori, cum sunt si astazi, si cum au fost in toate timpurile…
      te-ai intalnit cu vreun corintian ca sa vezi care a ascultat si care nu?
      Unde mai pui ca istoria este scrisa de invingatori si nu toti sunt pomeniti in ea!
      deci scrisoarea acaesta a avut efect si atunci, si in istorie, si acum!!!!

    2. Faci o confuzie: demersul hermeneutic este, prin însăşi natura lui, unul de actualizare a mesajului unui text al cărui destinatar iniţial a fost altcineva. Noi facem hermeneutică – suntem nevoiţi – pentru că nu suntem amplataţi în biserica din Corint, cea care a primit scrisoarea lui Pavel. El – actul hermeneutic, zic – urmează exegezei, înţeleasă ca demers al apropierii de sensul primar al textului, în relaţia dintre autor şi cei ce au fost primii cititori ai scrierii sale.
      Corintenii au fost primii destinatari ai epistolei, motiv pentru care nu erau nevoiţi să procedeze la hermeneutică, deşi, în pricipiu, nimeni nu i-ar fi putut opri în a face tranziţia de la nişte mesaje uneori cât se poate de concrete, în lecţii de învăţătură universal valabile în timp, în spaţiu şi în literă.

    3. Este scris;”Oamenii pot înțelege ce trebuie să facă și să nu facă. Oamenii pot cunoaște adevărul și îl pot respinge. Dragostea se bucură de Adevăr. Dar există oameni care nu se bucură de Adevăr și preferă minciuna, chiar dacă știu că trăiesc în minciună.”
      Foarte adevarat.Si faptul ca traim in puterea imperfectiunii si a sistemului corupt ,multi in viata aleg calea compromisului pentru a nu suferi si a raminea conectati cu cei din jur ,care prin compromis le asigura o firmitura de fericire prin anumite mijloce de supravetuire.Se vede ca in fiecare generatie lupta devine tot mai grea pentru a raminea in puterea mesajului divin care de fapt ne indreapta spre sfintenie,neprihanire sa ajungem la desavirsire si astfel sa putem deveni cu adevarat „fii infiati ai Tatalui ceresc si slujitori ai Domnului Isus .”
      Dragostea care se bucura de „ADEVAR” in o societate corupta mereu trebuie sa sufere si sa lupte.Iar lupta nu este usoara ,fiindca nu a fost usoara nici pentru Domnul Isus ,nici pentru ucenici si nici pentru primii crestini!!!Si azi ;cati au dorinta de a lupta si a ajunge in suferintele apostolilor care au ajuns persecutati de preotii Bisericilor fiindca nu doreau ca membrii sa le perceapa mesajul!!Azi credem ca este mai diferit?Sa nu uitam ca si azi starea multor Biserici ajung ca a celeia din Corint si e greu de recunoscut din partea multor pastori .

  2. ,,Acum, că nu de mult am ieșit și eu din ea, îmi dau seama că nu în metodă stă provocarea abordării “corecte” a cărții, ci în mine, în felul de asumare a fiecărui cuvânt pe care Dumnezeu, prin Duhul Său, mi-l așază pe inimă…”

    Mi-a placut mult de tot aceasta fraza, e comprimarea intregului text expus.Cunoasterea lui Dumnezeu, drumul de la subiectiv spre obiectiv, de la mine spre ceilalti prin ceea ce a pus Dumnezeu in inima mea! De aceea pot sa spun ca mi-e draga Biblia, cand o recitesc e alcumva. De ce? Pentru ca am crescut iar Dumnezeu considera ca trebuie sa aflu mai mult si-mi descopera ceea ce am vrut sa inteleg mai demult , n-am putut atunci, pentru ca eram prea mic pentru a intelege, nu m-am suparat dar am asteptat sa cresc iar acum ma minunez cand descopar in spatele cuvintelor ceea ce consideram ca nu voi intelege niciodata…

    p.s.

    este unul dintre motivele pentru care nu citesc Biblia in fiecare zi, mi-e teama sa nu se transforme intr-un text de studiu,mi-e teama ca daca o privesc prea de aproape s-ar putea sa dispara fascinatia din sufletul meu? De ce ? Pentru ca am invatat-o pe de rost. Uneori avem nevoie, ca un artist , sa ne indepartam de pictura pentru a putea sa vedem cat e de frumoasa,ssa lasam textul pentru a putea sa intelegem intregul,acel intreg care salasluieste in inima fiecaruia,la fiecare cate putin. Priviti in ochii unui om care se bucura, lumina care radiaza din acei ochi e dovada intregului care exista in sufletul sau chiar daca n-a auzit in viata lui de Hristos, vazand acea lumina noi stim ca Hristos este in inima lui chiar daca el nu stie inca. Facem greseala de-a i-o spune cand de fapt trebuie doar sa-l ajutam sa se descopere! Cum? Aratandu-i doar lumina din ochii nostri! Atat de simplu…, incat e aporape imposibil de-a intelege, simplu de tot, simplu pur si simplu!

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s