Händel de Întrupare (5)


Este singurul concert dintre cele douăsprezece care nu-mi place. Unele fragmente nu sunt altceva decât repetiții obsesive ale unor motive simple, altele ne oferă o muzică corectă, însă lipsită parcă de o minimă intenție de a transmite ceva ascultătorului, un fel de nepovestită anestezie …

În adolescență îl evitam. Acum însă îl ascult, vi-l propun chiar spre audiție, pentru că el are un mesaj de Crăciun cât se poate de actual pentru noi: ne zugrăvește Crăciunul căruia îi suntem datori cu ascultare, fie că ne place să recunoaștem, fie că nu. Ascultați cu atenție, în special părțile 1 și 3: e mecanismul Crăciunului zugrăvit acolo, cu transa în care întrăm încă de la mijloc de noiembrie, în goana după bucate, după brazi, după globuri și după cadouri, în trafic infernal, în cozi interminabile, în Hrușcă over and over again, în Home Alone –toate cele patru episoade – , în Moși și crăciunițe, în globuri și luminițe, în vederi, SMS-uri cu renii, în predici despre categorii de oameni din zilele nașterii, în cozonaci și sărmăluțe, în  …

E muzica sărbătorii care ne sărbătorește ea pe noi, căci îi suntem robi acum, pe deplin supuși armoniilor ei. Se schimbă doar tonalitățile, muzica e aceeași.

Ș-încă o dată … și tot așa …

Nu-mi place concertul cinci de Handel. Mă doare să îl ascult, iar de durere fugim fiecare pe unde poate, precum spiridușii Moșului de tămâie …

Dar menuetul final! E ca o luminiță din aceea de la capăt de tunel, una care șuieră în timp ce se apropie de tine încărcată cu speranțe …

Anunțuri

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s