1:15 (paranteza veșniciei) – (r)


Ioan a mărturisit despre El, cînd a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: „Celce vine după mine, este înaintea mea, pentrucă era înainte de mine”.

Evanghelia lui Ioan 1:15

Cu toţii cunoaştem astfel de provocări ale naturii la adresa longevităţii noastre. Stejarii seculari de pe platoul  Braite din Sighişoara dăinuie de secole acolo: există şanse reale ca odată să-i bucure şi pe nepoţii nepoţilor mei. Unele dintre ţestoasele pe care le văd la Zoo s-au născut înaintea mea; ştiu că vor ajunge să delecteze privirile vizitatorilor şi după ce eu nu voi mai fi pe lume.

La fel stau lucrurile şi faţă de lumea pietrelor, plasate în mod natural sau de către mâna omului în peisaj. Plimbându-mă printre ruinele de la Filipi mă gândeam că unele dintre acele pavaje au susţinut paşii lui Pavel, însoţesc acum paşii mei şi vor călăuzi încă pentru multă vreme mulţimile de turişti care se vizitează situl.

Ce puţin timp ni s-a dat! O clipă, o unduire, o briză: în ea suntem chemaţi să luăm decizii pentru eternitate. Nu e prea mare povara, aceea de a nu putea corecta un “ieri” de care ţi-e ruşine şi de a nu putea conta pe un “mâine” sigur? “Astăzi” e cam tot ce avem la îndemână. Puţin, prea puţin pentru visele noastre, pentru responsabilitatea ce ni s-a pus în cârcă.

Totuşi, nu suntem singuri … Ne învăluie prezenţa Cuiva, a Unuia pentru care timpul nu este un pârâiaş ce susură într-o singură direcţie, ci un ocean imposibil de cuprins cu privirea. El este înaintea mea, va fi după mine, a fost mâine ce va fi ieri, şi este de la început ce a fost pe când vremea se va scurta de tot.

Eram ispitit să-mi văd viaţa ca pe o paranteză a veşniciei ( …)

Am aflat însă despre nişte superbe acolade {}, ca să înţeleg apoi că până şi acest simbol este mic şi neputiincios în a-mi descrie acea tainică înţelepciune care mă înconjoară pe dinapoi şi pe dinainte …

Poate aşa?

… ( } { ) …

2 gânduri despre “1:15 (paranteza veșniciei) – (r)

  1. Ce e fascinant la aceasta viata, am ramas uimit cand am inteles, cand am inteles axioma ca la Dumnezeu o mie de ani e ca o zi si o zi e ca o mie de ani, deci ce e fascinant e faptul ca daca iti constientizezi limitele daca incerci sa te incadrezi in acele limitele, posibilitatile in cadrul acelor limite , a talantului care ti-a fost pus in suflet, devin infinite ajutandu-te sa-ti depasesti limitele, exact ca in ultimele paranteze pe care le-ati lasat dumneavoastra ca motiv de reflectie …

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s