Legitimitatea estetică a căsătoriei


În viață nu iubești decât odată. Inima ține la prima ei dragoste, la căsătorie. Ascultă și admiră această armonie admirabilă a diferitelor sfere. Este același lucru, dar exprimat estetic, religios și etic. Nu iubești decât o singură dată. Rolul căsătoriei este să facă din această iubire o realitate. Și dacă se întâmplă ca și cei care nu se iubesc să se căsătorească, nu e vina Bisericii. Nu iubești decât o singură dată. Oameni dintre cei mai diferiți pronunță mereu aceste cuvinte: atât cei fericiți, care se conving cu fiecare zi ce trece de acest adevăr, cât și cei nefericiți, Pe aceștia îi poți cuprinde în două clase: nefericiți care aspiră mereu la ideal și nefericiții care nu au răbdarea să persevereze. Cei din urmă sunt seducătorii, adevărații seducători. Aceștia sunt puțini la număr, pentru că a fi seducător presupune a face ceva nemaifăcut, neobișnuit, ceea ce nu e la îndemâna oricui. […] Sigur, pot spune unii oameni, nu iubești decât o singură dată, dar te căsătorești de două sau de trei ori. La această chestiune, răspunsul esteticianului este negativ. Biserica și etica privesc cu neîncredere căsătoria încheiată a doua oară. Pentru mine, această problemă este de cea mai mare importanță: dacă este adevărat că iubești de mai multe ori, atunci căsătoria devine o stare a neliniștii. Dacă însă iei în considerație cerința Bisericii, de a nu iubi decât o singură dată – ”și cu asta, basta!”, pare ea să spună – constați că eroticul este serios prejudiciat.

(Soren Kierkegaard, Legitimitatea estetică a căsătoriei)

5 gânduri despre “Legitimitatea estetică a căsătoriei

  1. Am avut o vecină. S-a măritat de tânără. A făcut destul de repede un copil şi apoi i-a murit soţul. Mult timp am văzut-o în doliu. Un monument de durere, tot timpul plânsă şi cu ochii încercănaţi duşi în găvanele capului. slăbise foarte mult. ani de zile şi-a dus văduvia cu demnitate. pot presupune (din conduita ei) că şi-a iubit mult omul.
    Apoi s-a remăritat (pe la 30 de ani). alt copil nu a mai făcut. La început părea chiar un pic stânjenită. abia după nişte ani i-am regăsit reflexele de demult (ne ştim de mici): când vorbea râdea cu tot chipul şi îi străluceau ochii. era din nou fericită. Nu ştiu ce e în inima ei şi nu ştiu cum e cu iubitul de două ori. dar mulţi şi-ar dori să iubească, poate, cum iubeşte ea acum. Măcar o dată.

    1. Mă rog, Kierkegaard privește problema dintr-o perspectivă tridimensională (estetic-etic-religios), intenționat (cred eu) rigidă, din care lipsește – paradoxal la un existențialist – tocmai asumarea subiectivă a unei posibile (mici) disonanțe rezultate printr-o istorie de genul celei pe care ne-ai propus-o mai sus. Există idealuri față de care unele stări de compromis s-ar putea să fie mai de dorit decât asumarea mecanică a ”normalității” (vezi ironia din 1 Cor 7:32-33). De unde se vede că viața bate uneori și filosofia, cu atât mai mult atunci când – așa cum este în cazul de față – aceasta din urmă vine din partea unuia care (aparent) a eșuat în iubire și a zis pas asumării până la capăt a drumului mariajului.

  2. Ca si principiu sunt de-acord cu dumneavoastra. Nu ca si principiu, e o exprimare tehnica: Da , aveti dreptate ! O spun cu un oftat lung , pentru ca sunt un recidivist, sunt casatorit a doua oara ! Candva atat de rau mi-a plans sufletul incat am zis ca n-o sa mai pot iubi niciodata! Si-acum inca port cu mine acea rana, iubirea unei iluzii, compromisul facut doar pentru a fi iubit cu orice pret! N-am stiut ca pretul va fi divortul, n-am stiut ca iubesc un om care se hranea din iubirea altui om iar cand s-a ajuns la saturatie……., a trebuit sa-mi invat lectia !

    Nu stiu, acum iubesc un om, de fapt abia acum iubesc ! M-am indragostit impotriva vointei mele( n-am sa insist, cu toate ca am obiceiul sa mai dau din casa pentru a mai umaniza teoria – e mult prea personal pentru a putea fi expus pe-un blog public) dar am luat-o de la capat, exact cum e denumit blogul dumneavoastra, cu frica si cutremur , cu multa, multa frica pentru ca m-am temut sa nu ma doara din nou … Nu stiu daca e bine sau nu, daca sunt binecuvantat sau blestemat , daca voi fi tras la raspundere pentru superficialitate , daca am incalcat Sfanta Taina a Cununiei , nimic din toate acestea nu le stiu . Ceea ce stiu e ca am un copil si sotie care ma iubesc si atat imi e de-ajuns! Mai departe, sa judece Dumnezeu, eu incerc sa ma bucur de viata pe care mi-a dat-o si sa nu-mi bat joc de cei care au dat un sens vietii mele …

    1. Vezi și răspunsul dat lui Alexadru, la care mai adaug doar gândul că Dumnezeu are un minunat simț al paradoxului (și al umorului, zic eu), așa încât El alege să-i provoace pe oameni la a scoate minuni din lucruri care ies din sfera esteticii moralei și credinței (la cea de manual mă refer). E ceva din poezia aia a lui Nichita cu cubul perfect, o taină …

      1. Oamenii simt nevoia sa se incadreze in legi tocmai pentru a incerca sa evite factorul risc, cand de fapt tocmai in acest risc sta toata fascinatia si bucuria vietii ! Nu degeaba evreii i-au crut lui Dumnezeu sa le dea un rege, vroiau sa aleaga altul in locul lor, legea divina implica prea mult pentru ei, decizii care nu erau stricte , nu puteau fi incadrate ci trebuiau sa si le asume in functie de curatia sufletului! Foarte interesante sunt cele doua episoade cu Moise , odata ii zice Dumnezeu loveste piatra si va iesi apa, a doua oara ii zice doar sa rosteasca si va tasni apa din stanca, Moise s-a indoit de puterea Cuvantului si-a folosit metoda incercata si a lovit stanca cu toiagul tragandu-si altfel, nu pedeapsa, ci incheierea misiunii pe acest pamant!

        Avand curaj sa risc , sunt o fire atipica, un fel de ,,miel negru”, departandu-ma de lege , am inteles-o, i-am inteles puterea , logica , pulsul , de-aceea am si spus ca aveti dreptate, numai ca totul trebuie aplicat nu in litera ci in fiinta a ceea ce s-a spus, totul spre indreptare nu spre osanda! Daca ceea ce faci faci cu sufletul curat chiar daca ai gresit , chiar daca ai inteles gresit, chiar daca a iesit aiurea, dupa ce da Dumnezeu cu tine de pamant tot el te inalta , nu stiu cum dar te inalta pentru ca nu ai vrut sa faci rau, n-ai vrut sa faci rau nimanui, ai vrut doar o farama de iubire si ti-ai pierdut rabdarea sa tot stai la rand …

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s