Scurtă istorie a universurilor lui Stephen Hawking (2) – Chiar putem ajunge la teoria completă? (rev)


Listă abrevieri:

SIT1 – Scurtă istorie a timpului, Humanitas, 2001
SIT2 – O mai scurtă istorie a timpului, Humanitas, 2007
GD – The Grand Design, Bantam Books, 2010

Continuare de AICI.

Voi începe incursiunea mea prin universurile lui Stephen Hawking cu o întrebare de bază legată de calitatea şi relevanţa oricărui demers epistemologic care se pretinde a fi raţional. Ce și cât putem cunoaște despre Universul în care trăim? Nici un alt pas credibil nu poate fi urmat în absenţa unui răspuns satisfăcător pentru această întrebare de principiu. Plecăm la drum în cercetările noastre, de orice natură ar fi ele, cu convingerea că avem la îndemână suficiente instrumente pentru o abordare decentă a obiectului studiat.

În SIT1 savantul britanic aflat în plină căutare a mult-visatei teorii unificate observă paradoxul înspre care este condus de însăşi admiterea existenţei unei astfel de teorii: ea va include în domeniul aplicaţiilor sale şi drumul parcurs până la descoperirea ei.

Dacă teoria însăşi determină rezultatul cercetării noastre asupra ei, ne putem întreba împreună cu Hawking:

 “De ce trebuie să ne determine ca din dovezi să tragem concluziile juste? Nu se poate tot aşa de bine să ne determine să tragem concluzii greşite? Sau nici o concluzie?” (pag.26)

Sau în alte cuvinte:

Este acest Univers construit într-un aşa fel încât să permită unor fiinţe ca noi să ajungă la descifrarea tainelor sale printr-o teorie care să explice totul?

Cum se poate da răspuns unei astfel de probleme? Pare a fi o situaţie fără prea multe portiţe de ieşire. E ca şi cum am vorbi despre un psihiatru implicat într-o sesiune de evaluare cu sine însuşi. Ce garanţie putem avea că acesta va ajunge la un rezultat demn de luat în seamă?

Hawking are un răspuns – singurul, zice el – bazat pe principiul selecţiei naturale al lui Darwin. El spune că într-o populaţie de organisme autoreproducătoare neomogenă dpdv al materialului genetic “unii indivizi sunt mai capabili decât alţii să tragă concluziile juste privind lumea din jurul lor”. Mai mult – iar aici cred că o dă puţin în bară – se zice că va exista o probabilitate mai mare ca aceşti indivizi să supravieţuiască şi să se reproducă (cine sunt cei care fac mai mulţi copii astăzi, cei cu studii superioare sau cei mai puțin școliți, hm?) aşa încât “tipul lor de comportament şi de gândire va deveni dominant”. Sincer să fiu, mi-aş dori să fie aşa, ca tipul de gândire al lui Andrei Pleşu, de exemplu, să devină dominant, şi nu cel al lui Gigi Becali. Mi-e teamă că şansele sunt cam mici în privinţa primului menţionat …

Revenind însă la argumentaţia lui Hawking: “dacă universul a evoluat în mod regulat, ne putem aştepta ca aptitudinile de gândire pe care ni le-a dat selecţia naturală să fie valabile şi în căutarea unei teorii unificate complete şi să nu ne conducă la concluzii greşite.” (pag. 26)

Este o aşteptare a autorului, nu un fapt demonstrabil. Vorbim în termeni de probabilităţi. Din păcate, atunci când vine de dat cu zarurile, nimic nu mă poate asigura că rezultatul nu va fi unul dintre cele mai improbabile: suma celor două feţe să fie doi … Aşadar, să reţinem că este puţin probabil ca să ajungem la concluzii greşite despre universul nostru, dar nu exclus.

Cincisprezece ani mai târziu, în SIT2, autorul reia problema în aproape aceleaşi cuvinte (copy-paste?): paragraful al doilea de la pagina 23 este aproape identic cu primul din SIT1 de la pagina 26.

Şi răspunsul la întrebare este unul copiat din versiunea anterioară, cu două mici modificări. Prima constă în inserarea unei propoziţii noi în care autorul este ceva mai sceptic în privinţa faptului că inteligenţa şi ştiinţa constituie un avantaj din perspectiva selecţiei naturale darwiniene: “descoperirile noastre ştiinţifice ne-ar putea distruge”. Nu înţeleg însă cum a reuşit el să treacă în cazul celei de-a doua modificări de la dacă universul a evoluat în mod regulat” la deoarece universul a evoluat în mod regulat“. Hawking nu se catadicseşte să îşi justifice temeiul acestei aşteptări pe care o are cu privire la universul căruia şi-a propus să-i descopere nici mai mult nici mai puţin decât “descrierea completă”

În GD întrebarea nu mai apare. Ea nu mai are fond în acest caz, pe temeiul, cred eu, celor două concepte care stau la baza cărţii: determinismul ştiinţific (căruia i se supun inclusiv oamenii, pentru că în realitate nu există voinţă liberă: omul este o maşinărie complicată, nu mai mult) şi conceptul de realism bazat pe model (în engleză model-dependent realism, poate îmi sugeraţi voi altă traducere). Acest al doilea concept cere nişte lămuriri. El pleacă de la premisa (filosofică, păcatele ei!) că, doarece suntem parte integrantă a obiectului de studiu – universul însuşi – şi nu există investigaţie complet independentă de obiectul investigat, va trebui să căutăm modele prin care să explicăm lumea din interior. Nu există un în afară din care să putem privi universul: de aceea imaginaţia, constructele abstracte şi reprezentările aflate la limita puterii noastre de ilustrare paradigmatică – cum ar fi corzile şi universurile paralele – ne sunt prietene. Ele sunt parte integrantă a raţiunii trimfătoare peste speculaţiile metafizice, de orice fel vor fi acestea.

Nu putem vedea Universul din afara lui: îl putem încadra însă într-un model al rațiunii noastre. Pentru omul de știință Stephen Hawking acest lucru este satisfăcător, cum îi este satisfăcătoare credinciosului asumarea existenței lui Dumnezeu. Desfid pe cineva să facă o diferență calitativă între cele două tipuri de asumări.

Mi se pare pilduitor pentru ridicolul în care omul de știință se complace uneori în lupta sa cu himerele metafizicii felul în care a fost eludată problema în această a treia lucrare încheierea cărţii. Iat-o, într-o traducere proprie, cât mai literală posibil:

“M-theory este teoria unificată pe care Einstein spera să o găsească. Faptul că noi ca fiinţe umane – care suntem în mod esenţial colecţii de particule fundamentale din natură – am fost capabili să ne apropiem atât de mult de o înţelegere a legilor ce ne guvernează pe noi şi universul nostru este un mare triumf. Probabil însă că adevăratul miracol rezidă în faptul că nişte consideraţii abstracte ale logicii ne-au condus la o teorie unică care să prezică şi să descrie un univers vast şi plin de uimitoare varietăţi pe care le putem vedea. Dacă teoria este confirmată de observaţie, ea va fi o concluzie biruitoare a peste 3000 de ani de cercetări. Vom fi descoperit măreţul design.”  (sublinierea îmi aparţine)

E scris în stele – fără vreo aluzie la domeniul astrologiei – că omul va putea să răspundă marilor întrebări ale realităţii: de ce există acest Univers (când ar putea la fel de bine să nu existe), cum s-a format, de ce există legi care îl guvernează etc. Determinismul ştiinţific l-a condus aici. Încă şi mai minunat (să mai zică cineva că oamenii de ştiinţă nu cred în minuni!): la teoria asta s-a ajuns prin reflecţii abstracte pure, prin ceea ce s-a întâmplat în interiorul unor creiere luminate. Acesta este triumful suprem al raţiunii, împotriva detractorilor ei de pe la Kant încoace: a ajuns atât de puternică şi de autonomă în cunoaștere, încât nu mai are nevoie de contact cu exteriorul decât pentru a-și valida teoriile.

Eu unul sunt sceptic. De profesie, vor zice unii. Nu e chiar aşa grav. Cred că vom putea obţine imagini tot mai limpezi ale unor părţi ale universului, însă nu ale întregului, şi asta tocmai pentru că orice panoramă cere o poziţionare – nu contează modul de exprimare a acesteia – în afară, fapt care nu ne va fi niciodată la îndemână. Şi mai cred că la întrebarea care a făcut obiectul acestei postări nu i se poate răspunde numai pe tărâm ştiinţific. O (mică) evadare în abstract este absolut necesară. Ne daţi voie, Mr. Hawking?

(va urma)

Reclame

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s