Cine pastilă (18) – Now you see me (2013)


Sursa: wikipedia.org
Sursa: wikipedia.org

Nu, nu pe-acolo, pe unde merg toți! Doar știi că aceea este calea greșită!

Magia este arta de a atrage privirea spectatorului într-un loc anume, în aparență foarte important, pentru a ascunde esența lucrurilor. Spectatorul este furat de acțiunea care i se oferă, privirea îi este focalizată pe fapte vizibile, înlănțuite într-o ordine cât se poate de rezonabilă; de fapt, miezul lucrurilor trebuie căutat într-o cu totul altă desfășurare de evenimente, cea care a scăpat ochiului vigilent, ocupat cu spectacolul vieții …

Așadar, materialul de lucru al magiei este atenția privitorului. Acesta este orientat întotdeauna spre realitatea imediată, înșelătoare, accesibilă tuturor: pot fi numărați pe degete aceia care nu se lasă furați de aparențe și își pun mintea să studieze esențialul. Este o alegere de făcut, căci în absența ei privirile noastre vor fi în întregime sub controlul magicianului, un veritabil maestru păpușar …

Acesta este Now you see me, o parabolă despre amăgire, despre certitudini de paie, despre acea cărare largă pe care o mulțime de oameni își conduc iluziile. Scenariul în sine – se zice că ar fi vorba de un film ”de acțiune”, cu probleme cât se poate de concrete și de prozaice puse pe tapet – este de fapt un act de magie, menit să ne distragă atenția de la întrebările reale pe care le ridică filmul. Desfășurarea rapidă a evenimentelor nu lasă timp de gândire, așa după cum nici în viață un magician nu îi va permite spectatorului său timp de reflecție în fața uimitorului său show.

Cel puțin mie, întreaga vizionare a filmului mi-a lăsat impresia că nu privesc ceea ce trebuie, că pierd esențialul. Îmi scapă ceva, dar, evident, nu pot spune ce anume. Mă gândesc că ignor detalii care ar putea să-mi lămurească dilemele apărute pe parcurs. Unele chichițe nu le-am priceput nici după încheierea vizionării. Nu-i nimic, mai am o șansă.

Abia apoi am înțeles: nu contează ce mi s-a arătat pe ecran, ci important este ce s-a întâmplat în mine, în tot acest timp.

Cei mai mulți dintre spectatori, după vizionarea unui act de magie, se întreabă ”Oare cum a făcut?”. Mă gândesc că poate ei ratează ideea, așa cum ratăm și noi, adesea, sensul celor pe care le citim în Cărțile Sfinte, încercând să demontăm ceasornicul primit în dar, în loc să ne bucurăm de felul în care el ne indică timpul. Probabil că o întrebare mult mai folositoare ar fi ”Ce anume mi-a furat atenția, de n-am văzut adevărul?”. Pentru că da, contează cum a făcut el, magicianul, acel truc, dar cel puțin la fel de important este și cum ai privit tu punerea lui în scenă.

Acum dacă mă gândesc, nu cred că aș vrea să mai văd odată filmul ăsta.

Oricum, e un film nerecomandat celor împovărați de certitudini. Lor le recomand mai bine Pompei. Sau Hercule, că povestea e mai credibilă.

P.S. Cu privire la ”maidan”: ne-a emoționat pe toți fătuca aceea cu ochii albaștri … Oare am privit unde trebuie, mă întreb, sau e și acesta încă un act de magie al unei mașinării de propagandă care știe să se joace cu atenția noastră mai ceva ca mâța lui Creangă cu motoceii?

Anunțuri

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s