Dicționar existențial – popas


Acel loc pe care cei mai naivi dintre noi încă îl credem amplasat pe marginea unui drum … Nu există așa ceva: drumarii lumii nu au prevăzut popasuri pentru destine. Mergem doar atât cât ne țin motoarele, fiecare după bruma de combustibil încredințată. Să nu te oprești, că încurci circulația, auzi?

STOP

Ce nu îi recunosc eu acestei lumi este capacitatea de a sta, de a-și opri într-un mod conștient curgerea. Relațiile, ideile și credințele nu se așeaptă unele pe altele în albie, iar oamenii simt mai acută ca oricând durerea cernerii timpului.

De aceea, căutăm sub fiecare clipă o perlă. Rareori o găsim, din păcate. Chiar și atunci când avem parte de acest har, nu ni se dă răgazul bucuriei. Cel mult, putem face o poză, iar apoi să dăm un share vremelnic. Apoi, peste toate astea se aștern pixelii anestezianți ai uitării …

Ș-atunci vine paradoxul: popasul, acea oprire binecuvântată și multjinduită de atâția, este privilegul celui care a înțeles că viața lui nu poate fi altceva decât o perpetuă alergare și că nu-și poate găsi liniștea decât în raport cu cei alături de care suferă aceeași cruce a speranței …

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s