Nocturnă


Lăsați-mă în pace!

Cu cât mai aprig e strigătul omului, cu atât mai departe este el de tristul adevăr: nu-l va lăsa nimeni, niciodată, în pace. Va singur, dar nu solitar. Asta e, n-ai ce-i face …

Dar poate că i se vor mai alătura vreo doi-trei în protest. ”Lăsați-ne în pace, auziți?” vor striga cu și mai multă putere. De data asta trebuie să ia seama cineva la păsul lor.

Nu v-ați găsit loc decât aici să faceți gălăgie cu lozincile voastre? se auzi o voce de la fereastră. Noi vrem liniște aici, vrem să fim lăsați în pace!

Așa că se vor duce într-un alt loc, unde oamenii sunt mai binecrescuți, mai toleranți. Poate că acolo se va găsi unul care le va zice: Ați venit la locul potrivit! Noi lăsăm îi lăsăm pe toți oamenii în pace! Toată ziua!

Și își vor face culcuș acolo, lăsându-i în pace pe toți, nederanjați de nimeni, așa cum și-au dorit. Pentru vecie.

„Deșteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morți, și Hristos te va lumina.”

În zadar vor întinde ei mâinile către cei din grădina celor treziți. Trâmbițele și-au isprăvit chemarea. În zadar vor geme ei:  ”Deranjați-ne! Nu ne lăsați să dormim! Amarnic ne chinuim în văpaia liniștii acesteia!”. În locul acela, în care cu toții au înțeles cât de bine este să ne lăsăm în pace unii pe ceilalți, nimeni nu va mai putea să-i ofere aproapelui un brânci mântuitor.

Poți să pleci, suntem reci …

Grozav lucru este să-ți fie culcușul așezat taman în mâinile Dumnezeului celui viu!

4 comentarii

  1. ,,…vapaia linistii…” Hmmm … Nu m-am gandit vreodata ca linistea poate sa fie atat de chinuitoare ! Am ,,rumegat” cateva minute bune asupra acestei realitati si m-am cutremurat: linistea in izolare este mai cumplita decat supliciul indurat de Prometeu ! De ce ? Pentru ca Prometeu simtea … O vesnicie sa nu simti nimic … Cumplit , nici nu-mi vine sa ma mai gandesc .

  2. Poate va mai aduceti aminte cand vi-am cerut permisiunea de-a comenta pe blogul dumneavoastra ? Am facut-o pentru faptul ca promovati un fel de teologie superioara, nestudiata, nefinisata , izvorata pur si simplu dintr-un semn de intrebare ! Adevaratul iad , prezenta lui Dumnezeu , sunt doar perceptii, bucuria vietii si prezenta oamenilor sunt realitati cotidiene ! Stiu ca stiti asta , multe am putut sa invat de la dumneavoastra, in multe comentarii m-am regasit, multe comentarii mi-au dat o perspectiva pe care n-as fi avut-o altfel pentru ca pe unde ati trecut dumneavoastra eu inca n-am pasit dar am invatat drumul citindu-va, revin, stiu ca stiti dar marea majoritate confunda prezenta Domnului cu prezenta totemului plasmuirii mintii lor ! Cand de fapt e atat de simplu : ca o saritura a unui pusti in balta ! Poti sa te-ncrunti sau poti sa razi din toata inima ! Iar daca sari si tu cu el , incepe, incepe frumosul din inima ta ! Asa-i cat e de simplu ?

  3. Desert spiritual…liniste totala…nici macar o adiere de vant…arsitza, caldura, insolatie, dezhidratare, toropeala…si liniste….surda…Oare, sa inaintez, sa ma opresc, sa ma dau batut, sa astept, sa strig (poate ma aude cineva! oare nu e un strigat mut?) sa caut…? „e pur si move” chiar daca totul e inert in jurul meu…experienta desertului poate sa deschida noi perspective – inafara sentimentului – asupra EU-lui.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s