Sunt liber, deci nedumerit (10)


Fie-mi iertat că nu pot înțelege asta, dar poate că vor fi unii dintre voi care îmi vor lumina ignoranța și eventuala răutate imputabilă acestei interogații: ce resorturi interioare trebuie să funcționeze în ființa unei persoane care militează cu toată pasiunea pentru dreptul la viață al celor nenăscuți – îndeletnicire cât se poate de nobilă, orice s-ar spune – dar manifestă o crasă indiferență față de viețile romilor din ”România paralelă” a țigăniilor de la marginea gurilor noastre de rai?

39 de gânduri despre “Sunt liber, deci nedumerit (10)

  1. Well, nobody’s perfect… Dacă ajunge zilei năcazul ei, de ce nu i-ar ajunge omului o singură luptă? Hai, maxim o duzină. Dar nu se poate să nu mai ratezi câte o bătaie, nu?

    1. Nu văd de ce ar trebui cele două bătălii puse pe cântare diferite. Dacă e să zicem că prețuim viața, trebuie s-o facem de dinainte de naștere și până la îngropăciune. Altfel, vorbim despre politici, ideologii și obsesii. Adică despre nimic.

    2. Asta chiar nu, eu ziceam de cazul în care nu mai pui a doua, a treia sau a N-a bătălie pe niciun cântar. Pur şi simplu nu ai cum să ieşi bine, tot eşti prins cu ocaua mică dacă ascunzi vreuna sub tejghea sau palton sau preş. Ce spui tu nu e pe aceeaşi orbită, totuşi am văzut pe Facebook cum unii se indignau la ideea de a ieşi în stradă pentru Roşia Montană, să zicem, dar a nu ieşi şi (şimultan şinergic) pentru contra avorturilor, şi vedeau asta ca pe o impardonabilă duplicitate, care falsifica practic orice demers nepereche cu contra aceea şi nu alta. Iată că perechile se pot face în infinite variante, ce să mai zic de combinări şi aranjamente. Nu combat ideea de duplicitate, falsitate sau sărăcie motivaţională condamnabilă, ci promovez toleranţa când e vorba de acestea detectate la alţii. Şi eventual intoleranţa rezonabilă când acestea sunt detectate în noi înşine – de către noi înşine, căci altfel se înţelege că propun să ne luăm de gât cu cei care ne radiografiază cavernele.

      1. În cazul listat de mine este vorba de valoarea vieții. Care valoare se cere promovată de la cap la coadă, cum am sugerat mai sus.
        În exemplul tău – Roșia Montană vs. avort – nu regăsesc factorul comun, valoarea care să le transforme în ”redute” comparabile în sensul discuției noastre; în orice caz această valoare, dacă există, este mai puțin palpabilă (spirit civic?). Îmi pare că nu ”ține”, dar poate că îmi scapă ceva. Poate detaliezi.
        Sper că nu se detectează intoleranță în mesajul meu – în caz afirmativ, îndrăznesc a spune că ea este nefondată – în detrimentul măcar al unei minime și de bun augur pentru început treziri la o privire ceva mai rotunjită asupra subiectului.

      2. A făcut Florin perechea potrivită – avort/adopţie. Dar au fost voci care spuneau că nu ies în stradă pentru Roşia Montană, pentru că mai arzătoare ar fi problema avorturilor. În ultimă instanţă, tot despre valoarea vieţii este vorba în ambele tipuri de manifestaţii. Moţii, ţiiganii, secuii şi românii sunt valoroşi. Până şi la un miting de partid, tot despre valoarea vieţii e vorba în subsidiar şi pe pancarte, şi întotdeauna ar fi bine ca oamenii să fie axiologic coerenţi şi consecvenţi în demersuri. Nu e uşor aşa ceva, şi foarte bine faci că ne aduci aminte să ne privim un pic din exterior şi de la înălţime, mai ales când din interior ne vedem militanţi oneşti şi fără de pată.

      3. Într-o anumită măsură, într-un mod oarecum surprinzător, mi-ai răspuns la nedumerire. Să vedem dacă mai sunt și alte opinii.

  2. Buna intrebarea , foarte buna ! Militam doar pentru ce nu implica angajament ! Ia sa se puna problema in felul urmator : ai dreptul sa militezi pentru dreptul la nastere al unui copil daca iti asumi cresterea si educarea lui ! Sa vedem cate caramizi ar ramane in roaba , neputand fi lovite de piept! Cum sa militezi pentru tigani ? Ar mai exista termeni de comparatie atunci cand ti-ai educa propriul copil ? Ni se duce materialul didactic si nu e bine … 🙂

    Dincolo de gluma, am ajuns sa ne angajam doar in acele actiuni care nu implica emotie , afectiune , traire ! Caz concret : Rosia Montana . S-a iesit in strada ca sa se strige cum urla lupii la luna ! N-am iesit pentru ca am simtit ca nu pot sa mor pentru acea cauza ! Si asa sunt destul de ipocrit , chiar n-am vrut sa ma simt si mai ipocrit decat sunt ! Se va zice ca aceasta inseamna lipsa de atitudine civica ! Zica-se ce se vrea , cand va curge sange voi iesi in strada , nu pentru o cauza ci pentru a muri pentru o cauza … Invatam despre starea de jertfa dar ne-a ajuns in inima doar teoria ! Unii o recunoastem, altii ne incapatanam sa n-o recunoastem ! Si mai sunt acei cativa care se sting in tacere jertfindu-se pentru o cauza ! Pentru acei cativa Dumnezeu mai ingaduie inca zile de bucurie Pamantului acestuia … Imi dau lacrimile cand imi amintesc cuvintele Celui fara de Sfarsit :UITA-TE LA ROBUL MEU IOV ! NU E NIMENI CA EL PE INTREG PAMANTUL !

    1. Cred că a pune problema condiţionării dreptului de a milita pentru ceva prin „a suferi consecinţele” unei integrităţi morale suprarealiste iste un pic exagerat… Dacă nu chiar de-a dreptul greşit în unele cazuri. De pildă, dacă militezi contra avorturilor şi în acelaşi timp pentru adopţii, efectul este oarecum pervers – avorturile se vor înmulţi, mamele vor fi în extaz că are cine să le ia de-o grijă, părinţii adoptivi la fel, copiii idem că nu mai merg la orfelinat sau din familie în familie, toată lumea mulţumită că sunt destule avorturi ca să creeze fericire.

      1. Dyo , mesajul transmis de meditatia expusa este cat se poate de clar, nci vorba de miasma de intoleranta , factorul comun in toate exemplele e ca ne lipseste un crez ! Pentru un crez te sacrifici , cu o credulitate poti trai bine-merci crezand ca se va intampla ceva ! Lupti pentru ceva pentru ca da bine sa lupti, te simti si tu mai ,,liber” ca poti sa-ti spui punctul de vedere , dar aceasta numai pana in momentul cand trebuie sa dai ceva in schimb ! Am trait si-n celalalt regim cand se tacea in front ! Au fost oameni care au spus si-atunci, putini dar au fost, si-au murit anonimi … Pana la urma , dupa cum spuneai , vorbim de politici, ideologii si obsesii …

        Cat despre a apara dreptul la viata , asumarea cresterii copilului e un fel de-a spune , la nivel de organizare, inainte de-a lupta pentru un asemenea drept trebuie rezolvata problema unei vieti mai bune ! De exemplu , eu ca stat te condamn pentru pruncucidere , pe tine si pe cel care te-a adus in situatia de-a face avort , eu ca stat am nevoie de acel copil ! Pentru aceea ti-am dat alocatie de 2000 lei , pentru aceea ai primit concediu de maternitate pe o perioada de 3 ani, pentru aceea prin lege esti protejata ca mama si vai si-amar de acel patron care iti lezeaza acel drept ! Atunci, da, poti sa spui NU avortului !O femeie gravida singura este fiinta cea mai vulnerabila si n-as putea sa o acuz nici macar in gand , ii ajung doar mustrarile ei de constiinta !

        Tin minte o intamplare dintr-o biserica baptista din Oradea , mi-a ajuns la urechi asa ca o pilda , ca un exemplu ce trebuie dat : Imi povestea cineva cu mandrie , ca in biserica lor o fata a ramas insarcinata fara sa fi fost casatorita iar parintii au alungat-o de-acasa! Am ascultat povestea pana la capat si am raspuns : acea fata , nu stiu cum, va da nastere unei fiinte iar prin aceasta i se va ierta greseala , dar greseala parintilor ca si-au alungat copilul in unul dintre cele mai cumplite momente ale vietii lui cine o va ierta ? S -a uitat perplex la mine acea persoana pentru ca nu stia ce sa-mi raspunda ? De fapt ce-ar mai fi fost de spus… ?

    1. Un crâmpei, dintr-un întreg copleșitor:
      Un exemplu (caz real): în urma unei evanghelizări, misionarul american tocmai lăuda pe Domnul pentru zece suflete care s-au întors la Domnul. Pastorul gazdă l-a corectat: sunt doar cinci. Păi cum, a replicat misionarul, eu am văzut zece mâini ridicate. Da, a fost răspunsul, dar cinci dintre ei sunt țigani.
      Fără alte comentarii, în afară de acela că ar fi cazul să ne (auto)instruim mai bine în biserici cu privire la … valoarea vieții.

    2. Bun, atunci îți voi da și eu un caz real. Din capul locului îți spun că nu mi-am stabilit o poziție, dar că am mari semne de întrebare.

      În școala preuniversitară și universitară, romii au alocate niște locuri de intrare. Numai ei le pot accesa. De bună seamă, dacă le accesează, o fac cu note mult mai mici decât ăștialalți – care suntem noi, dar nu ridic problema asta. La facultatea din orașul meu, romii care au ajuns astfel să fie studenți se poartă destul de bădărani cu profesoarele. Le iau la întrebări cum că de ce nu le-a răspuns la emailuri (adicătelea de ce nu le-a răspuns profesoara) și aveau un mod de a culpabiliza un cadru didactic care m-a surprins și pe mine, ca martor, și pe profesoara cu pricina, cu care vorbeam atunci.
      Din acest motiv – și din altele multe, asemănătoare – te întrebam cum ai vedea tu ne-indiferența manifestată față de ei. Ca să fie și productivă, ca să vezi că faci ceva care nu este în van.

      Îți mai dau un caz real. Se urcă în trenuri fără bilet și te iau la rost că te-ai așezat pe locul lor cu o atitudine amenințătoare. Deja începusem să mă agit că ne vor crea probleme. Ne scoatem biletele, ne asigurăm iar că stăm în locul potrivit și le cerem biletele să ne lămurim și noi că ei reclamă ceea ce trebuie. Aici au început să reducă decibelii. Dar tot pe lângă noi s-au așezat, așa că am văzut cum ”l-a fentat” pe controlorul care le cerea biletele la control. I-a răspuns controlourului:
      – Aici s-au văzut biletele. Aici s-au văzut!
      Iar controlorul le-a dat pace.
      Știi ce m-am gândit atunci? Că a fost bine că nu eram singură. Sentimentele pe care le creează – dezavantajul de a fi fată, dar asta nu o poate pricepe un bărbat, eventual un tată de fată da – nu sunt deloc unele pozitive și liniștite.

      Îți mai pot da cazuri reale, dar nu cred că are rost aici. Să clarific acum. Nu pledez ”pentru contra” lor, pentru descalificarea lor ca oameni. Dar nu-mi dau seama care e metoda cea bună prin care îi poți efectiv stimula să devină cetățeni, pe lângă faptul că sunt humanoizi. Nu-mi dau seama. Am predat puțin și unor romi.

      Încă o chestiune: eu nu văd un semn egal între cele două treburi pe care le ai în postare. Dacă A, atunci neapărat și B. De ce? Omul e o ființă limitată. Lucrează cât poate, se dedică atât cât poate, iubește cât poate. Mie mi se pare că ceri celorlalți prea mult. Revin la întrebarea mea inițială: la ce moduri de recuperare a lor te gândești, vezi, dorești?

      1. @Camix: există cazuri, există și necazuri. Nu facem dogme din ele. Eu cunosc romi care s-au ridicat de mici și cu puțin ajutor au făcut o facultate, fără să-și bată joc nici de ei, nici de alții nici de profesori etc. De asemenea, cunosc romi care își cumpără bilet în tren și se comportă cât se poate de civilizat pe parcursul călătoriilor. Sunt puțini, dar pentru ca ei să existe cineva trebuie să planteze câte o sămânță la vremea potrivită … Și atunci vor fi mai mulți.
        @all
        Vă rog să observați că nu am sugerat că ar trebui ”sa lucrați” și pentru altceva decât pentru copiii nenăscuți, ci am întrebat doar cum se face că două tipuri de atitudini față de viață pot să coexiste într-o singură persoană. Nu am sugerat să facem marșuri pentru romi. Măcar să le recunoaștem existența și să rostim o rugăciune pentru sufletele lor tot ar fi mai bine decât nimic. Se pot face mai multe; voi reveni la un moment dat cu detalii și mai ales cu exemple de bune practici.
        La urma urmelor, am fost destul blând (laș?) când am scris postarea, pentru că în loc de indiferență puteam să scriu foarte bine dispreț. Dar repet, este despre atitudine, nu despre marșuri și lucrări.

      2. Dyo, exact asta am vrut și eu să-ți arăt: există cazuri și cazuri. Pe cazuri nu poți face formule. Tu ai început cu cazul real. Întotdeauna poți veni cu cazuri peste cazuri. Cazurile mele veneau ca răspuns la al tău.

        Iar acum scoaterea: eu nu-i poci condamna cetățenii români că îi disprețuiesc pe cei romi din cauza statisticilor. Despre statistici putem vorbi atunci când face dogme. Poți să-i condamni pe cei care îi disprețuiesc pentru faptul că îi disprețuiesc știind foarte bine că cei normali sunt atât de puțini? Ok, eu un pot să-i condamn.

      3. Camix, citește cu atenție: eu nu condamn, ci pun o întrebare. Nu mai insist; mai limpede de atât nu se poate. (Sau, admit, nu sunt eu în stare să mă exprim …)

      4. Îmi cer scuze, nu înțelesesem așa, din cauză că am crezut că aceeași indiferență crasă se aplică și altor subiecte, mai puțin legate de clasificarea oamenilor. Am luat țiganii drept reprezentanți ai săracilor, nu ai suboamenilor. Acum îmi dau seama că, dacă așa se pune problema, unii pot crede că avorturile sunt chiar pardonabile dacă se aplică unor anumite categorii de indezirabili.

      5. Dar ți-am răspuns, Dyo-le. pentru mine, cele două situații nu sunt opuse. Și apoi poate fi motivul statisticii… În rest, nu te supăra pe nimic din ce spun. Ai zis să te ajutăm să înțelegi. Eu am încercat.

      6. Bine, consemnez acest raspuns din partea ta. Nu se pune problema de suparare; incerc sa ma asigur ca pastram sensul interogatiei mele asa cum a fost el intentionat de la inceput.

      7. Și mai este un motiv: ”contradictoriu om mă știu… omidă-fluture și-atât vorbesc să-mi treacă de urât, Mântuitorul meu e viu” (e dintr-o piesă creată și cântată de un prieten, valabilă pentru absolut toți oamenii, indiferent cât de incredibil ar suna)

      8. Legat de intamplarea lui Camix, – mergeam la birou in Londra(locuiam inafara orasului). S-au urcat niste agitanti cu bicicletele, desi era interzis in acel loc si in acea maniera. Trenul s-a oprit intre statii si s-au urcat gialatii pregatiti de action. S-au dat frumos jos agitantii si i-au dus la politie. Apoi trenul a plecat. Asa se procedeaza in tarile civilizate. Noi ca pasageri nu putem face nimic, decat daca suntem luptatori MMA si ii scoatem afara pe geam pe toti, la pachet.

        Greu se pricepe faptul ca nu intra in responsabilitatea omului de rand actiunile de forta si masurile de acest fel. In tarile civilizate acest lucru este absolut natural.

        Trenurile ofera siguranta si placerea calatoriei contra costul biletului. Pasagerul plateste, serviciile ofertantului includ securitate, liniste, conditii bune de trafic. So ….

  3. Suntem limitati; nu putem duce in spate (la nivel de individ) toate poverile lumii; alegem fiecare una dintre ele si incercam sa facem ceva, Daca te implici in lupta impotriva avorturilor nu mai ai timp si resurse emotionale sa vezi ce e cu tiganii aia.
    Ca sa nu mai spun ca pruncii nu se pot apara singuri si n-au voce; devenim, pe cit putem, vocea lor; e vorba de viata si de moarte aici nu ce le mai dam la tigani intru civilizare; care civilizare nu tine: sunt nomazi prin selectie naturala a mii de ani (exceptiile intaresc regula). Si mai au si darul de a impurumuta fara rambursare, sic.

    PS mi-am adus aminte ca in regimul trecut s-a incercat ceva intru civilizarea celor din satre: le-au dat apartament la bloc. A fost nice insa au adus si caii acolo odata cu finul; iar focul se facea in mijlocul sufrageriei dupa indepartarea linoleumului.

    1. No acu să vină altcineva şi să zică invers, că dacă te apuci mai întâi de chivernisit ţiganii nu mai ai resurse emoţionale pentru copiii nenăscuţi! Altfel rămâne doamna Ana bănuită de kinism civilizat.

      1. de pe situl de mai sus citesc: „Kinism is one branch of a diverse series of religious movements that promote racial segregation. This movement is based in Christianity”.

        Numai ca this movement is NOT based on Christianity.
        „Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi Sunteţi una în Hristos Isus”, (Galateni 3)

    2. Agnusstick, după cum se vede, grădina răspunsurilor la această nedumerire crește.
      Ana, sunt în România o grămadă de prunci născuți deja, dar tot fără voce. Și nu e vorba de civilizare, ci de nevoi elementare care le sunt refuzate, de discriminare, de destinele unora care ajung materie primă pentru o grămadă de mizerii ce nu se pot spune.

      1. Discriminarea e ceva rău, la fel si lipsa de comfort, dragoste sau altele asemenea.
        Cel mai teribil si mai evil act e, fiind slab si lipsit de apărare, sa fi omorit de către aceea care e datoare sa apere viata; asta e trădarea ultimă, the pure evil.

  4. Florin, povestea cu acea fata alungata de acasa, intr-un moment de criza, a avut ceva rezonanta la mine. Sa-ti pese de gura lumii mai mult decit de propriul tau copil si nepot, e ceva monstruos.
    Cunosc un caz in care parintii fetei au insistat ca noul nascut sa fie dat la orfelinat. Dupa un an, sub oarecare presiune, au cerut copilul sa-l creasca ei: puiul nu stia sa zimbeasca si sa rida; cred ca a ramas cu tare (emotionale sau intelectuale) intreaga viata.
    Or fi unii tineri fara minte dar macar parintii sa aibe, intru compensare.

  5. Dupa povestea cu fata cea gonita de parinti, intreb: sa o vad eu pe aia (din b.baptista din Oradea sau orisiunde) care nu se va duce repede sa faca avort la o adica!

    De fapt, cite asemenea cazuri (fete ramase insercinate in afara casatoriei) cunoasteti din bisericile baptiste?
    Ce va spune asta?

    1. Înțeleg, așadar, că fetele ortodoxe fac avorturi fără să fie constrânse de presiuni comunitare precum aceea existentă în bis. baptiste. Ce îți spune asta?

      1. Dyo, ca sa fie echilibru de situatie (cunosc o multime de povestioare de-acestea, multe traite pe propria-mi piele, la foarte multe am fost spectator neputincios, c-o uimire de copil intiparita pe fata – prin multe dintre ele l-am cunoscut pe Dumnezeu , dar mai ales pe oameni) , hai sa dau o poveste din casa( chiar daca doamna Ana se supara – dar e bine de luat aminte) ca sa ne dumirim cum prelucreaza o situatie de criza fetele bisericesti : La Facultatea de Teologie din Cluj o studenta a ramas insarcinata , a facut avort, s-a spovedit si si-a continuat studiile . La aceeasi facultate, unei alte studente i s-a intamplat la fel, si-a asumat vina , a pastrat copilul si-a fost data afara din facultate . Deci ……..tacere .(punct, pentru ca nu mai e nimic de adaugat . )Pana la urma societatea te impinge sa faci acest pas pentru ca nu-i usor sa porti o asemenea povara .

      2. @ Florin
        Nu ne batem în povești; Ana este în stare să facă și din felul în care se toarnă uleiul în maioneză o chestiune confesională. Oricum și orice am discuta, tre’ să reiasă că noi, adică np, suntem mai proști, mai înapoiați, mai păcătoși, mai nenorociți și mai tâmpiți decât ortodocșii. Mai mult de atât ori nu vrea, ori nu poate. Parcă am fi la un meci din liga mică, nici nu mai contează care e tema pusă în discuție.
        @ Ana
        Pa!

  6. Imi spune ca e destul de mizerabil sa faci avort FARA sa fi constrins de presiuni comunitare dar si mai mizerabil e sa facui avort SUB presiunea comunitara crestina.

    In cazul celor care fac avort sub presiunea comunitatii, problema e, nu atit cu fata in sine, cit cu comunitatea care vrea sa pastreze aparentele si sa mentina o pretentie de sfintenie, abandonind mila.
    Hristos a zis, „mila voiesc, nu jertfa”.

  7. Apropo de marsuri: orice adunare mai mare de doi sau trei, sau doi cate doi imi duce mintea la instincte primare (iar am ajuns la ele). Nu sunt rele dar tine de nivelul de maturitate sa nu te hranesti cu iluzia ca ele (marsurile, petitiile etc) sunt o forma superioara de spiritualitate sau etica. Empatia nu ar trebui sa fie selectiva daca se vrea matur-crestina. La modul ideal. Bataia cu exemple si contra- tine de faptul ca suntem unici, everyone of us, si deci percepem diferit experientele de viata, nu de principii sau dogme.
    Btw si eu sunt contra 🙂

  8. Sau scurs secole de cind rasa asta -indo -asiatica -au populat tinutul Europei inclusiv tara -Romania. Eu unul stiu ca daca am emigrat in U.S. TREBUIE (MANDATORY) sa ma supun legilor tarii de adoptie, sa muncesc sa-mi cistig painea cinstit. Oare cine ia impiedicat pe acesti -bruneti- sa se integreze in societatea romana -sa renunte la -furt,cersitorie, inselaciuni si mai ales la lenevie . Nu am nimic inpotriva lor, dar ,oamenii onesti si harnici duc in spatele lor si pe unii din acestia carora nu le place munca – prin plata taxelor catre guvern din care o parte merg la poporul rom. cu toate ca stim ca sunt tare bogati, posesori de aur, mertane, nunti de ordinul milioanelor – oare de ce nu se ajuta ei inte ei?? Chiar ma intreb ce sar intimpla ,daca toti am renunta la munca???? –Sa nu ucizi!! e porunca data de Dumnezeu, iar avortul, e crima . Iata de ce e deosebire in reacta oamenilor la aceste doua probleme.- Blessing

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s