Cinepastilă (20) – The Fisher King


Sursa: wikipedia.org

Un film savuros în nebunia lui – tipică filmelor lui Terry Gilliam – pe care l-aș revedea oricând cu plăcere. O nebunie curată, benignă în efectele, care te provoacă să-ți privești la viața, într-un fel, la două capete: ca parte dintr-o ordine artificială a aparențelor în care ne-am acomodat cu toții – numită, pentru conformitate, ”societate” – și un (aparent) haos existențial, unul ale cărui legi le descoperim cu greu în vârtejul emoțiilor și interacțiunilor noastre semnificative.

Se pare că doar atunci când reușim să avem o anume idee despre impactul  ciocnirilor de care avem parte unii cu ceilalți, cărora să le putem alătura nestemate tot mai greu de găsit între oameni, precum tandrețea, iertarea, altruismul și generozitatea, ne regăsim pe noi înșine. Iar apoi, dezlegi misterul: regăsindu-te în aproapele pe care îl iubești, ești găsit de Însuși Dumnezeu …

Musai de văzut!

Reclame

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s