Comunisticitate


Coadă la fericire. Se va da câte puțin, ca de obicei, însă chiar și așa este limpede că nu va ajunge la toată lumea. Cei care s-au trezit mai de dimineață și au ocupat locurile mai din față vor fi primi serviți. Întârziații stau mai în urmă, mormăind nemulțumiți.

Dar magazinul nu s-a deschis încă. Deși ora deschiderii, menționată cu litere roșii pe orar, a fost depășită binișor, înăuntru nu se vede nici o mișcare …

Odată cu trecerea timpului atmosfera este tot mai detensionată, oamenii încep să se cunoască, să împărtășească experiențe, să povestească cum au stat ei și la alte cozi pentru fericire, tot degeaba. Unul dintre ei povestește cum altădată ultimul strop s-a distribuit chiar înaintea lui; a fost tare supărat în acea zi. Un altul a ajuns să pună mâna pe produs, dar a fost dezamgit de el: specificațiile sale tehnice, scrise cu litere mărunte pe ambalaj, nu erau la fel cu cele din reclamă.

Schimbă între ei numere de telefon, adrese de mail, id-uri de chat. Bărbații povestesc despre ultimul gol al meciului de aseară, femeile despre filmul în care Brad Pitt pare că nu a îmbătrânit deloc. Soarele blând le încălzește tuturor inimile.

Când după câteva ore, în sfârșit, ușa magazinului se deschide, unora începe să le pară rău. ”A fost fain aici, ne-am simțit bine.” Se pare că de data asta stocurile sunt suficiente și fiecare va pleca la căsuța lui cu un bob de fericire. Cum majoritatea cumpărătorilor au venit cu bani potriviți de acasă, vânzarea merge repede: în mai puțin de o oră magazinul rămâne pustiu. Doar vânzătoarea mai e acolo, plictisită, obosită, îmbătrânită înainte de vreme, stând pe un scăunel din spatele tejghelei și făcând monetarul zilei.

Marfă ar mai fi, dar nu mai e cine să o cumpere.

Soarele-i încă pe cer, dar inimile s-au ascus fiecare între pereții blocurilor din cartier.

Dar și mâine e o zi, nu?

4 gânduri despre “Comunisticitate

  1. Putin am ramas trist dupa ce am citit cele de mai sus ! Asa se intampla in fiecare duminica in biserica pe care o frecventez( as vrea sa spun ca in toate bisericile dar inca am speranta ca nu e asa , deci n-o spun) . Ne adunam impreuna , cantam , participam , simtim … Se termina totul fiecare-si ia propria-i singuratate si se duce inapoi cu ea acasa ! As vrea sa spun ca nu e asa , dar de fiecare data le vad fetele la plecare si nu pot sa nu-i dau dreptate lui Nietzsche in nihilista-i intrebare , in treacat pe langa o biserica catolica din care ieseau oamenii de la Liturghie : – Asa arata cei carora li s-a promis nemurirea?

    Sper din tot sufletul sa simt macar o data ca ne bucuram impreuna ! De multe ori , plimbandu-ma cu copilul prin cartier , il mai salut pe cate unul ! Tresare surprins , ca si cum ma vede prima data ! Eu l-am identificat in multime , el n-a putut sa ma vada cu toate ca suntem doar trei cei care dam tonul Liturghiei , la etaj , in vazul lumii , in centrul atentiei , ,,vedetele” bisericii ! Cat de singur trebuie sa te simti daca in mijlocul tuturor n-ai ochi sa vezi oamenii care te inconjoara ? Ce biserica este aceea , ce-nseamna pentru tine comuniune ….? Comunitate stiu ce-nseamna pentru tine, m-ai lamurit….., nu m-ai recunoscut !

    Sunt realitati care ma dor pentru ca nu-mi doresc sa fiu singur , si-i voi saluta de fiecare data cand ii voi intalni ,……..poate vor intelege?

  2. Astazi lucrurile s-au schimbat mult––e ca si povata parintelui care atentioneaza copilul–nu pune mina pe soba ca frige–iar copilul tocmai asta face si se arde. – asa era in communism. – Adevaratii credinciosi sub atentionarea calailor –ignorau totul si mergeau sa prinda putina fericire.si erau foarte fericiti(din povestile mamei) . Acum se pare ca noii crestini nu mai au nevoie de fericire, sunt la saturatie– Venirea la program?? 15,20,30 minute dupa incepere–- la rugaciunea de incheere eu inchid ochi, iar cind e gata rugaciunea ,in jurul meu aproape nimeni– cind ies in hol –se pare ca la toti au aparut defecte la mobiluri- carburant =0=, cutia de viteze praf,motorul stopeaza, cauciucuri -flat-,bujii moarte,etc–aici in stupul de albine( prin care ma strecor atent sa nu cumva sa calc pe cineva ) toti I-si impart micile -fericiri- dar nu cele de sus ,ci cele -lumesti.

  3. Imi place sa-i numesc crestini de duminica….sau in tonul articolului crestini de rand….sau de magazin…vin, vad, adulmeca si pleaca….mai am o nedumerire…crestinii dupa ce se impartasesc de ce sunt asa de tristi?….ar trebui sa exalte de bucurie…ca doar au devenit cristofori….dar nu….suntem incruntati, increncenati, mai ceva ca un toreador in fata viitorului taur rapus…ekklesia…oare si-a pierdut semnificatia primordiala? de multe ori suntem ca niste morminte bine varuite pe exterior…dar inca mai am speranta: am intalnit cateva persoane care au inceput sa-si schimbe viata, pas cu pas…harul inca lucreaza….important este sa-l si lasam…este de datoria presbiterilor sa lanseze un mare SEMN de EXCLAMARE si nu sa se multumeasca ca Biserica iar a fost plina, sa nu se limiteze doar la numar si cantitate ci si la calitate…sa iasa din amorteala spirituala si sa-si faca datoria de pastor….sa-si indrume mioarele catre iazul cu APA…

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s