Sunt liber, deci nedumerit (11)


În contextul recentelor discuții stârnite de filmul Noah, în privința relației dintre reprezentarea artistică a unui fapt biblic și realitatea mărturisită de Scripturi, vă provoc la o lărgire a cadrului de dezbatere, printr-o nelămurire mai veche de-a mea, cam încă de pe vremea când începeam să pun și eu cap la cap ce este scris și ce este arătat, fără a pricepe de ce nu se potrivesc lucrurile.

Așadar: sunt picturile de mai jos – reprezentări ale unor fapte biblice binecunoscute – fidele textului Scripturii? Dacă ”da”, de ce? Dacă ”nu”, ne deranjează sau ar trebui să ne deranjeze acest lucru?

Aș fi putut alege mult mai multe; sunt convins însă că acestea sunt suficiente pentru a prinde ideea. Eventual, dacă aveți și voi sugestii, poate chiar mai interesante, puneți-le, rogu-vă, în negoț …

Da Vinci - Madonna of the carnation (wikipedia.org)
Da Vinci – Madonna of the carnation (wikipedia.org)
Rubens - The adoration of the magi (wikipaintings.org)
Rubens – The adoration of the magi (wikipaintings.org)
Crucifiction - (http://www.thegravenimage.com/)
Crucifiction – (http://www.thegravenimage.com/)
Da Vinci - The Last Supper (Sursa: jaydax.co.uk)
Da Vinci – The Last Supper (Sursa: jaydax.co.uk)
Raphael - The adoration of the magi (Sursa: wikipedia.org)
Raphael – The adoration of the magi (Sursa: wikipedia.org)
Reclame

12 gânduri despre “Sunt liber, deci nedumerit (11)

  1. Arta este si ramane ceea ce este de fapt , arta , o viziune subiectiva a unui individ asupra unei realitati, un mesaj transmis catre cei care vor sa si-l insuseasca sau sa tina cont de el ! Nu face rau nimanui , doar umple suflete care se vor umplute ! Singura exceptie de la regula o face arta iconografica, o disciplina care impune un mod de viata si-o respectare a unor reguli impuse ! Nu pentru a ingradi spiritul celui care creaza ci pentru a nu sminti sufletul celui care se-nchina , iar cel care creaza o stie prea bine si se supune canonului, chiar tine post si rugaciune pentru a reda cat mai simplu si accesibil mesajul care trebuie transmis … Un pictor de icoane mi-a transmis acest gand , zicea ca e o senzatie ciudata cand vezi cum se inchina oamenii la ceva pictat de mana ta , constientizezi ca esti doar un instrument in mana Altcuiva , si smerit te duci sa te inchini si tu !( multi vor zice ca e idolatrie , dar pana la urma ce este idolatria intr-o lume in care suntem nevoiti sa pipaim , sa mirosim , sa gustam , sa auzim si sa ne doara , pentru a putea sa simtim cat de cat !!!)

    1. Fără îndoială că nu e același lucru, dar te îndepărtezi de miza nedumeririi mele: exemplele pe care le-am dat eu sunt luate dintr-o lume care se mărturisea pe sine creștină, iar operele lor erau acceptate de Biserică fără obiecții. Întrebarea mea este dacă în interiorul unei comunități care Îl recunoaște pe Hristosul Scripturii acele reprezentări trec proba integrității sau nu.

      1. Eh, mă interesează, desigur, de ce la unii ”da”, iar la alții ”nu”. Dacă se poate răspunde la asta, altfel, am putea să renunțăm la idee: integritatea (asemenea frumuseții) stă în ochiul celui care privește, punct. Mie (încă) nu-mi dă mâna să gândesc astfel, de aia vreau să mai aud și părerile voastre înainte de a capitula.

  2. N-as spune ca sunt foarte fidele textului, mai degraba tendintelor din arta de la momentul la care au fost realizate.

    Daca ar fi sa iau tabloul lui Da Vinci, vad o camera mare, aerisita, ca dintr-un palat regal, o masa voluminoasa cu vesela ce pare destul de costisitoare, hainele de pe ei nu par sa reflecte conditia sociala etc.

    Scena crucificarii urmeaza firul biblic in ceea ce priveste prezenta apropiatilor lui Isus, insa din punct de vedere al ”fidelitatii” istorice e de discutat. Cineva care era rastignit ajungea in aceasta postura in urma unor acuzatii foarte grave, a-i sta prin preajma te facea un fel de complice, mai ales in momentul executiei. Cei doi talhari apar ca neavand pe nimeni langa ei si probabil ca pentru a intensifica drama momentului, autorul biblic aduce acele personaje in jurul lui Isus.

    Cele mai realiste reprezentari cred ca sunt cele cu Adam si Eva in pielea goala, nu-ti trebuie mare creativitate 🙂

    Supun admiratiei si nu numai cateva picturi, sper sa nu ne acuze cineva ca facem pe criticii de arta, de film etc:





    1. Mulțumesc pentru imagini, sunt interesante. Isus la 12 ani arată ca un îngeraș, tot cu intenție asta, cred, în relație cu interlocutorii Săi; observ că pictorul are un stil bine definit și pare să dorească a ne spune cât mai limpede ce are de spus …

      1. Eu nu văd nici o problemă la imaginea aia, în afară de faptul că cei doi au stat prea mult în soare. 😉 Îmi scapă ceva?

  3. Dragă Dyo,
    Nu ştiu, dar din cîte îmi mai aduc aminte, cînd venea vorba de pictură, Vasari, de exemplu, nu a scris: pictura lui X respectă fragmentul cutare din Biblie. El spunea dacă materialele folosite erau potrivite, formele bine pictate, compoziţia armonioasă.
    Ai dat picturi din Renaştere şi Baroc. Pictura lui Rafael e una din cele mai puţin reuşite, de pe cînd era foarte tînăr, şi are un defect major de compoziţie: cele două personaje din primul plan stau cu fundul la spectatori. Nu intru în amănunte de ce gusturile de pe vremea aia nu erau cu mult deosebite de cele de azi (dintr-un anumit punct de vedere). 🙂
    Renaşterea a rupt definitiv imaginea plastică de religios, iar barocul a continuat procesul. Chestia a mers mînă în mînă cu filozofia, poezia şi arhitectura. Evident, sunt şi excepţii (Fra Angelico e una dintre cele mai ilustre). Lumea trecea printr-o beţie de culori, de forme, de imagini. O foame greu de înţeles azi, cînd suntem saturaţi de toate astea.
    Au redescoperit arta antică, au rupt cu Evul Mediu şi cu canoanele lui. Papii care comandau picturile erau, de multe ori, total paraleli cu cele sfinte. Or erau războinici, or îşi promovau propiile clanuri şi valori fianciare.
    Da Vinci n-avea nici în clin nici în mînecă cu religia. Madona lui putea foarte bine să reprezinte o zeiţă cu un amoraş. Are şi Madone mai… creştine, dacă vrei (cea dintre stînci, de exemplu). 🙂 Doar că scrie pe ea că e Madonă, altfel… e ca o zeiţă, îmbrăcată la ultima modă din vremea lui Da Vinci. La fel ca şi cu filmul analizat de tine. E şi ăla Noe cum eşti tu împăratul Constantin. 🙂
    Ce să mai vorbim de formele şi culorile lui Rubens (că veni vorba, cum de ai ales tocmai o pictură de-a lui în reproducere monocoloră? :)), care respectă gustul epocii, liniile de fugă, bogăţia tonurilor, forme care-şi răspund, unele altora, etc.
    Ce faci tu azi îmi aminteşte de o zicere de-a lui Cezanne, pentru care un măr bine pictat vorbeşte sufletului de o mie de ori mai bine decît o Madonă ratată. 🙂
    Cu alte cuvinte, limbajul artei plastice e una, semnificaţia ei e cu totul alta. O poveste care trebuie interpretată în contextul epocii respective, corelată cu filozofia timpului, cu modele şi rolul acordat artistului în societate.
    Referitor la propunere: aş analiza picturile murale ale lui Tonitza şi elevilor săi, în encaustică, de la Schitul Durău, unde apar personaje biblice (păstorii), în port naţional românesc. Din păcate, starea lor e precară, sunt aproape şterse şi reproducerile pe care le am (forografiile mele din biserica respectivă) sunt de slabă calitate.

    1. limbajul artei plastice e una, semnificaţia ei e cu totul alta
      Dacă e adevărat ce spui, mai rămâne de văzut în ce fel această idee este valabilă și pentru cinema. Se pare că nu deranjează faptul că în Jesus Christ Superstar soldații romani arată ca niște teroriști sud-americani, în schimb deranjează rugăciunea din Ghețimani, cu un Isus care îl concurează pe Ian Gillan în performanța ”rugăciunii” pline de foc. Unele semnificații nu-s de nasul nostru.
      Intenția și mesajul: aici văd miza. Când privind la opera de artă, intuiesc că autorul este cinstit cu mine în oferta lui, în privința acestor criterii, validez acea operă ca pe una plăcută mie. Primesc cu bucurie, pe lângă altele, și:
      http://www.heqigallery.com/gallery/gallery3/gallery3.html

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s