Șade în fața Lui,
căutând urme,
împărțindu-le pe categorii:
acestea sunt pentru păcătoșii aceia,
acelea pentru ceilalți,
și tot așa.
Știe și pentru cine s-a făcut rana din coastă.
Uite, tocmai a văzut-o pe cea a lui Petru …
Numai rana lui nu e de găsit.
Poate că nici nu e nevoie:
de-acum încolo va crede.
Dar cel fericit sunt eu, sărman Toma!
dyo 
o ineptie abiblica!
ranile Lui sunt ptr toti, inclusiv ptr Toma!
Așa este.
De cele mai multe ori ne lovim cu caramida-n piept cat de credinciosi suntem…Cei mai tari din parcare…Dar uitam de neputinta de care au dat dovada martorii directi ai lui Isus: Petru, Toma, Iuda…si toti ceilalti care au dat bir cu fugitii in Joia Mare…Se pare ca nu reusim sa invatam mai nimic din neputiinta lor…nu ne acceptam nepuntinta ci ne ascundem in spatele unui zid al credinte subrede…Ajuta-mi Doamne neputintei mele!!! ar trebui sa fie motto’ul vietii de credinta… Sf. Ap. Toma este cel care a avut curajul sa-si exprime in mod public neputinta….Ma opresc aici…ca multe ar mai fi de scris….
E mai lesne pentru noi să-l numim Toma necredinciosul decât Toma căutătorul de Dumnezeu …