Sunt lider, dar mă tratez (2)


Din episodul anterior: DĂ CLICK AICI.

Ați observat, sunt convins, că atunci când un lider / șef / director / manager etc se prezintă pe sine, o face în primul rând prin accentuarea ariei sale de acoperire, prin evidențierea celor subordonate autorității sale: ”Bună ziua. Mă numesc Ixulică Cutărescu și sunt lider al …”. ”… și conduc cutare și cutare chestie …”.  Sau: ”… și sunt lider al unei echipe de …”. Sau: ”… și sunt fondatorul cutărei minuni …” .

Așa facem și noi când ne descriem conducerea, înșiruim un pomelnic al celor care au ascultat și mai ascultă de noi, împreună cu câteva mici împărății bine conturate, de guvernarea cărora depinde fără dar și poate bunul mers al lumii în care trăim.

Arătați-mi-l pe liderul acela care atunci când se prezintă pe sine va spune în primul rând de cine ascultă el, cine l-a mandatat, cărei echipe îi aparține, cui dă el socoteală. Aceste informații, în fericitul caz că vor veni, au un caracter facultativ, asemeni unor note de subsol de care ne putem foarte bine lipsi în identificarea leadershipului acelei persoane.

Dar ce mi s-a năzărit și mie acum? Suntem lideri pentru că conducem, nu-i așa? E normal să ne definim conducerea prin prisma celor atârnate de umerii noștri. Poate că așa este. Deși …

Eu cunosc un om, un lider, încă unul aflat într-o structură militară, unde modul de funcționare al conducerii este implementat și păzit cu sfințenie, care nu pricepea lucrurile astea. Este sutașul roman, cel care a venit la Isus pentru a-i vindeca robul. Prezentându-I-se Mântuitorului, el zice cam așa: Căci și eu sunt om supt stăpânire; am supt mine ostași …” (Ev. lui Matei 8:9). Ăsta este el, sutașul, liderul: unul condus și care, din pricina acestui fapt, la rândul său, conduce. În acest cadru al unei conduceri așezate sub domnia Altcuiva, a Fiului lui Dumnezeu, răsare ca o floare de o mare frumusețe o credință cum nu s-a mai găsit în Israel.

Mi se pare că sutașul nostru știa un lucru care nouă ne scapă repede din vedere: nu există conducere ex nihilo, fundamentată în ea însăși, decât, poate, cea a dictatorilor. În spatele oricărei conduceri și al oricărui lider de pe pământ există o delegare îzvorâtă dintr-o realitate superioară ierarhic. ”Nimeni nu-și ia cinstea aceasta singur” – după cum ne spune autorul epistolei către Evrei în 5:4 – este adevărul care ne aduce aminte, mergând pe fir înapoi, de Tatăl nostru ceresc, cel prin care sunt toate lucrurile, din cer și de pe pământ, inclusiv stăpânirile și domniile. Chiar și domnia Celui la picioarele Cărui au fost așternute toate lucrurile.

Orice conducere are la temelia ei o robie asumată. Numai că acest fapt este incomod pentru un lider, neplăcut chiar. De aceea am sugerat că criza conducerii pleacă, în sine, nu de sus în jos, ci invers dinspre cei datori să dea ascultare către cei ce stăpânesc. Nu poți fi lider cu adevărat, până nu îți recunoști stăpânul, până nu îți supui viața agendei pe care acesta ți-o împărtășește. Dacă încă nu ești convins de asta, recitește Filipeni 2:4-11.

Este un exercițiu greu, cel pe care ți-l propun acum, acela de a te debarasa de un perfid reflex al identificării slujirii tale prin cele ce ți s-au așternut la picioare. Ia încearcă, la prima ocazie în care va trebui să te prezinți, să începi prin a-i enumera, discret dar limpede, pe cei cărora le ești dator cu ascultare, cei datorită cărora conducerea ta are temei. Iar aici – sper că ai prins ideea – nu te limita la a-L aminti numai pe Dumnezeu. Că doar nu ești Papă!

Reclame

5 gânduri despre “Sunt lider, dar mă tratez (2)

  1. Mdaaa … , teologia ascultarii , fundamentul Bisericilor Traditionale ! Oricate neajunsuri i-am gasi , este o necesitate fundamentala ! Am mai comentat pe undeva , exista riscul de-a ma repeta , dar e bine de punctat : orice lider religios crestin ortodox sau catolic se spovedeste cuiva si face ascultare ! Poate ramaneti surprinsi , dar Papa se spovedeste cuiva , unui calugar de undeva , vreunui nestiut de multi ! Sau , in Biserica Catolica , episcopul oarecarui loc , cu puteri depline in locul respectiv, se supune neconditionat pe anumite probleme unui anume preot din eparhia sa , poate un preot de tara , de obicei (dar nu-i regula ) unui specialist in Drept Canonic care se subordoneaza direct Vaticanului dar si face ascultare episcopului caruia i se supune ! Cum sa nu reziste un asemenea sistem …?!!

    1. Da, s-ar putea ca aici să fie secretul acestor – tu le-ai numit așa – sisteme. Însă, ajunși aici, rămâne o întrebare: ce soluții de corecție există în cazul acestora atunci când de sus lucrurile nu curg așa cum ar trebui?

      1. M-ai prins ! Nu ma hazardez in a da o explicatie de care sa-mi fie apoi rusine , exista un Martin Luther care nu ma lasa s-o fac , si alti multi care n-au izbandit pana la capat luptandu-se cu sistemul !

        Nu stiu , Dyo , sa vorbesc despre ideealuri cand tu ceri ceva concret ?

      2. Mda, la Luther m-am gândit și eu. Care, inițial, n-a vrut să producă faultul de autoritate care s-a produs, dar până la urmă tot a deschis cutia Pandorei …
        Uite, în spiritul exemplului dat cu sutașul roman: dacă acesta nu ar mai da ascultare stăpânirii de peste el (care, în ultimă instanță, este reprezentată de însuși Cezarul), mai sunt datori cei aflați în subordinea lui să îi asculte poruncile? Poate că astfel, dilema lui Luther apare chiar mai profundă decât o arată multe din manualele de religie …

  2. Mie mi-e drag acest om cu toate ca pe vremea cand eram un invatacel i-am atribuit multe invinuiri . A vrut Dumnezeu sa avem un profesor de Istoria Bisericii Universale indragostit de Luther si ne-a turnat cu ,,palnia”-n minte atat cat a vrut fiecare sa primeasca . Ulterior cand am aflat de Contrareforma in Biserica Catolica mi-am zis , cu adevarat este un mare om ! Datorita lui si prin el Dumnezeu a dat un imbold Bisericii Crestine , unora prin nastere celorlalti prin renastere ! Trag nadejdea ca asa se va intampla si acum candva , pentru ca o stim amandoi , printr-un om Dumnezeu poate sa invinga un sistem si sa-l faca de ras !

    Cat despre subiect , categoric este nevoie de o ierarhie altfel se instituie starea de haos ! Nicaieri in societate nu face omul ce vrea, cu atat mai putin in Biserica ! Nu toti suntem vase de cinste , dar si vasul din care se hranesc porcii este necesar , iar vasul de cinste ar trebui sa-i acorde si celui umil cinstea cuvenita ca altfel s-ar putea sa fie el cel folosit la porci , iar vasul umil ar fi bine sa-si recunoasca limitele si sa-l pretuiasca pe cel de cinste ,nu sa incerce sa-l aduca la nivelul lui ! In toate trebuie sa fie echilibru , si de sus in jos si invers ! Trebuie sa dam ascultare dar si sa ne ascultam unii pe altii ! Prin ascultare se instituie starea de echilibru , prin a ne asculta invatam sa ne iubim unii pe altii !

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s