Nu am priceput, nu pricep și nu cred că voi înțelege vreodată: de ce considerăm că jucătorul care se aruncă în careu ca-n piscină, obținând (furând?) prin asta lovitura victorioasă pentru echipa sa, și-a făcut doar datoria de jucător și este amplasat cu indulgență deasupra oricărei ingerințe etice în evaluarea faptei sale, undeva într-un nor metafizic sportiv cu totul special, în timp ce singurul care este luat la bani mărunți pentru justețea cursului evenimentelor este arbitrul.
Și nu mai pricep ce e ăla ferplei. Un fel de Moș Crăciun, nu-i așa?
Cine a zis că și-a făcut datoria de jucător?
Oricine a evaluat faza aceea doar din perspectiva arbitrajului.
ni se trage de la maradona și mîna lui dumnezeu…
taman de acolo; și eu cred asta
Parerea mea ca penalty-ul a fost meritat. Daca nu in a doua repriza, atunci cu siguranta trebuia dat (tot la faultul asupra lui Robben) din prima repriza – fault la care arbitrul ori nu a fost pe faza, ori s-a facut ca nu vede.
O etica a compensatiei, care va sa zica …
Ce sa-i faci, poate ca arbitrul a avut mustrari de constiinta si s-a gandit sa si le domoleasca asa…la arbitri se mai intampla din astea… Daca aceasta etica este etica, asta e alta problema.
Mna, la finala asta chiar nu mă interesează cine câștigă… 😦
Nici pe mine, numai să fie Germania! 😉
Măi, indiferentule! 😀